Cu tristete din Slanic Moldova

Iata-ne ajunsi, de ieri de la pranz, intr-o statiune unde m-a dus mama ani de-a randul ,copil fiind, ca sa ma trateze de diverse afectiuni orl.Daca in urma cu 15 ani -cand am fost pentru ultima oara aici- lasasem un mic paradis la Slanic Moldova, statiunea denumita „Perla Moldovei” , azi am gasit doar un loc lasat total in paragina, fara sa se ocupe nimeni sa investeasca nimic in nimic.Este atat de trist sa gasesti niste locuri in care ai atatea amintiri, locuri splendide pe care strainii le-ar exploata maxim si ar face bani grei, lasate total in paragina.
Am venit aici cu gandul la baza mare de tratament ce exista odata, baza unde ma gandeam sa-mi fac niste masaje pe coloana pentru durerile ce le am, sa fi facut si eu si Puchitel niste aerosoli cu izvoarele sarate si sulfurate, sa fi facut si niste gimnastica medicala.Unde? Baza de tratament-imensa candva si cu forfota continua- azi este inchisa si exista doar un corp foarte mic unde vom vedea luni ce proceduri de tratament mai exista.
Aseara am facut o plimbare la izvoare, ne-am luat apa sa bem si daca odata drumul spre izvoare era plin de lume, de vanzatori ambulanti cu tablouri, cu fructe de padure proaspat culeasa, de diverse suveniruri cu si din statiune, azi e totul pustiu.Pustiu in sensul ca nici turisti nu am vazut, sunt cativa dar in mare parte statiunea e goala.Hotelurile la fel, goale ochi, restaurante inchise, magazine goale si cu anunturi „de vanzare” la tot pasul, parcul este singurul care a ramas frumos ingrijit dar si aici domneste o unda de tristete, chioscul care odiniara era plin de fanfara care canta vesel azi e gol si pustiit.
Am avut un gust amar, mi-am amintit ce distractii erau odinioara aici in vacantele mele de vara, mi-am amintit cat de mult asteptam sa vina vara sa revin in Slanic si sa reiau vechile prietenii innodate cu un an in urma.S-a dus totul ca un fum, am concluzionat si pentru prima oara in viata mea afirm ca dupa ’89 tara a fost distrusa complet, suntem un popor de handicapati care ne meritam soarta, nu stim si nu vrem sa exploatam bogatiile si frumusetile naturale pe care le avem, nu stim sa facem bani din ceva ce ni se ofera gratuit de catre natura.Mare pacat!
In rest…numai de bine.Pensiunea e bestiala, mancarea la fel ( se stie ca in Moldova gatesc niste bunatati de moare lumea ), aer curat, soare si cald.Puchitel in mare actiune la locul de joaca al pensiunii si nu numai, umbla si cotrobaie peste tot, cauta in toate colturile pensiunii.Noroc ca suntem singurii turisti momentan si nu deranjeaza pe nimeni.
Alte vesti curand, acum plecam la izvoare sa ne plimbam ( zilnic 4 km dus-intors ).