La Ayan toate miscarile motrice noi au venit de la sine , in mod facil.Niciodata nu am stat aplecati deasupra lui ( asa cum am vazut prin parcuri la anumite mamici care si-au rupt spatele, bietele) ca sa mearga, cand s-a simtit sigur pe el a luat-o singur in picioare, nu ne-am strofocat prea tare nici cu urcatul, cobora intai din pat , apoi a si urcat tot singur.Am observat ca sunt alti copii care incearca inainte de-a realiza actiunea cu pricina, se antreneaza mai pe scurt pentru a putea executa o anumita miscare.El, NU!Sta, se uita bine,analizeaza, iar se uita si cred ca atunci cand este sigur pe el executa.Caci si cu scarile a fost la fel.S-a uitat, le-a pipait, a stat cu fundul pe ele, iar s-a uitat si intr-o zi a incercat.Si a si reusit!
Fărâme de suflet şi de viaţă 