Astazi, despre leacuri si tratamente nealopate

Balaurul ce-a muscat acum cateva zile s-a retras imediat cum i-am aplicat tratamentul.Kiki e bine, de luni ne reluam activitatile.

Acum 4 ani, cand i s-a declansat prima criza de bronsita astmatiforma,m-am rugat din tot sufletul meu sa nu aiba acelasi diagnostic pe care l-am avut si eu copil fiind.Din nefericire aceeasi bronsita ne-a mancat multe nopti si zile timp de 2 ani, bani dati pe medicamente, pe doctori si pe diverse aparate care sa-i curme suferintele si sa-i redea gura de aer in momentele de criza.

De vindecat insa l-am vindecat numai la Sarata Monteoru si la Govora.Asa cum si pe mine, mama m-a vindecat tot acolo, desi imi administrase si mie nshpe mii de medicamente alopate de prin Germanii, Elvetii, Frante si mai nu stiu ce tari.

De la noi s-au vindecat si alti copii carora le-am recomandat din suflet sa mearga acolo, la bazinul cu apa sarata macar daca nu sunt bani si de tratamente la Govora.

Astazi am sa povestesc ceea ce ni s-a intamplat asta vara, peste intreaga nebunie cu constructia.

In ianuarie anul trecut m-a mancat undeva sa rezerv o vacanta in Cipru.Minte creata ce-am avut atunci, nestiind cu ce se mananca o constructie de casa, mesteri si tot tacamul.La Larnaca am stat la un hotel foarte ok, aproape de plaja, dar nu am avut mancare inclusa, asadar am mancat numai junk food.Kiki nu e obisnuit cu genul asta de mancare, eu nu-i dau nici acum decat o data pe an Mc si Kfc, pizza, ketchup si alte chestii de genul nu gusta.

Intors din Cipru, la vreo saptamana, i-au aparut niste bube pe tot corpul, erau mai mult niste pustule cu lichid.Am dat fuguta la medicul sau pediatru, cu suspiciunea de varicela, care mi-a confirmat si intarit faptul ca ala este diagnosticul.Urmarea? Copilul nu este spalat, nu iese din casa, ii dati cu mixtura mentolata pe bube, regim alimentar si la control iar peste 3 sapatamani.Mi s-a rupt sufletul de mila lui, era vara, soare, caldura, toti copiii se jucau pe afara si el statea inchis in casa.De-ar fi stat macar cu folos!

Au trecut cele 3 saptamani, copilul nu avea pustulele alea decat pe picioare si pe fund, la baza rinichilor si in rest curat tot corpul.Dar pustulele de la inceput, erau acum niste buboaie cu lichid, infectate clar, aratand oribil.Am inceput sa ma indoiesc ca ar fi varicela, ieseau in dementa si nu se uscau cu nimic, ba si supurau.Il duc iar la control, doctorita oripilata vazand ce are pe picioare ne scoate din cabinet sa asteptam afara „ca se ia si la altii „.

Cateodata, firea mea vulcanica este de mare ajutor in anumite situatii, in sensul ca mi se pune pata si actionez instant, nu mai stau sa rumeg si sa desfac firul in patru.

Si odata dati afara din cabinet ( lucru ce mi s-a parut total neprofesional ), ne-am oprit fix la Matei Bals la infectioase-copii.Soc si groaza ajunsa acolo!Copilul nu avea nicio varicela, avea o alergie la mancarea din Cipru si ranile, caci vorbim deja de rani, erau super infectate de la faptul ca nu-l spalasem 3 saptamani.Le-am arata hartia scrisa de medic care ne recomanda clar sa nu se faca baie in tot acel timp si s-au crucit.

Regim alimentar si Ketof alternat cu Zyrtec.Atat i-au dat.Dara facut si in gat o infectie ce o luase din aer ( am uitat cum naiba se numea !) pentru care ne-a dat glicerina cu aciclovir.

Pe mine m-a interesat daca putem pleca la Sarata Monteoru cu el , cu infectia bucala, caci acolo stiam sigur ca se va vindeca complet.

In acea zi ne-am intors acasa la maica-mea unde stateam in acea perioada, am facut bagaje, am facut rezervari si am plecat la Sarata Monteoru cu el.

La  prima baie mi-a fost si nu stiu cum sa-l dezbrac ca se uita lumea la noi ca la alte cele si cum sa le explici ca nu se ia ce are el pe picioare in apa sarata care distruge tot? Si a fost un chin pentru bietul meu pui, l-au usturat ranile alea de credeam ca face pe el.Dar a rabdat si a inteles ca e ok sa stea in apa, copil fiind s-a mai jucat, s-a mai hlizit si a uitat, a stat in apa vreo 2-3 ore.De a doua zi l-au lasat usturimile complet, dupa 3 zile bubele erau uscate perfect si dupa 2 saptamani de stat acolo cu maica-mea ( noi ne-am intors dupa 3 zile) avea picioarele perfect uscate si fara coji , fara nimic pe ele.I-au ramas semnele pe care le are si in ziua de azi, dar in rest miraculoasa apa ca si in cazul bronsitei.

Pozele sunt pe parcursul celor 3 zile cat am stat noi , a se observa ameliorarea ranilor.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Despre bronsita…asta va fi al 5-lea an la noi de mers la Sarata, de 2 ani a racit doar o singura data pe an, fara episoade de sufocare, fara febra de 40 grade si alte probleme, antibiotic a luat acum dupa 3 ani.In plus, niciodata nu mi-a mai facut vreun episod de otita ( asta de la Govora, ce-i drept), am sa scriu maine si despre Govora ce minuni se intampla si acolo.

Va recomand din suflet sa mergeti la tratament cu copiii la Sarata Monteoru, sunt o groaza de pensiuni accesibile ca si pret, sunt restaurante unde se mananca foarte bine, apa este calda , intrarea la strand este 10 lei / adult si pentru copiii pana la 7 ani nu platim nimic, sarea aceea ramasa pe piele este un miracol pentru ei si cu soarele in combinatie face bine si la oase, este buan si pentru doamnele cu probleme gineco, pentru reumatism si cate si mai cate.Tratamentul consta doar in baile sarate.Copiii se simt minunat oricum ca se balacesc si nu simt cand trece timpul.

Desigur ca nu este lux si nici nu veti gasi fite sau altele de genul, acolo vin oameni destul de nevoiasi care fac eforturi pentru copiii lor,vin batrani la tratament, de ani de zile de cand am mers noi nu am luat nimic din bazin , ( de la hotelul Bucuresti, de la piscina, eu am luat o ciuperca ), apa oricum se schimba la 2-3 zile si este mereu filtrata printr-o gura de aerisire.

Zic ca sanatatea este mai presus decat orice si merita toti banii din lume vindecarea naturala decat sa le omoram ficateii cu atatea medicamente alopate.

 

Jurnal de călătorie estivală : Sărata Monteoru

Rochita albastra cu buline mari,colorate, apa sarata care ma tinea la suprafata, balacela cu orele, Laura – prietena mea de atunci cu care mergeam in concedii, febra mare si tuse pana la epuizare, cazatura mamei intr-o gura de canal neacoperita si eu urland, cat ma tineau plamanii, de teama, un hotel ceusist cu-n sir de banci pe care se statea seara la suete, oameni multi batrani…acestea erau amintirile mele din cele 3 veri la rand, in care mama m-a dus la Sarata Monteoru, copil fiind, ca sa ma vindece de bronsita astmatiforma de care am suferit.
Anul acesta, situatia alambicata in care m-am aflat eu cu serviciul, dorinta lui D. de-a-si schimba locul de munca de la fostul la actualul, lipsa banilor la momentul respectiv, ne-a facut sa pierdem orice rezervare pe care noi, in mod uzual, o faceam de prin februarie -martie pentru siguranta locului.Copilul insa, trebuia dus cu orice pret la un bazin cu apa sarata pentru vindecarea bronsitei.Mama s-a oferit sa plece e cu el si cu tata pe cheltuiala lor, inima nu ma lasa sa-l dau de langa mine, mai cu seama ca nici ei nu mai pot tine pasul cu Pusicu’ care este vesnic intr-o agitatie, discutii cu D. pe teme vacantei din acest an si hotararea ad-hoc in urma primirii banilor de la vechiul job,de-a merge si eu impreuna cu mama la Sarata Monteoru.
„Este aproape, nu conduci multe ore, nu esti departe de Bucuresti in caz de ceva rau, pot veni si eu in weekened si 10 zile trec imediat, „mi-a spus D. optimist.
Am facut o rezervare pe net, la o pensiune care in poze arata super ok.Am trimis un avans de 50 % din pretul total ( ne-a luat la momentul respectiv 100 ron / noapte dat fiind faptul ca stateam 9 nopti ) si restul sumei am platit-o la fata locului.
Pe 8 iulie, dimineata, am incarcat masina, cu-n Pusicel somnoros dar dornic de duca, cu o mama plina de fericire ca scapa de caldurile bucurestene si-un navigator care sa ma duca fix la destinatie si am purces la drum.Ieserea din Bucuresti este un calvar, se face iesirea pe la Voluntari, Europa, Afumati, drumul spre Buzau, care tot timpul e gatuit, se lucreaza, se merge bara la bara, in fine, un dezastru.
Drumul catre Sarata este super usor, relaxant, se merge prin multe sate, asa incat nu prea poti „zbura” pe sosea, dar eu oricum nu conduc cu mai mult de 110 km/ h cand merg cu copilul in masina.Am facut 2 si 1/2 ore datorita „gatuileii” din Bucuresti, sunt vreo 110 km, drum asfaltat, drept si lin.Din Bucuresti se merge spre Buzau si dupa ce se trece de Ulmeni, se vede indicatorul spre Sarata Monteoru.De la Buzau la Sarata sunt numai 19 km de parcurs, fiind important sa se tina minte ca punct de reper cmuna Merei.
Pensiunea este situata aproape de bazinul termal, in centrul oraselului ( caci da, am regasit un mic orasel si nicidecum satul plin de colb de care-mi aminteam si eu si mama ), cu parcare larga si liniste, multa liniste.
Camerele curate, cu tv-plasme, mobilate si utilate modern, cele de la etajul 1 sunt o idee mai mici decat cele de la etajul 2, apa calda continuu.
Ca aspect, la prima vedere iti ia ochii pensiunea cu pricina si mai ales discutiile amabile cu personalul te fac sa nu regreti ca ai ajuns la ei, caci este o afacere de familie si patronii sunt extraordinar de amabili si de draguti.
Exista insa minusuri care ma fac sa zic pas! in anii urmatori acestei pensiuni:
– cea mai mare problema este lipsa unui bucatar in timpul saptamanii, vine o doamna bucatar numai in weekend care intr-adevar gateste formidabil dar in restul saptamanii cu-n copil mic, a trebuit sa ma reorientez.
– accesul in bucataria pensiunii, desi fetele proprietarului , extrem de saritoare, iti faceau la orice ora ce doreai.
– lipsa curtii, nu au deloc spatiu de joaca, nu au deloc verdeata, un loc unde sa poata alerga copiii mici, sa se joace , zbantuie.Eu l-am dus zinic pe Pusic in parcul din Sarata, acolo insa erau tobogane, leagane, spatiu destul de mic si cu o minge, de exemplu nu se putea uca, in plus erau o sumedenie de copii si el nu prea apuca sa se joace , mai mult se uita la ei, deci minus mare lipsa curtii.
– lipsa unui balcon: vii de la plaja, ai prosoape, costume de baie, palarii pline de sare care necesita spalare zilnica si e musai sa ai un balcon unde sa intinzi hainele.E perfect adevarat ca la cererea noastra ne-au pus la dispozitie un suport de intins rufe, dar la acea vreme eram noi singuri in pensiune, daca ar fi fost pensiunea plina nu ne descurcam toti cu un singur suport.
– pensiunea se afla la strada dar intre strada si pensiune se afla un rau si trebuie trecut un podet, lucru care pentru o familie cu copii mici nu este tocmai comoda, copiii neputand fi lasati nesupravegheati nicio secunda, de teama de-a nu cadea in rau.
– lipsa A/C, caldura de la pranz si de dupa-masa cand batea tot soarele pe camera noastra, efectiv sufocandu-ne.
– camera extrem de mica, cu-n spatiu foarte redus pentru un copil.
Repet si precizez, eu am scris aceste minusuri strict pentru familiile cu copii mici, in alte circumstante pensiunea este excelenta de locuit si o recomand cu cea mai mare caldura.
Dimineata si dupa-masa noi mergeam zilnic la strandul termal pentru care ne-am si dus acolo.Intrarea la strand este 10 ron dar spre deosebire de Praid unde plateai un bilet dimineata si unul dupa – masa daca ieseai din incinta strandului, aici biletul era valabil o zi intreaga si puteai iesi la pranz si reveni la amiaza fara nicio bataie de cap.
Intre Praid si Sarata, strandurile nu pot suferi comparatie, cel din urma fiind mai amenajat, tot aspect de strand comunist are, dar cel putin stam pe nisip si nu pe scanduri din lemn, cine are mare dare de mana poate inchiria chiar un chaizlong, strandul este cu mult mai mare si mai spatios ca cel din Praid si cu apa parca o idee mai sarata, in incinta strandului se pot servi beri, mici si mancare chiar ( ceafa de porc si cartofi prajiti am vazut ca mancau cel mai adesea turistii ).In fata strandului este o parcare dar destul de mica si neamenajata , spre deosebire insa de Prad unde nu gaseai loc sa parchezi sub nicio forma in fata strandului, aici e de apreciat si locul asta transformat in parcare.
Apa sarata pentru care am mers acolo mnu este indicta doar pentru afectiuni respiratorii ci si pentru probleme grave de reumatism ( sunt batrani care spun ca dupa 18 zile au plecat acasa pe picioarele proprii desi venisera in carje ), afectiuni neurologice si ginecologice.
Cat timp stai in bazin e o minune, apa te tine la suprafata, e calda si buna, e adevarat ca daca iti intra in gura, nas sau ochi te ustura, dar nu atat de tare incat sa nu poti suporta, dovada ca Pusicel a luat in prima zi niste guri zdravene de apa de la care a si vomitat, dar apoi cu ochelari de soare la ochi, in nas si-n gura i-a intrat zilnic apa fara sa faca din asta un capat de lume, nu plangea doar scuipa si avea un disconfort. A stat zilnic in bazin cate 3-4 ore, 2 ore dimineata si cam 2 ore dupa masa.I-am luat totusi si-un colac ca sa il pot lasa singur in bazin ( la modul ca nu-l mai tin in brate, nu singur in apa si eu afara), a chuit si i-a placut la nebunie.
Ca minusuri ale strandului:
– sambata si duminica vin multi buzoieni si se umple tot strandul pana la refuz si stai inghesuit, in apa e plin de lume si unii dintre ei scuipa, mai pluteste si cate-un rahat de la copiii carora parintii nu le pun niste slipi daca-i stiu ca nu spun cand au nevoi fiziologice.
– toaleta e destul de departe de bazin si e cam incomod
– apa de la dusuri foarte rece
– apa din bazin se umple la inceput de sezon ( aproape o luna s-au chinuit sa umple bazinul de apa, prin niste conducte care vin din pamant, apa fiind extrasa de la peste 150 de metri adancime ) si apa nu se mai schimba decat la sfarsitului sezonului , umplandu-se insa la evaporarea cate putin si-n felul asta mai curatindu-se.Dar este apa sarata si noi nu am luat nici de la Praid si nici de aici nici macar o zgaiba pe piele.
– daca nu ai umbrela nu ai umbra si langa gardul strandului ( unde este si umbra ), in zilele aglomerate se fura de peste gard
– la intrarea in apa accesul se face pe niste scari de piatra si de multe ori te julesti, obligat fiind sa ocolesti batranii care se posteaza fix la baulstrade si nu-ti lasa cale de trecere.
Mancare ieftina si buna exista la o terasa aflata in fata hotelului Ceres, se mananca orice garnitura cu 3-4 ron si o portie de piept de pui, ceafa de porc, carnati, pulpe de pui, toate la gratar costa 7 ron/ portia si e destul de consistenta.
Exista un parc in statiune pentru copii, exista un bazar cu tot felul de bulendre, diverse carciumi si restaurante de unde razbate muzica diversa de la diverse formatii cu solisti unii mai afoni decat altii, nu ai mare lucru de facut seara dar daca stai pana la ora 19 la strand, vii acasa, te speli, te schimbi, speli haine si le pui la uscat, mergi la masa cu copilul, iti mai ramane timp de plimbare cam de o ora maxim pana la a merge la somn.Asadar e o statiune, un loc de odihna unde ins avin si o multime de tineri si nu numai batrani anchilozati.Mie mi-a placut mult mai mult ca si la Praid, e si mult mai aproape si mult mai ok.
Ziua este foarte cald dar seara se lasa o racoare superba, cu aer curat, exact ca la munte.Este multa verdeata de jur imprejur si liniste multa de tot.
Pe 18 iulie seara ne-am reintors in Bucuresti, a venit si D. la Sarata Moneteoru vreo 3 zile, intrasem deja in alta perioada de sezon turistic si camera noastra a costat 120 ron /noapte.Dar a fost ok, spun acum, la anul m-as duce iar si daca m-ar pune cineva sa aleg intre mare si Sarata Monteoru, categoric as alege varianta finala ca si anul acesta.
Am pus poze aici.

Destinaţii estivale

De cand sunt cu D., toate verile mele, au captat o noua forma, culoare si mai ales noi destinatii.Daca pana la intalnirea cu el, vara pentru mine nu a mai insemnat multi ani la rand vacanta, soare, plaja si leneveala, odata cu aparitia lui in viata-mi, toate acestea au capatat noi lumini si noi contururi, am inteles cu adevarat ce inseamna sa stai la plaja, la soare, cu o cafea langa, pe un chezlong tolanit, unde sa-ti incarci bateriile.I-am inteles pe toti cei carora eu am incercat sa le asigur confortul ani la rand, am inteles de ce se inghesuiau toti sa vina in concedii.Dar cum nimic in viata nu se poate face fara sacrificii, verile mele din ani multi de truda au fost rasplatite pe masura ( acum mi-as dori sa mai pot trudi ca alatadata vara, dar nu mai am unde, din pacate).
Revenind la verile mele de femeie maritata…totul s-a schimbat brusc odata cu aflarea vestii ca D, avea o sinuzita ingrozitoare ce necesita tratament la salina ( eu mereu am pus sanatatea pe primul plan, mai presus de mare, plaja, tolaneala, distractie, whatever poate insemna o vacanta la mare ).Odata cu Pusicel verile mele s-au transformat din ale mele in verile lor.NU am mai hotarat eu unde si cum ne vom petrece vacanta, stiam ca e nevoie ca D. sa aiba una dintre destinatii la salina, apoi Pusi a avut nevoie de mare, iar nevoia mea…nu a mai contat.Si nici nu mai conteaza cativa ani de-acum incolo.Si nici nevoie lui D. nu mai sunt acum prioritare, Pusicu’ este cel care ne hotaraste destinatiile in verile ce vor urma.
Nu m-am indurat sa-l las cu nimeni ( desi cateodata simt nevoia acuta sa plec doar eu si D. in lume vreo cateva zile macar , sa ma linistesc si eu complet, sa uit de toate si de tot), nu pot sa ma despart de el, sunt inca cu-n cordon ombilical imens legata de cupiloi.Gresit si rau, dar nu am gasit inca foarfeca necesara sau mai bine zis puterea sa tai cordonul.Anyway…revenind la oile drumurile noastre estivale, multi probabil ne invidiaza ( si aici nu numai in sensul negativ al cuvantului ) pentru faptul ca toata vara suntem plecati, departe de aglomeratia si caldura metropolei unde am ales sa traim, ca stam linistiti in locuri ferite de agitatie, imbulzeala, zgomote infernale si nebuneala.Toate plimbarile astea insa, au fost si sunt posibile doar cu anumite renuntari.
Si cand spun renuntari… chiar asta facem tot anul de 2 ani incoace, renuntam in timpul anului la multe placeri cotidiene pentru a pune ban pe ban deoparte sa avem vara ce cheltui.Si acolo unde merg , nu ma duc la all inlusive ( si nici nu mi-as dori, sincer ), ci ma duc la pensiuni unde pot sa gatesc si sa incalzesc un lapte cald pentru copil.Si vara asta am renuntat si la plecatul in familie.Pana acum, D. nu a fost nicaieri cu noi in vacanta, am fost repede doar sa onoram o nunta si atat.Restul verii asteia am umblat singura, cu mama si cu Pusicel, cu bagaje, cu o masina mare pe mana la care ma gandeam cu groaza ca daca fac o pana m-am ars ca habar nu am nici unde-i cricul, cu probleme inerente ce apar pe drumuri ( de exemplu nu stiu cum dracu’ am avut eu „norocul” sa se strice la mine pagerul de la alarma si sa nu mai pot deschide masina, fiind nevoit D. sa vina intr-un weekend cu cheia de rezerva, ca sa putem sa venim acasa ), etc.Dar ma descurc, imi place si uneori e bine intr-un cuplu si cate o „pauza” d-asta, revigoreaza si putin dor de partener iti mai aminteste de tineretea cuplului si iesirea din monotonia zilnica.
Spuneam ca nu-s adepta all, utra-mega all inclusive, nu mi-ar placea si nici nu-mi place genul asta de vacanta, nici nu-i inteleg pe cei care dau un porcoi de bani pe 7 zile de ultra-mega tolaneala si manacare ca la balamuc de multa in loc cu aceeasi bani sa mearga undeva la 4* de exemplu, dar in 2 sau 3 destinatii.Ei bine, eu fac parte din ultima categorie care prefera inca stelele si nu ultra-mega, dar prefer destinatii mai multe pe vara ( ce-i drept, aici trebuie sa remarc si faptul ca timpul mi-a permis-o, daca as avea si eu doar 7 zile de concediu, poate atunci m-as duce la ultra-mega all, niciodata nu se stie! ).
Asadar, vara asta am fost si vom fi inca, in 4 destinatii.Am inceput cu luna iulie cand am plecat la Sarata Monteoru, a urmat Clujul cu nunta si mai apoi Slanic Moldova.Fiecarei destinatii ii voi dedica o postare caci merita mentionate anumite lucruri interesante si poate utile altora, si la Sarata si la Slanic am mers cate 10 zile, iar la Cluj am stat 7 zile.Urmeaza marea…cea mult asteptata, concediul cu D., balaceala si soare, drum lung, tzatziki, bouzoukia, vorbe multe si incalcite cu greci cunoscuti sau necunoscuti, seri fierbinti cu nisip cald pe talpi si bai nocturne in mare, gyros si souvlaki, Antonios Remos la maxim in timp ce gonim pe sosele, parfuuri de la duty-free, toale misto si mult mai ieftine ca aici, frape cu lapte condensat gros de un deget, mousaka si saganaki, htapodi si kalamarakia, ouzo si whiskey-cola la ceas de noapte in diverse cluburi.Si-un Pusicel cu piele aramie care in nopti tarzii, cand ai sai parinti se vor destrabala de zor, el va dormi linistit la aripa mamaia-sii.
Abia astept !