Operatiunea "olita"

De cand am nascut, ma tot ghidez dupa o carte veche , carte dupa care m-a crescut si a mea mama si iaca-ma-s zdravana si normala, nu am nicio boala de niciun fel, am avut o rinita alergica ca doh! toti care traim in infectia asta de oras le avem, nu am suferit ever de dureri de burta, nu am nicio carie la varsta mea, nu am alte probleme de alt gen, Slava Domnului!
Cartea cu pricina a iscat multe controverse in randul unor „mame eroine” pe un forum de muieri, nu am inteles nici in ziua de azi de ce, pentru ca fiecare isi creste si educa copilul cum doreste.In viziunea mea, copilul nou-nascut nu s-a schimbat cu nimic fata de acum 30 sau 50 de ani, ne-am schimbat noi mentalitatile si ne-au invadat o groaza de temeri mai mult sau mai putin justificate, ne-au coplesit atatea „descoperiri” care unora le fac mai mult rau decat bine.In fine…sa nu divaghez.
Ideea este ca acest mare pediatru, care a scris respectiva carte, doctorul Razvan Priscu, a avut si are perfecta dreptate in tot ceea ce scrie acolo in carticica aceea ( fireste , adaptam totul in epoca in care traim, ca doar nu suntem idioti sa punem copilului la fund carpe cand avem binecuvantatii pampersi ), ma refer la faptul ca Bimbi al meu este exact la nivelul carticelei.Urmaresc lunar cartea respectiva si pe cea a sotilor Capraru ( am o prietena care l-a avut pediatru la al sau pusti chiar pe dnul.Capraru si ce-i povestesc eu, ea imi confirma ca-i spunea atunci sa aplice cu al ei copil ), ma uit sa vad daca Guguluf este „in ton” cu ce scrie acolo in cartile de specialitate.Singurul rabat de la cartea cu pricina, mereu a fost facut in privinta alimentatiei,pe care i-o dau dupa pediatra, dupa ureche, dupa cum cred eu de cuviinta.Buuuun.
Dr.Priscu a specificat incepand cu luna a 7-a, ca un sugar care sta bine in fund, nesprijinit, va incepe sa fie pus la olita.Am cumparat si noi cand avea Gugulufix vreo 6 luni si ceva o oala ( una simpla, nu cu muzici, nu cu desene nu stiu de care, nu scumpa si sofisticata ), una cu spatar ( un fel de .. ) care sa-l sustina bine.Initial l-am asezat o perioada lunguta de timp ( vreo luna ) zilnic pe olita, numai de forma, desigur, ca sa „faca cunostinta ” unul cu celalalt.Asa era episodul „olita” zilnic, il dezbracam si-l lasam acolo cate 10 minute timp in care se juca dar nu facea niciodata nimic.



Zi de zi am continuat perseverenta aceasta „imprietenire”, am noroc ca el de vreo 2 saptamani are o ora fixa, aproximativ, de facut oarece trebsoare mai mici sau mai mari ( dupa masa de la pranz cu legumele) astfel incat mi-a fost usor in ultima vreme sa-l asez fix dupa ce mananca pe olita.Acum sta singurel, nesprijinit si face si ceea ce este de facut la olita.In sfarsit am reusit !!Dupa masa de pranz, dam fuguta in baie, il asez pe olita si in 5 minute a terminat.cat sta pe olita insa, ligheanele mele si cadita lui, suportii pe care sta cadita sunt atacati la greu, vrea sa-i darame, sa-i scoata, ii impinge, ii trage, ii bate, se intinde sa apuce astfel incat de multe ori stau si-l tin fie de mana , fie de tot truchiul.va invata probabil cu timpul sa stea si calm pe olita 😀 ( macar eu sper ).Cand e gata, chiuie de bucurie cumva si atunci stiu ca e timpul sa ne vedem de ale noastre :-D, operatiunea „olita” ia sfarsit.