Calator prin California

Calatoria in USA are mai multe destinatii pentru mine, prima dintre ele fiind in Pleasanton – California.

Pleasanton este un orasel cochet, aflat la vreo 50 km de San Francisco,un orasel plin de corporatii unde foarte multi din San Francisco fac zilnic naveta la job.Drumul de la aeroport la hotelul unde stau l-am facut cu un taxi care m-a costat 130 $, insa eram atat de obosita dupa 20 ore de calatorie incat as fi platit si 500 $ ca sa ajung undeva la o baie calda si un pat sa ma pot intinde.

Iesita de la Custom am trecut pe langa un alt ofiter de la securitate caruia i-am predat foaia completata in avion si stampilata de catre ofiterul de la Custom ( apropos, toti ofiterii Custom erau asiatici 🙂 ), m-a indreptat spre iesire si acolo am gasit in ordine, asteptand clienti cumva intr-o coada, taxiuri.Exista o persoana care te intreaba incotro vrei sa mergi si iti indica ce anume taxi sa alegi, nu este ca la noi, primul caruia ii vine randul are intaietate.Neah, aici totul este pus la punct.

Indianul-soferul de taxi mi-a spus ca nu o sa puna ceasul si imi ia numai 130$, ma intreb daca punea si aparatul cat dracu’ imi lua sau poate era mai ieftin?! Ideea este ca eu am obtinut chitanta pentru decont, am platit cu cardul ( toate taxiurile au POS pentru carduri, majoritatea americanilor platesc cu carduri si mai deloc cash ) si am fost fericita ca am ajuns la hotel.

Drumul de la aeroport pana la Pleasanton a fost unul in care am simtit efectiv ca merg la Atena.Seamana strazile, indicatoarele lor verzi si separatoarele de drum sunt identice ca in Grecia.

La hotel ajunsa am gasit amabilitatea pur americana, am facut plata, am luat camera si m-am aruncat direct in cada.Apoi m-am aruncat pe internet sa vorbesc cu ai mei sa le spun ca am ajuns cu bine.

Intinsa in pat, desi obosita franta, nu am reusit sa adorm decat de la 22:00 ( ora locala ) pana la 3 dimineata cand aveam ochii cat cepele si o foame de lup (deh, in tara era ora 13:00 la pranz si mie imi trebuia mancare ! ).Odata treaza nu am mai putut sa adorm si m-am tot zvarcolit in pat pana la ora 7:30 cand m-am imbracat sa plec.

Cel mai tare mi-era sete si nu aveam strop de apa, magazine in zona nici vorba, asadar am baut de la robinet putina apa ca simteam ca lesin de sete.A doua zi mi-au spus la receptie ca ei nu folosesc apa de la robinet si trebuie sa cumpar.Ok, 1 litru de apa costa 2 $.

Hotelul este unul de trei stele , arata foarte bine, este cochet si intim cumva, are un pat super comod, cu 2 saltele, inalt, cu 3 perne moi.Este unul dintre cele mai comode paturi in care am dormit vreodata.Are o baie curata unde ti se ofera prosoape si 1 sapun ( in Europa sunt ceva mai darnici la hotelurile de 3 stele ), exista in camera si o kitchineta cu microunde, cuptor si plita, un frigider mare unde iti poti depozita linistit produsele.Ai, de asemenea, cal de calcat si fier, uscator de par si dupa ce anunti la receptie ti se preda si o cutie in care ai tacamuri, farfurii, lichid de spalat vasele.

Curatenie si gunoi aruncat nu ai sa vezi decat daca stai peste 8 nopti consecutiv.In rest, re gospodaresti singur, nu m-a interesat foarte tare aspectul, eu oricum imi fac singura zilnic patul, de mancat nu am gatit, nici valiza nu am desfacut-o, doar 6 nopti stand aici nu are rost sa  scot toate lucrurile din bagaj.

In jurul hotelului nu exista nimic aproape, trebuie sa mergi cam 400 metri sa ajungi la un complex cu restaurante unde poti manca de la asian food pana la Subway sandwiches.Preturile difera intre 10 $ cea mai ieftina pita cu ceva carne sau un sandwitch de la Subway pana la un meniu de 15$ -16 $ la restaurant asiatic, insa mancarea este super buna si foarte multa.Uneori sunt portiile atat de mari incat nu poti manca tot odata, mai iei si la pachet.

Primul supermarket pe care l-am gasit  a fost la 4 km de aici, am mers pe jos, singura pe strazi.Americanii din Pleasanton nu merg decat cu masina, nu se dau jos nici sa treaca strada, nu e picior de om pe care sa-l intrebi ceva.Preturile la supermarket mi s-au parut decente, un pui la rotisor 7 $ , cred ca este mai mult decat decent.Oricum, am inteles ca aici in California este cu mult mai scump decat in restul US.

Magazinele sunt aproape goale, lumea este extrem de zambitoare ( asta m-a socat, toti iti zambesc si te intreaba ce faci, cum iti este ziua, cand te vad, fara sa te cunoasca! ), absolut toti oamenii care lucreaza in servicii sunt uneori obositor de amabili.Mi-a spus o colega de la curs, americanca care locuieste in Miami , ca pentru tips chelnerii sunt atat de amabili si ar face orice.Dar eu cred ca este in cultura lor amabilitatea aceasta.Intr-adevar,uneori poate fi deranjanta, insa e extrem de placut sa vezi mutre zambitoare si oameni care te intreaba ce faci, cum iti e azi ziua.Ai asa un sentiment de bine, sentiment pe care eu in Europa nu prea l-am gasit.Exista un fel de apropiere la americani care rupe bariera aia din Europa, nu stiu exact cum sa descriu ceea ce am simtit in toate locurile in care am relationat cu ei.

Apoi exista un fel de a fi al lor extrem de saritori, te ajuta cu orice absolut, doar sa le ceri.Nu sunt ei foarte priceputi la multe indicatii, insa absolut toti pe care i-am intrebat ceva au cautat sa ma ajute.Nu gasesti atitudine ostila, nu te intreaba ce si cum, nu te descos, nu intra in spatiul tau personal, doar cauta sa fie utili.

Distanta de la hotel la cladirea unde am facut cursul este considerabila, exista un autobuz care trece o data la 30 minute, ar fi trebuit sa merg vreo 12 statii cu el, naiba stie cand si cum as fi ajuns.

In prima dimineata, am traversat la un hotel sa intreb cum sa ajung la o statie de autobuz.Fetele de la receptia hotelului unde stau habar nu au avut sa imi spuna unde este si cum, asadar am mers la alt hotel in speranta ca voi gasi pe cineva sa ma indrume corect. Acolo am gasit un mosulet grec venit in America acum 25 de ani, dar care si-a pastrat greaca intacta si cand a auzit ca vorbesc in limba lui natala a innebunit.Habar nu avea nici el de autobuz, mi-a spus ca nu a mers niciodata cu transportul in comun ( m-am crucit ! ) si s-a oferit sa ma duca el  cu masina la curs.M-a vazut oarecum susceptibila si a chemat-o si pe nevasta-sa.A venit femeia imediat si m-au condus pana la cladirea unde trebuia sa fac cursul.D-asta iubesc eu grecii, asta e alta poveste insa !

In prima zi de curs eu m-am lipit de tipa din Miami, toata saptamana m-a dus si m-a luat dimineata cu masina de la hotel.Pentru asta spun ca o asemenea atitudine eu nu am gasit in Europa, in Grecia am mai gasit intr- adevar atat de multa bunavointa cu strainii, insa cred ca faptul ca le vorbesc limba i-a facut sa fie atat de helpful cu mine.In USA asa e treaba, te ajuta si sar sa te indrume fara sa te cunoasca.Cel putin aici, in California.

Am uitat sa scriu ca pentru USA este nevoie neaparat de un adaptor pentru prize, au un alt sistem decat cel european, deci nu uitati sa cumparati unul din tara, in USA costa 25$ un adaptor.

In Pleasanton exista si transport in comun, intr-un tarziu l-am descoperit, este un tren care merge si la San Francisco si la aeroport, un drum pana la San Francisco in downtown costa 6 $, pana la aeroport am platit 11.60 $.Pentru aeroportul San Francisco International trebuie facut un schimb de trenuri la statia Balboa , dar se ia trenul de pe acelasi peron, deci nimic complicat.Ca si durata insa, pana in San Francisco la downtown se fac 50 minute, pana la aeroport am facut o ora si jumatate.

Peste o saptamana, cand voi reveni la Pleasanton,am sa merg sa vizitez San Francisco, nu am vazut nimic din el.

( va urma)

 

 

 

Anunțuri