Momente magice

M-am distrat destul pe seama unora, am considerat ca cele 2 postari au ajuns acolo unde a trebuit, au miscat ceea ce am vrut sa miste, asadar le-am mutat pe blogul celalalt unde pot scrie oricat si oricum despre mizerii.Aici las pentru viitor numai lucruri care vor putea fi citite cu drag de al meu Guguluf.Pe blogul celalalt pot scrie cat doresc despre scursurile societatii romanesti actuale.Nu am nevoie aici de trafic , blogul eu nu il tin in acest scop si nici nu scriu chestiuni care sa-mi aduca jpe mii de vizitatori.
Revenind la luna decembrie si ale sale lucruri minunate, la ganduri bune cu si despre oameni care pot fi luati in seama si mai ales in serios, o sa continui seria cantecelor de Craciun, a gandurilor pozitive si aducatoare de bine.
Azi dimineata m-am trezit intr-un urlet infernal dat de Puchitel , pesemne visase ceva urat…atat de urat incat l-a facut sa se sperie rau si sa-i bata inimioara tare, tare.L-am chemat repede in patul nostru, a deschis fermoarul patututlui lui si a alergat cu piciorusele pe care le iubesc cel mai mult pe lumea asta, urcandu-se in pat langa mine.Il iau strans la piept si el pe mine de gat, ne tinem in brate strans si ne pupam mult si tandru; partea cu tandreturile si iubirea face parte dintr-un tablou care se zugraveste in fiecare dimineata in care eu nu am treaba multa si mai pot lenevi in pat.
Urmeaza ritualul imbracarii, moment in care il pup si-l jughinesc cat pot, el rade in hohote si vorbeste tandru, cald si dulce.
Este deja al doilea an de cand bulgarasul asta mic exista in viata noastra.Intre mine si Ayan s-a creat anul asta o legatura mai mult decat speciala, spun intre mine si el pentru ca D., lucrand, a pierdut o multime de momente magice pe care cu siguranta nu le va putea recupera nicicand si care nu egaleaza in viata unui om cu nicio satisfactie de alta natura.Spun anul asta pentru ca Puchitel a crescut, este cu totul alt copil decat anul trecut, cand era doar un bebelus care papa mult si dormea la fel de mult.
Legatura aceasta ce s-a creat intre noi ma face cel mai fericit om, ma gandeam cand vreodata in cei 20 ani de invatat si alti 15 ani de munca asidua cu multe rezultate bune si acolo, am simtit atata implinire si fericire, multumire sufleteasca si iubire?Multa, multa iubire neconditionata.NICIODATA.
M-am gandit de mai multe ori ce sentiment de vinovatie m-a incercat atunci cand am ramas acasa in sarcina, cand pleca doar D. la job si eu ramaneam acasa, abia asteptam sa ma reintorc la serviciu si sa-mi continui marea mea cariera dedicandu-mi viata altora.Sa ma sacrific pe altarul slujbei, dedicandu-mi 3/4 din viata mea ( si-asa scurta ca naiba! ) facandu-le altora curul mare si aducandu-le bani in buzunare ca sa-si intretina amantele si sa se plimbe cu ele prin lumea toata.Ce stupiditate! Cat timp am pierdut la un birou de unde in afara banilor nu m-am ales cu nimic.Hrana mea spirituala nu am luat-o niciodata de la joburile pe care le-am avut ( exceptand perioada de ghidarie cand m-am umplut de frumos si de lucruri pe care altfel poate nu as fi reusit sa le vizitez niciodata ), nu m-am umplut niciodata de atat bine si frumos ca acum, in anul 2010.Nu am simtit atat de multa candoare, puritate si reintoarcerea la lucrurile simple pe care nu le vedem in goana noastra dupa atat de mult artificial.A fost cel mai minunat an pe care l-am trait vreodata, cu cele mai feerice clipe de care-mi amintesc ever.
Momente magice pe care stiu sigur ca nu le voi putea egala cu nimic altceva in viata asta, momente pe care le voi pastra toata viata mea in suflet, vor mai veni desigur altele si altele la fel de frumoase ca si cele traite pana acum, dar atunci probabil voi fi mult prea obosita, stresata si preocupata sa fac fata atator obligatii cotidiene, incat nu cred ca ma voi mai putea bucura atat de intens cum am facut-o anul acesta.
Au fost desigur si momente de panica, momente grele in care iubitul a fost bolnav si nu am stiut ce sa fac mai intai de toate ca sa-l revad pus pe picioare.Au fost zile de renuntari, de sacrificii, zile cand nu aveam in buzunar decat 1 ron si zile in care nu am avut bani nici macar sa ne luam o citirica in parc.Dar nu m-a interesat.Nu m-am simtit cu nimic mai bine in zilele cand imi permiteam si mergeam numai in centru la cele mai scumpe cafenele, fata de momentele cand eram in parc fara un sfant in buznare.Din contra, zambetul si fericirea de pe chipul Picutului m-a facut sa nu-mi doresc nimic altceva decat sa opresc timpul si sa ma pot bucura la nesfarsit de clipele astea magice.Momente magice ce le traiesti o data in viata, momentele cand puiul meu de om descopera lumea, descopera mersul, alergatul, vorbitul, joaca si socializarea, se dezvolta de la o mica faptura neajutorata si total dependenta de noi la un omulet independent , cu personalitate, placeri si alegeri personale.Chiar si momentele de negatie, de incordare si nervi, de oboseala si de boala mi s-au parut, privind in urma, momente unice.Si merita din plin traitul la maxim a acestor momente pentru ca unicitatea lor este irepetabila.Mai tarziu Ayan va creste, va invata sa dea replici, va avea cu totul alte preocupari decat cele de acum, va avea hobby-uri, prieteni cu care-si va petrece timpul lui liber, mai tarziu alta companie, va pleca fara noi, va fi independent si noi vom ramane undeva in umbra, caci pe locul intai vor fi alte prioritati ale varstelor prin care va trece. Asta-i viata si toate la timpul lor.
Pentru asta am ales sa stau numai cu si langa el o parte mare a timpului meu si sa ma pot umple de fericirea de-a trai momente magice langa un om la inceput de drum in viata.
Si daca mai ieri sovaiam gandidu-ma daca merita sau nu sa mai fac un alt copil datorita vremurilor aiurea pe care le traversam, azi pot spune cu sufletul impacat ca DA, un copil merita din tot sufletul sa intre intr-o familie.Timpuri bune de facut copii nu sunt acum si nu au fost nicicand, ai nostri parinti si bunici sunt nascuti si traiti in vremuri de razboi si foamete cumplita, apoi noi am fost, majoritatea, nascuti in comunism cu lipsuri si nevoi nesatisafacute, am muncit ani de zile tragand din greu si agonisind cu gandul ca atunci cand ai o casa , o masina sau un business sunt in sfarsit vremuri de facut copii si de a le putea oferi ceea ce nu am avut noi si ai nostri.Gresit! Vremurile s-au schimbat si se schimba, intr-o clipa poti pierde tot ce ai avut si bani…vesnica problema…bani pentru a fi pregatit sa faci copii nu ai suficienti niciodata.Cu cat ai mai multi glogani ai si aspiratii si dorinte mai mari, alt nivel de trai pe care se duc banii si nu te ajungi niciodata.Copiii trebuie facuti si crescuti, la timpul lor, nu se poate amana la nesfarsit aducerea lor pe lume ( desigur ca vorbim de cei care-si doresc sa lase ceva pe lumea asta in urma lor! ).Acum putem sa ne permitem sa facem copii si peste 10 ani cand ii avem sa devenim atat de saraci incat sa nu ne mai permitem nimic.Ce facem cu ei atunci?Ii aruncam in strada? Sau din contra, acum sa avem anumite sacrificii si peste un an , doi sau cinci sa avem bani sa dam pe afara.Deci optinuea de facut copii in functie de nivelul financiar actual e o prostie.
Deci da, Ayan va mai avea cu siguranta un frate sau o sora, indiferent la cate renuntari vom fi supusi, stiu sigur ca fiecaruia dintre ei insa, le vom putea oferi un camin plin de iubire, caldura si intelegere.Restul sunt chestii artificiale, hainele si tot felul de alte aiureli pe care moda le va aduce odata cu trecerea anilor, important este sa avem suficienta sanatate sa ii putem educa si scoli ca sa devina oameni.Si le mai putem oferi si sprijinul si ajutorul nostru.Sa ne simta alaturi, sa se simta iubiti si ajutati in momentele lor de cumpana.Degeaba ii imbraci si le pui pe masa super specialitati daca nu-i asculti, nu-i intelegi si nu le esti prieten la nevoie.Degeaba sunt fitosi, cu bani, plimbati prin vacante exotice, cu parinti cu pretentii de domni dar care-si neglijeaza puii.Cand esti adult, de nimic nu-ti aduci aminte ( cand faci bilanturi) decat de dragostea si caldura din casa parinteasca, de momentele de bucurie petrecute impreuna cu cei dragi ai tai.Nu-ti mai amintesti nici crizele economice, nici saracia sau bunastarea , nu devii nostalgic la lipsuri sau la avutii.
Si asta o spun din proprie experienta, din experienta unui copil care pe vremea lui Ceausescu a avut tot ce si-a dorit, haine din strainatate la moda, jucarii si mancare fina, plimbari si vacante in toata lumea.Acum, imi amintesc cu drag si nostalgie doar de momentele magice cand eram zi de zi langa ai mei , de Sarbatorile frumoase si copilaria mea plina de iubire si sprijin din partea alor mei.
Momentele magice au farmecul si timpul lor, momentele magice sunt scoase la iveala in clipe de nostalgii, la sfarsitul vietii, cand faci bilantul final, momentele magice sunt cele care raman vii si dau un sens vietii traite.

Oameni de zapada

Mi-am adus aminte, citind un comment de-al zuzei G. despre perioada Sarbatorilor, care pentru unii pare trista sau poate ca si este, de mine…
Pana sa ma marit, viata mea in ultimul deceniu, in prag de Sarbatori arata asa:cand tot omu’ se pregatea sa puna pe masa una- alta, cand toata lumea fremata facand planuri pentru locurile unde-si vor petrece Craciunul si Revelionul, cand toti alergau disperati incolo si incoace pentru sau dupa cadouri, cand toate patachinele erau gramada la saloanele de coafura, masaje si alte nebunii, eu duceam tratative cu agentiile de turism ridicand stacheta baneasca cat mai sus care si cum sa ma ia ca si ghid.Poate ca multi si-ar fi dorit ( asa cum mi-a spus candva o doamna care a auzit ca am fost ghid atatia ani) ” sa se plimbe gratuit prin lume ” numai ca ghidaria nu inseamna asta :-D.
La inceput, cand am prins o excursie de revelion ca si ghid, mi s-a parut ca sunt cea mai importanta persoana din lumea asta, nu-mi pasa de nimic, eu aveam sa plec gandind la fel ca cei care nu au facut meseria asta cu romani, cu turistii romani de conditie medie.Primii ani au fost super, cu toate greutatile pe care le intampinam, aveam 20 ani si toata lumea era a mea.Sarbatorile de iarna, cele pascale si vara toata mi se pareau ca o evadare catre un paradis, desi eram mereu franta de oboseala, plina de nervi de toate pretentiile absolut cretine pe care le ridicau diversi aiuriti din grupuri, in plus atunci eram vesnic stresata sa nu-mi fuga din grup turisti ,care plateau cate-o excursie de 70 euro ca sa ramana in Grecia si de acolo sa ajunga in Italia la munca.De cate ori am tremurat de frica simstindu-mi efectiv inima in gat si batand atat de tare ca-mi tiuiau urechile, dand exlicatii la Promahonas ( granita bulgaro-greaca ) unde-mi sunt turistii lipsa din grup, de cate ori ma mascareau jegosii de vamesi greci si se purtau cu mine ca si cand eram un gunoi din lumea a taspea si nu un om dintr-o tara europeana, de cate ori nu m-au invitat vamesii bulgari la o partida de „oral” ca sa treaca autocarul mai repede…banii castigati au fost platiti cu varf si indesat!
Incet-incet oboseala m-a cuprins si toti cei de varsta mea au inceput sa se aseze la casele lor, in sensul ca majoritatea aveau niste relatii legate si erau deja fie casatoriti, fie cu copii.Isi faceau mai toti planuri de vacante la munte sau la ski, erau toti preocupati de localurile unde aveau sa-si petreaca sarbatorile iar eu stateam si priveam de pe margine, spectatorul trist care avea sa plece iar si iar fara a se putea bucura de frumusetea si esenta acestor Sarbatori.
Cum decurgea un Revelion la mine?Nu cred ca apucam sa mananc macar o sarma in acea noapte, eram continuu la dispozitia si pe langa turistii care-ti freaca ridichea cu orice idiotenie, numai sa te intrebe ceva, sa se bage in seama si sa nu te lase linistit la masa macar 5 minute , pe principiul ca „eu te platesc pe tine”.Trebuia sa-i gadil in talpa si sa-i intreb continuu numai zambindu-le daca se simt bine, daca-s ok, daca le place ce halesc ei la 70 euro ai lor, daca e in regula camera, daca e in regula patul,sarmaua si apa pe care o beau.Desigur ca niciodata nu era totul in regula,desigur ca mereu au fost carcotasi fata de care mi-am muscat limba pana la sange si le-am zambit amabil si politicos explicandu-le ca nu se poate sau nu este posibil la banii aia sa stai la all inclusive.( si se mai intreaba cate unii unde puii mei mi s-au slabit nervii ?! )
Desigur ca existau si parti frumoase, desigur ca intalneai si lume misto in grupuri, cu care te :lipeai” si stateai la povesti si la istorii, desigur ca pe 1 ianuarie intotdeauna ne adunam toti ghizii si petreceam si ne dantuiam, erau si parti faine in toata povestea asta,dar ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca niciodata Sarbatorile pe care le petreci singur nu-s la fel ca atunci cand esti cu cineva drag.La 12 noaptea, la schimbarea dintre ani, cand toti se sarutau si se imbratisau, urandu-si una, alta, eu ma pupam cu toti de complezenta si mie in mod special nu-mi ura nimeni nimic din suflet.Ma imbratisau anumiti oameni cu care legasem prietenii in Grecia si cu care ne intalneam mereu numai de Craciun sau Revelion dar nicicand imbratisarile alea nu erau ca cele pe care ti le da un iubit sau un sot.
Cu adevarat Sarbatorile mele au capatat iar un sens din momentul in care m-am maritat.Desi mi-am facut anual un bradut de Craciun, niciodata cat am fost singura nu m-am bucurat atat de mult de el ca acum.De cand il am pe Ayan, astept cu sufletul la gura, incepand cu 1 decembrie sa vina Sarbatorile, sa ne adunam cu totii, sa mergem pe te miri unde, sa facem curat general in casa, sa impodobim bradutul nostru si sa punem cadourile de la Mos sub el, sa gatesc ajutata de D. diverse bunataturi si sa le halim cu mare bucurie, chiar daca in ultimii ani Revelionul l-am facut acasa, a avut alt farmec si alt gust.Asta fiindca suntem sanatosi, suntem impreuna si ne iubim.Si stand acum si comparand situatia financiara de atunci cu cea de acum as da oricand iar toti euroii castigati atunci si tot luxul ce mi-l permiteam pe vremea aceea, pe ceea ce am acum: iubire, intelegere si un pui mic si dulce.
Lucrurile in viata se aranjeaza de la sine, cand va veni momentul, luna decembrie va fi toata plina de lumina, sclipici si bucurie netarmuita pentru cei carora acum li se pare trista, chiar daca pe masa de Craciun pui un covrig, macar sti ca acel covrig e mancat alaturi de cei pe care-i iubesti si te iubesc la randul lor neconditionat si nefatarnic.Familia e lucrul cel mai important pe lumea asta!
Toate acele excursii s-au sters din mintea mea ca si cum nu ar fi existat, toti acei oameni care au trecut prin viata mea, s-au topit la fel ca niste oameni de zapada…banii i-am cheltuit de mult timp, hainele s-au demodat, fitele mi-au zburat…

Decembrie in casa mea

De azi a venit iarna si calendaristic.Desi suntem toti bolnavi si muciosi, cu febra mare si cu amigadalele cat niste curmale, nu ne poate impiedica o prapadita de gripa sa ne bucuram de faptul ca luna decembrie este cea mai frumoasa luna din an.
Intotdeauna luna aceasta este plina de bucurie, de mirosuri bune, fine si aromate, de reunirea familei si a celor dragi, indiferent de cat de departe sunt in restul anului unul de celalalt, de iertare si toleranta, de nostalgii a unor clipe desi apuse ramase totusi in suflet pe viata, de aduceri aminte si de bilanturi, de sclipiri in ochi de copii, de vise si de bucurie copilareasca, de noi sperante si noi planuri, de rugaciune si post ca mai apoi in jurul bradului impodobit cu mii de luminite sa savuram cele mai traditionale bucate romanesti.
Asteptam cu mult drag Craciunul, asteptam sa impodobim bradutul si sa ne lase Mosul sub brad cadouri multe de tot, asteptam sa plecam la munte sa ne jucam cu zapada, sa petrecem si asteptam sa ne vedem cu toti cei dragi ai nostri, sa cantam si sa ascultam colinde si cantece dragi de Craciun.
De azi incepand, toata luna decembrie vom asculta zilnic un cantecel de Craciun sau un colind minunat.
Va urez tuturor o luna minunata si plina de frumusete!

Cutia cu bucurii

Am primit pe mail o chestie care m-a induiosat.Eu deja m-am gandit sa fac o cutie cu bucurii.Daca va permiteti si aveti timp ati putea si voi sa faceti o fapta buna in prag de sarbatori.

” Salut,
Se apropie incet (dar deja se simte parfumul) Sarbatorile. Pe mine m-a cucerit un proiect al Lions Club Cluj-Napoca, care isi propuna sa aduca mai multe zambete in viata copiilor din zona rurala montana a judetului Cluj.
Asa ca ma gandesc sa sustin si eu proiectul „Cutia cu Bucurii” oferind cateva cutii pline cu cadouri pe care membrii clubului le vor duce copiilor si ducand vestea mai departe. Apropos, pentru cei ocupati sau care nu sunt din Cluj, exista si optiunea de a contribui cu 50 de RON intr-un cont special deschis pentru aceasta campanie.
Toate fondurile stranse si toate cutiile primite vor putea fi urmarite total transparent, cu ajutorul unor coduri unice de bare pe care donatorii le vor primi. Astfel se va stii exact ce Cutie cu bucurii a ajuns la fiecare copil.
Mai multe detalii gasiti si la adresa http://www.astecolifestyle.com/cutia-cu-bucurii sau in brosura oficiala a proiectului http://lionsclubs.ro/cutiacubucurii/cutia-cu-bucurii.pdf
Multumesc pentru rabdarea de a citi acest email si va rog sa duceti vestea mai departe si, de ce nu, sa alcatuiti propria Cutie cu bucurii pentru aceasta campanie. „

O urare de Craciun…mai altfel !

Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara,Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: „Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!” Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: „V-ati ascunselea?Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?” Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua… Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata…
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate: Adevarul a preferat sa nu se ascunda: „De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?” Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in spatele Triumfului, care prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac.Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul ideal pentru Rusine!
Zborul unui fluture! Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare.
Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia… pur si simplu a uitat unde s-a ascuns… dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata … pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori.
„Un milion!” a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful.Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind spre lac a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost mai usor, caci aceasta statea cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul – in iarba tanara, Frica – intr-o pestera intunecata, Minciuna – in spatele curcubeului (iarasi o minciuna… Era totusi in fundul oceanului…), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti… Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit:…. spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertate, a plans, a rugat, a implorat
si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator. Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU!
Acum in prag de Sfintele Sarbatori iubiti-va mult dragii mei, fiti orbi si nebuni, fiti alaturi de oamenii care va sunt dragi, sarbatoriti si nu-i uitati si pe cei mai napastuiti.Va doresc din tot sufletul , tuturor celor care ma cititi, care ma placeti sau nu, care imi sunteti apropiti sau nu, prieteni sau nu, va doresc UN CRACIUN DE VIS ALATURI DE TOTI CEI DRAGI VOUA, sa fim sanatosi cu totii si sa avem masa imbelsugata !!

Povestea lui Mos Nicolae !

In seara de 5 spre 6 decembrie vine Mos Nicolae. Obiceiul de a lasa cadouri in ghetutele copiilor este foarte vechi. Dar cine este el de fapt? Este un batran cu barba alba si vine cu o sanie trasa de reni. Se spune ca pe 6 decembrie el isi scutura barba si trebuie sa ninga.

Sfantul Nicolae s-a nascut in cetatea Patara, in Asia. A fost iubitor de Dumnezeu din copilarie. Dupa ce a ramas orfan, si-a impartit toata averea saracilor. Aceasta este una dintre multele fapte bune facute de el. El facea multe minuni: vindeca boli incurabile, oprea prin rugaciune si post furtuna pe mare etc. Din acest motiv era numit Sfantul Nicolae Facatorul de Minuni.
Este patronul navigatorilor, comerciantilor, arcasilor, copiilor si studentilor din Romania, Grecia, Belgia, Bulgaria, Rusia, Slovacia, Serbia si Muntenegru. In Rusia este atat de venerat incat oamenii spun “Daca Dumnezeu moare, macar il avem pe Mos Nicolae”.
Legenda spune ca Sfantul Nicolae ajuns episcop a ajutat o familie de nobili saraci. Cum zestrea era cea mai importanta in acele timpuri, cele 3 fete ale nobilului nu se puteau marita. Nobilul se hotarase sa le vanda pe fete. Nu l-au induplecat nici plansetele si rugamintile lor si ale mamei. Afland situatia, Sfantul Nicolae a lasat la usa lor un saculet cu aur. Astfel fata cea mare s-a putut marita si pleca de acasa. La fel a facut si in anul urmator pentru cea de a 2-a fata care ajunsese la varsta maritisului. Vrand sa stie cine ii ajuta, tatal fetelor s-a ascuns sa il surprinda. Dar Nicolae l-a vazut si s-a urcat pe casa, dand drumul saculetului cu aur prin horn intr-o soseta pusa la uscat in dreptul sobei.
Sfantul Nicolae a murit in manastirea Sion unde a a fost inmormantat pe 6 decembrie 352. Trupul lui a fost ulterior mutat la Bari, in Italia. Este sarbatorit in aceasta zi de bisericile ortodoxe si catolice. In dimineata acestei zile copii dau fuga la ghetutele atent pregatite de cu seara sa vada daca Mos Nicolae le-a lasat ceva. El nu uita pe nimeni, nici chiar pe parinti. Dar spre deosebire de Mos Craciun, el nu se arata niciodata.
In tara noastra obiceiul era de a aduce fructe si dulciuri, dar odata cu timpul Mosul “s-a modernizat”. Aduce si alte cadouri, jucarii etc. El stie cine a fost cuminte si cine nu. Pentru copii neascultatori, el lasa in ghetute si o nuielusa. In Ardeal lasa o nuielusa frumos decorata copiilor cuminti amintindu-le ca asa trebuie sa fie tot anul. Celor neascultatori le lasa o nuielusa adevarata sau o ceapa degerata.
Traditiile difera de la o tara la alta. In orasul Bari din Italia unde este inmormantat Sfantul Nicolae este sarbatorit in 7,8 si 9 Mai si apoi in 6 decembrie cand viitoarele mirese primesc cadouri.
In Suedia se spunu ca Schmutzli care vine pe 6 decembrie ii ia in desaga lui pe copiii neascultatori si ii duce in padure sau ii arunca in rau. In Cehia si Slovacia este acompaniat de un inger care il ajuta la impartirea cadourilor. In alte tari (Luxemburg, Germania, Austria, Ungaria etc) vine impreuna cu un personaj rau si urat pentru a-i speria pe copiii care au fost neascultatori. In Franta vine impreuna cu Pere Fouettard care aduce nuielele pentru copiii rai.
In Olanda, pe 4 decembrie copiii isi pun ghetutele in fata semineurilor. Adesea ei pun morcovi sau fan in ghetute pentru capul lui Mos Nicolae. A doua zi dimineata ei vor primi mici cadouri, de obicei bomboane de ciocolata. De asemenea, fetele sarace primesc zestre in ajutor la maritis.
In Danemarca copiii pun langa ghetute o farfurie de lapte sau orez cu lapte pentru renii lui Mos Nicolae.
Nu doar in Europa este sarbatorit. La crestinii din Ghana mosul vine din jungla si aduce daruri celor mici. In Siria cadourile sunt primite in 6 ianuarie si Mosul vine calare pe o camila.In Hawaii vine cu o barca.
La Multi Ani fericiti, cu multa sanatate si ani mai buni, tuturor celor care azi isi serbeaza onomastica !!

Mos Craciun tu esti bun, multumim c-ai fost la drum !!!

In seara asta m-am emotionat extraordinar de tare.Mosul meu si-a facut treaba excelent si a ajuns la fetitele carora le-am trimis cadourile.Puteti vedea reactiile aici:frunzele