Unde petrec copiii vostri vacanta de vara?

Desi s-a intors frigul si vremea este iar mohorata, suntem totusi la jumatatea lui martie, timpul zboara si nu peste mult timp vine vacanta de vara. O sa spuneti, poate, ca mai sunt 3 luni, dar eu nu stiu cand e luni si duminica, habar nu am cand au trecut deja din acest an 2 luni si jumatate, asa ca ma preocupa de pe acum chestiunea vacantei.

Vacanta de vara pentru mine intotdeauna aduce momente de nostalgie, incepand cu iunie si pana la mijlocul lui septembrie am o stare speciala, as vrea sa plec continuu in vacante.

Ani de zile, dupa ce am terminat cu invatamantul, aveam o stare de disconfort cand mergeam la serviciu in toiul verii.Ma obisnuisem ca 3 luni sa stau acasa, sa nu fac altceva decat ceea ce doream eu.Sa lenevesc, sa imi fac planuri de plimbari, sa ma vad cu oameni la fel de liberi ca si mine, sa plec prin te miri ce locuri.

Chiar si cand lucram ca si ghid, era altceva.Munca aia o simti intr-un alt fel decat pe oricare alta, pentru ca esti tot timpul pe drumuri, vizitezi, cunosti oameni noi.

In fine, nu despre mine voiam azi sa scriu, ci despre fi-miu.Pana anul trecut eu m-am temut sa il las singur in excursii sau tabere, dat fiind faptul ca a avut problemele cu bronsita astmatiforma, otite & stuff, gandindu-ma ca o criza de bronsita facuta intr-o tabara, unde nu ar avea medicatie corespunzatoare sau vreun spital prin preajma ar fi adus repercusiuni nefaste pentru el si ar fi speriat si profesorul insotitor pana la paroxism.Caci un copil caruia nu ii cunosti istoricul medical, care nu-ti mai respira si se cianozeaza, intr-o tabara, este egala starea cu nebunia, cred.

Am zis pas asadar taberelor si excursiilor, doar ca anul trecut, la gradinita, m-a rugat atat de tare sa mearga si el cu colegii lui intr-o excursie organizata aproape de Bucuresti, incat am cedat si l-am lasat.Era ca un fel de banchet de adio gradinita si nu m-am indurat sa ii refuz aceasta placere.

Am stat o zi intreaga ca pe ghimpi, am si sunat educatoarea de vreo doua ori sa intreb daca e in regula, iar la finalul zilei, cel mai incantat din intregul autocar era fi-miu, caci fusese prima data plecat singur cu copiii.I s-a parut cumva oau ca nu a fost insotit de un adult din familie si i-a placut la nebunie excursia.

Anul acesta urmeaza alta excursie, in curand, insa fiind primul an cu actuala invatatoare si cu colegii, mi-a cerut sa il trimit impreuna cu mama.M-am mirat ca o vrea pe mama cu el, dar ne conformam si pleaca impreuna.

Ieri a venit de la scoala cu un bilet in ghiozdan,bilet prin care ne anuntau de la scoala ca fac o tabara la vara, o tabara medievala.

Mi s-a parut super faptul ca e o tabara tematica, mi-ar fi placut mult sa mearga, dar a refuzat total ideea, voia doar insotit de mamaie.

Cand a aflat ca stau mai multe zile i s-a parut ceva groaznic sa doarma singur, fara familie, undeva departe de casa.

Eu l-as fi trimis macat vreo 3 zile intr-o excursie prelungita ca sa se poata descurca singur, sa devina mai independent.Nu vrea si pace decat cu mama, asta fiindca ea se poarta cu el ca si cand ar fi un bebelus: il imbraca, il spala, ii da chiar sa si manance, e totul aranjat, cu mama nu face nimic.

Sunt curioasa la ce varste ati inceput voi sa va lasati copiii in tabere, cum s-au descurcat singuri fara voi,daca credeti ca sunt benefice taberele pentru dezvoltarea lor?

Daca tot sunt curioasa, macar sa fiu pana la capat, cum isi petrec copiii vostri vacantele de vara, cu cine stau pe perioada cat e scoala / gradinita inchisa, cu cine pleaca in vacante daca noi avem concediu doar cateva zile vara?