Jurnal de călătorie estivală: Slănic Moldova

Anul trecut am revenit in Slanic Moldova, dupa multi ani, in care nu mai fusesem in acest colt de rai, unde multa lume nu merge din varii motive.Am gasit atunci pe net, la repezeala o pensiune unde aveam toate facilitatile si unde ne-am simtit extraordinar de bine.Doar ca aceasta pensiune era mult prea departe de izvoarele cu apa minerala pentru care si mergem, motiv ce ne-a determinat ca anul acesta sa alegem ceva mai central.
Initial am gasit o alta pensiune unde cazarea era mult prea scumpa pentru conditiile pe care le si ofereau, astfel incat dupa ce m-am gandit bine am ales sa stam la o vila de pe vremea lui Ceasca, dar renovata.Fiind vara, nu m-a incomodat faptul ca nu-s trermopane la geamuri, ci inca tocaria de lemn, dar intretinuta foarte bine, nu m-a deranjat faptul ca nu am nu stiu ce modern mobilier, atata vreme cat am avut promisiunea ca spatiul este mare si Pusi poate alerga in voie prin camera.
Vila Palas o recomand cu cea mai mare caldura tuturor celor fara fite, tuturor oamenilor care-si doresc un concediu linistit in conditii civilizate, dar nu extrem de moderne.Si cand spun nu moderne ma refer la faptul ca in baie nu exista cabina de dus ( eu urasc cabinele alea moderne, caci nu-i pot face baie cum trebuie lui Pusi, nu pot sa-l spal lejer fiind spatiul stramt si mic ) ci cada clasica, bateriile sunt inca cu robineti pe care-i invarti si nu cu baterii gen limba, nu exista termopane, dar exista paturi comode si mari, curatenie si liniste, balcoane mari si spatioase si oameni draguti si serviabili, plus o parcare uriasa unde masinile stau in siguranta parcate.
Daca m-am reintors la Slanic iar, este pentru aerul extrem de curat,pentru linistea din statiune care te ajuta sa te odihnesti si sa-ti incarci bateriile, pentru izvoarele termale despre care am mai scris si-n alte postari pe blog.In principal merg acolo pentru ca lui Pusi ii prieste de minune, doarme foarte mult, mananca foarte bine ( nu ca ar avea el vreodata probleme cu mancatul! ) si se joaca in linsite si aer de munte, cu multe paduri si foioase.
Anul acesta am incercat si salina de la Targu Ocna, dar nu am intrat decat o zi caci nu mi-e placut deloc si nu mie in sine nu mi-a mers bine, Ayan a tremurat continuu si mi-a spus ca vrea sa plecam ca ii este tare frig si nu-i place( asta in conditiile in care era imbracat cu pulovere, cu capul acoperit, cu dres ).
La salina am ajuns cu masina personala, de la Slanic sunt 36 km dus – intors, se poate ajunge si cu autobuzele de stat la care plata unui bilet este de 10 ron dus-intors pentru distanta indicata.De la statia de autobuz se mai merge pe jos pana la casa de bilete unde iti achizitionezi un tichet pentru adult cu 18 ron ( asta daca nu iti iei un abonament pentru minim 8 intrari si platesti atunci 16 ron/zi/adult ) si copiii de la 2-14 ani platesc 9 ron/ intrare.In cazul nostru, desi Ayan implinise 2 ani, nu am platit decat eu cei 18 ron.
Accesul in salina se face tot cu autobuze, mai mici si mai moderne ca cele de la Praid, autobuze pe care le iei din apropierea casei de bilete, dupa ce treci de niste bare si un taxator exact ca cele de la metroul bucurestean. ( am inteles ca salina asta este privata si nu de stat ca la Praid, de aici si toate imbunatatirile acestea dar si pretul ridicat ).Autobuzul coboara mai lin si mai incet ca si viteza, soferii sunt mai umani si se gandesc probabil ca transporta oameni si nu sare grunjoasa.La Praid era horror coborarea, ne ducea cu o viteza si in curbe doar nu ne rasturnam.
Salina in sine este maricica, mi s-a parut o idee mai mica ca cea de la Praid, are biserica, locuri de joaca, are banci pe care s epoate sta si butona la un pc caci exista wireless, are magazine si cafenea, toalete si-n plus are si o cascada micuta ornamentala.Ca si aspect mi-a placut , este mult mai putina lume decat la Praid, gasesti linistit o banca unde sa stai, loc si spatiu la locurile de joaca, lumea mai putin adunata de peste tot si oamenii mai calmi.Cel putin o prima impresie despre acest loc.
Singurul inconvenient a fost frigul resimtit de Pusi, pe drum a adormit bustean cum a iesit din salina, semn ca aerul ala sarat l-a doborat.
Nu m-as mai duce la salina asta si chiar ma gandesc la eforturile pe care le fac parintii care-si duc copiii zilnic in salina din Slanic Moldova, nu e tocmai accesibil sa platesti zilnic 20 ron transportul + 16 ron intrarea la salina adult+ 9 ron copil, la un simplu calcul ti-ar trebui zilnic 45 ron pentru un adult + copil deci cel putin 10 intrari duc la o cheltuiala nu tocmai la indemana oricui.
La strandul termal nu am intrat, l-am vazut cocotat pe o colinuta langa iesirea de la salina, nu stiu nici preturi, nimic dar asa cum este pozitionat nu mi-a placut si nici nu m-as duce.Categoric pentru salina prefer Praidul de o mie de ori mai mult decat cea de la TG.-Ocna.
La Slanic am stat 10 zile, chiar m-am odihnit si linistit atat de mult, incat nu-mi mai venea sa plec si-n Grecia
Recomand cu multa caldura aceasta statiune, e benefica pentru multe lucruri si mai ales pentru a vindeca cu apele sale naturale probleme mari de stomac, fiere care se poate tamadui neajungandu-se la cutit, rinichi, afectiuni respiratorii, circulatorii,etc.
Lui Ayan i-am dat sa bea intreaga perioada ( si m-am mirat de ce copil docil am, cum a putut s abea el apa aia sarata si sulfuroasa ) apa de la izvorul 1, pentru orice fel de alergii.Se spune ca se diminueaza foarte mult starile alergice dupa cura cu acea apa.Desigur ca nu dupa 10 zile , ci dupa 2-3 ani de mers consecutiv.Si la anul mergem sigur cateva zile la Slanic sa ne „usuram” fierile si alergiile.
Poze cu imagini din Slanic aici

Destinaţii estivale

De cand sunt cu D., toate verile mele, au captat o noua forma, culoare si mai ales noi destinatii.Daca pana la intalnirea cu el, vara pentru mine nu a mai insemnat multi ani la rand vacanta, soare, plaja si leneveala, odata cu aparitia lui in viata-mi, toate acestea au capatat noi lumini si noi contururi, am inteles cu adevarat ce inseamna sa stai la plaja, la soare, cu o cafea langa, pe un chezlong tolanit, unde sa-ti incarci bateriile.I-am inteles pe toti cei carora eu am incercat sa le asigur confortul ani la rand, am inteles de ce se inghesuiau toti sa vina in concedii.Dar cum nimic in viata nu se poate face fara sacrificii, verile mele din ani multi de truda au fost rasplatite pe masura ( acum mi-as dori sa mai pot trudi ca alatadata vara, dar nu mai am unde, din pacate).
Revenind la verile mele de femeie maritata…totul s-a schimbat brusc odata cu aflarea vestii ca D, avea o sinuzita ingrozitoare ce necesita tratament la salina ( eu mereu am pus sanatatea pe primul plan, mai presus de mare, plaja, tolaneala, distractie, whatever poate insemna o vacanta la mare ).Odata cu Pusicel verile mele s-au transformat din ale mele in verile lor.NU am mai hotarat eu unde si cum ne vom petrece vacanta, stiam ca e nevoie ca D. sa aiba una dintre destinatii la salina, apoi Pusi a avut nevoie de mare, iar nevoia mea…nu a mai contat.Si nici nu mai conteaza cativa ani de-acum incolo.Si nici nevoie lui D. nu mai sunt acum prioritare, Pusicu’ este cel care ne hotaraste destinatiile in verile ce vor urma.
Nu m-am indurat sa-l las cu nimeni ( desi cateodata simt nevoia acuta sa plec doar eu si D. in lume vreo cateva zile macar , sa ma linistesc si eu complet, sa uit de toate si de tot), nu pot sa ma despart de el, sunt inca cu-n cordon ombilical imens legata de cupiloi.Gresit si rau, dar nu am gasit inca foarfeca necesara sau mai bine zis puterea sa tai cordonul.Anyway…revenind la oile drumurile noastre estivale, multi probabil ne invidiaza ( si aici nu numai in sensul negativ al cuvantului ) pentru faptul ca toata vara suntem plecati, departe de aglomeratia si caldura metropolei unde am ales sa traim, ca stam linistiti in locuri ferite de agitatie, imbulzeala, zgomote infernale si nebuneala.Toate plimbarile astea insa, au fost si sunt posibile doar cu anumite renuntari.
Si cand spun renuntari… chiar asta facem tot anul de 2 ani incoace, renuntam in timpul anului la multe placeri cotidiene pentru a pune ban pe ban deoparte sa avem vara ce cheltui.Si acolo unde merg , nu ma duc la all inlusive ( si nici nu mi-as dori, sincer ), ci ma duc la pensiuni unde pot sa gatesc si sa incalzesc un lapte cald pentru copil.Si vara asta am renuntat si la plecatul in familie.Pana acum, D. nu a fost nicaieri cu noi in vacanta, am fost repede doar sa onoram o nunta si atat.Restul verii asteia am umblat singura, cu mama si cu Pusicel, cu bagaje, cu o masina mare pe mana la care ma gandeam cu groaza ca daca fac o pana m-am ars ca habar nu am nici unde-i cricul, cu probleme inerente ce apar pe drumuri ( de exemplu nu stiu cum dracu’ am avut eu „norocul” sa se strice la mine pagerul de la alarma si sa nu mai pot deschide masina, fiind nevoit D. sa vina intr-un weekend cu cheia de rezerva, ca sa putem sa venim acasa ), etc.Dar ma descurc, imi place si uneori e bine intr-un cuplu si cate o „pauza” d-asta, revigoreaza si putin dor de partener iti mai aminteste de tineretea cuplului si iesirea din monotonia zilnica.
Spuneam ca nu-s adepta all, utra-mega all inclusive, nu mi-ar placea si nici nu-mi place genul asta de vacanta, nici nu-i inteleg pe cei care dau un porcoi de bani pe 7 zile de ultra-mega tolaneala si manacare ca la balamuc de multa in loc cu aceeasi bani sa mearga undeva la 4* de exemplu, dar in 2 sau 3 destinatii.Ei bine, eu fac parte din ultima categorie care prefera inca stelele si nu ultra-mega, dar prefer destinatii mai multe pe vara ( ce-i drept, aici trebuie sa remarc si faptul ca timpul mi-a permis-o, daca as avea si eu doar 7 zile de concediu, poate atunci m-as duce la ultra-mega all, niciodata nu se stie! ).
Asadar, vara asta am fost si vom fi inca, in 4 destinatii.Am inceput cu luna iulie cand am plecat la Sarata Monteoru, a urmat Clujul cu nunta si mai apoi Slanic Moldova.Fiecarei destinatii ii voi dedica o postare caci merita mentionate anumite lucruri interesante si poate utile altora, si la Sarata si la Slanic am mers cate 10 zile, iar la Cluj am stat 7 zile.Urmeaza marea…cea mult asteptata, concediul cu D., balaceala si soare, drum lung, tzatziki, bouzoukia, vorbe multe si incalcite cu greci cunoscuti sau necunoscuti, seri fierbinti cu nisip cald pe talpi si bai nocturne in mare, gyros si souvlaki, Antonios Remos la maxim in timp ce gonim pe sosele, parfuuri de la duty-free, toale misto si mult mai ieftine ca aici, frape cu lapte condensat gros de un deget, mousaka si saganaki, htapodi si kalamarakia, ouzo si whiskey-cola la ceas de noapte in diverse cluburi.Si-un Pusicel cu piele aramie care in nopti tarzii, cand ai sai parinti se vor destrabala de zor, el va dormi linistit la aripa mamaia-sii.
Abia astept !

Pensiunea " Casa Donna Byanca " -Slanic Moldova

Asa cum m-am obisnuit, dupa fiecare intoarcere din plimbarile in afara Bucurestiului, las scris cateva vorbe despre locul unde am fost cazati.Exceptand momentul Pastelui cand ni s-a stricat vacanta datorita cazarii, in rest totul a fost exact asa cum ne-am asteptat intotdeaua.Rezervarile de cele mai multe ori le facem prin agentii, dar la Slanic Moldova am apelat iar la gugalul cel vesnic helpful care ne-a scos la iveala o pensiune extraordinara, aflata la intrarea in Slanic Moldova, pe partea stanga a sensului de mers.
La prima vedere nu stiu cat de mult poate impresiona dar odata intrati in incinta, veti descoperi un loc minunat de primitor, cu multa caldura si atentie din partea personalului, cu o curatenie desavarsita, liniste si mancare extraordinara.

Camerele sunt superbe, foarte mari, spatioase, cu bai elegante, totul emanand mult bun gust.Lenjeria se schimba la 3 zile si prosoapele la fel, curatenie in camera facandu-se insa zilnic.
Am avut ocazia sa fac poze catorva camere care erau goale la momentul respectiv, holul unde se afla camerele, bucataria care este pentru turisti ( caci au si restaurant, unde nu are acces decat personalul, pentru cei care nu vin cu mancare de acasa si mananca la ei la pensiune, asa cum am facut si noi ) si terasa unde am servit noi zilnic masa, terasa acoperita unde stateam afara si atunci cand ploua sau era mult prea frig sa-l plimb pe Guguluf.

Recomand din suflet tuturor aceasta pensiune, au dat dovada de seriozitate maxima, patroana e o dulce si dumneaei, personalul nota 20 primeste de la noi si pensiunea nota 10 cu felicitari.Daca aveti de stat vreodata in Slanic Moldova nu ezitati sa mergeti la acest loc minunat !
aici gasiti linkul lor cu toate informatiile de care ati avea nevoie.

Slanic Moldova, un colt de rai

Acest loc minunat l-am descoperit cu ani si ani in urma, cand o colega de-a mamei mele a patit un mare necaz: i-a murit intr-un accident o fetita de numai 10 ani.La scurt timp de la tragica intamplare, doamna respectiva a aflat cu amaraciune ca pe fond nervos avea un inceput de ciroza.Mai avea de crescut un baietel mic de tot si un medic batran a sfatuit-o sa mearga in aceasta statiune minunata si sa bea apa de la izvorul „Sonda 2” garantandu-i ca ficatul i se va reface complet.Asa a si fost, s-a vindecat complet de orice urma de boala si mama auzind intreaga poveste a hotarat sa mergem si noi in vara urmatoare sa ne tratam de diverse afectiuni.Ea s-a tratat de o bila lenesa si un inceput de gastrita, de nisip la rinichi si pe mine m-a tratat de toate afectiunile orl de care mai sufeream.In plus, existau atunci niste asistenti medicali ( erau orbi ) care faceau un masaj de nota 200.
Asa cum am scris intr-un post anterior, azi nu mai exista din baza de tratament decat o vie amintire in sufletul celor care ne-am tratat ani buni in acel loc, insa exista inca izvoarele cu ape tamaduitoare, izvoare despre care nu stie foarte multa lume ce minuni pot face.In plus, drumul pana la izvoare este superb, cu o vegetatie minunata si un aer curat demential pe care nu o sa-l respiram veci in orasele imbacsite in care traim.
Azi, parcul minunat al Slanicului ni-l dezvaluie foto de mai jos

La un post anterior pomeneam ceva de linistea care exista in acest loc minunat, de relaxarea pe care ti-o confera intreaga atmosfera

Zile linistite

Dupa plecarea strong> mitocanilor alora, duminica dimineata, am ramas in pensiune noi si inca 2 familii cu un baietel bolnavior de astm.Este atat de liniste in jur incat unor adolescenti le-ar tiui urechile si li s-ar parea ca sunt la sanatoriu.Pentru mine este divin.La mare m-am odihnit si m-am refacut, dar aici este locul de care aveam atata nevoie dupa un an super greu.Am realizat aici ce inseamna sa ai un ajutor cat de mic alaturi de tine cand cresti un copil.Este un lucru extraordinar sa ai pe cineva fie si pentru 5 minute cat sa-ti faci un dus si sa te gandesti la ale tale in tihna.Cei care au ajutoare nu le apreciaza si boscorodesc, cine n-are ajutoare si-ar dori din inima, dar nu se poate.Asta-i viata!
Revenind la locul minunat in care ne aflam…programul este unul de refacere, unul de linistire si tratament.Chiar daca zilnic ploua, asta se intampla numai la pranz cand dormim, dimineata si seara este frumos afara si ne putem plimba.Zilnic facem o plimbare pana la Izvoare si inapoi, 2 ore si jumatate stam pe afara dimineata, la pranz mancam zilnic prospata si buna mancare ce ne asteapta aburind pe masa in fiecare zi la ora 13:00.Dupa-masa dormim cate 3 ore si eu si Ayan, uneori dorm atat de profund incat mi se pare ca ma detasez complet din lumea asta, este un sentiment pe care-l au in timpul somnului doar cei extenuati.La ora 18 ii dau cina lui Guguluf si apoi mai stam afara pana pe la ora 21 caci se face umezeala si destul de frig.
De 2 ori pe zi bem apa de la izvorul sonda 2, este un izvor cu o apa care miroase infect, dar proprietatile curative ale apei ma fac sa nu miros ceea ce beau si constiincios sa-mi iau zilnic doza de izvor.In afara faptului ca este minunata pentru fiere si pentru afectiunile gastrice, este excelenta si pentru afectiuni renale.
Drumul pana la izvoare este superb, cu-n peisaj extraordinar si o vegetatie de vis.Aerul curat te doboara, casc non-stop si Ayan dupa plimbare, cade frant.Mananca mult si doarme la fel de mult, nu are nicio problema, i s-a vindecat complet haraiala de pe piept.
Stiu ca la Tg.- Ocna exista si o salina unde merg cei bolnavi de astm si bronsita, dar dat fiind faptul ca vom merge si la Praid in august, nu m-am interesat sa vad ce si cum.Poate sambata cand va fi si D. aici vom face o vizita sa vedem cum arata si salina asta.
In fiecare seara ma plimb cu masina, pe Guguluf il pun in dreapta in centura si mergem agale pe satele din jur ca sa vedem cum traiesc cei de aici.Sunt efectiv indragostita de satele astea de munte, as da oricat sa am o casuta intr-o asemenea zona si sa am si timp desigur ca sa-mi petrec verile aici la munte.Vise maica, vise…
Doar o singura mare problema am: mor de dorul lui D. si abia astept ca vineri sa vina si el aici sa fim iar impreuna.

Cu tristete din Slanic Moldova

Iata-ne ajunsi, de ieri de la pranz, intr-o statiune unde m-a dus mama ani de-a randul ,copil fiind, ca sa ma trateze de diverse afectiuni orl.Daca in urma cu 15 ani -cand am fost pentru ultima oara aici- lasasem un mic paradis la Slanic Moldova, statiunea denumita „Perla Moldovei” , azi am gasit doar un loc lasat total in paragina, fara sa se ocupe nimeni sa investeasca nimic in nimic.Este atat de trist sa gasesti niste locuri in care ai atatea amintiri, locuri splendide pe care strainii le-ar exploata maxim si ar face bani grei, lasate total in paragina.
Am venit aici cu gandul la baza mare de tratament ce exista odata, baza unde ma gandeam sa-mi fac niste masaje pe coloana pentru durerile ce le am, sa fi facut si eu si Puchitel niste aerosoli cu izvoarele sarate si sulfurate, sa fi facut si niste gimnastica medicala.Unde? Baza de tratament-imensa candva si cu forfota continua- azi este inchisa si exista doar un corp foarte mic unde vom vedea luni ce proceduri de tratament mai exista.
Aseara am facut o plimbare la izvoare, ne-am luat apa sa bem si daca odata drumul spre izvoare era plin de lume, de vanzatori ambulanti cu tablouri, cu fructe de padure proaspat culeasa, de diverse suveniruri cu si din statiune, azi e totul pustiu.Pustiu in sensul ca nici turisti nu am vazut, sunt cativa dar in mare parte statiunea e goala.Hotelurile la fel, goale ochi, restaurante inchise, magazine goale si cu anunturi „de vanzare” la tot pasul, parcul este singurul care a ramas frumos ingrijit dar si aici domneste o unda de tristete, chioscul care odiniara era plin de fanfara care canta vesel azi e gol si pustiit.
Am avut un gust amar, mi-am amintit ce distractii erau odinioara aici in vacantele mele de vara, mi-am amintit cat de mult asteptam sa vina vara sa revin in Slanic si sa reiau vechile prietenii innodate cu un an in urma.S-a dus totul ca un fum, am concluzionat si pentru prima oara in viata mea afirm ca dupa ’89 tara a fost distrusa complet, suntem un popor de handicapati care ne meritam soarta, nu stim si nu vrem sa exploatam bogatiile si frumusetile naturale pe care le avem, nu stim sa facem bani din ceva ce ni se ofera gratuit de catre natura.Mare pacat!
In rest…numai de bine.Pensiunea e bestiala, mancarea la fel ( se stie ca in Moldova gatesc niste bunatati de moare lumea ), aer curat, soare si cald.Puchitel in mare actiune la locul de joaca al pensiunii si nu numai, umbla si cotrobaie peste tot, cauta in toate colturile pensiunii.Noroc ca suntem singurii turisti momentan si nu deranjeaza pe nimeni.
Alte vesti curand, acum plecam la izvoare sa ne plimbam ( zilnic 4 km dus-intors ).