Iubire-nebunie-posesivitate

Pornind de la postarea de ieri, am vrut neaparat sa mai scriu despre o chestie pe care am vazut-o nu o data, in acest an de cand am contact cu lumea parcului, mai exact de cand sunt atenta si la alti copii mici de varsta lui Guguluf.
Scriam ieri ca este minunat sa ai un ajutor cand iti cresti copilul, este nemaipomenit sa ai niste bunici in preajma pe care sa te poti baza atunci cand trebuie sa te desprinzi de puiul de om si sa te reintorci la ale tale, nicio bona, cresa/gradinita sau alta varianta unde iti lasi copilul nu este optima ca cea a unor bunici unde stii sigur ca este safe copilul, ca au grija de el ca de ochii lor din cap si-i ofera tot ce-i mai bun.
Ce te faci insa, cand ai parte de niste bunici, care incet-incet pun stapanire pe copilul tau, il acapareaza cu totul, isi dau cu parerea numai ei cu privire la copil, stiu numai ei ce este bine pentru copil, nu se mai poate lua nicio decizie cu privire la copil fara a fi ei intrebati ??
Am vazut aici niste cazuri si mi-am adus aminte ca si la Bucuresti, in parcuri, am cunoscut astfel de bunice tiranozaure.Azi imi spunea una bucata bunica de copil ca „maica-sa e cam aeriana, nu prea are experienta la crescut copii si i l-am luat eu sa-l cresc ca eu stiu cel mai bine ce-i bun pentru cel mic! ”
Imediat m-a contrariat afirmatia ei si nu neg ca pentru o secunda am luat in calcul si varianta ca mama copilasului sa fie „cam aeriana” dar tot nu m-am impacat cu ideea ca o bunica stie mai bien decat o mama ce simte nepotul.Nu a stat in burta bunicii si nici nu l-a alaptat bunica ca sa se nasca legatura aceea unica existenta pe acest Pamant numai intre mama-copil.Pe de alta parte, nu mi se pare just ca in fata unui copilas de 4-5 ani sa faci asemenea afirmatii cu privire la mama lui.Copilul in speta se juca cu Ayan la un tobogan, era un fel de papalache fricos si de umbra lui si-n plus avea unghiile de la maini facute cu oja mov.Cum am o piele de drac de nu se poate, o intreb si eu pe ma-sa mare cu glas duios:” e fetita sau baiat?” Ea beleste ochii si-mi spune:” Mandricel e baietel, unul mare deja are bunica!” Si atunci mi-am scos coltii :” pai si de ce la varsta lui si baiat fiind umbla cu oja pe unghii? ” Ma-sa mare rade in cascada ca la cea mai tare poanta auzita de ea ultimamente si-mi spune clipind din genele-i :” A vrut si el sa fie elegant.Dar sa stiti ca i-am dat si cu rimel la ochi si cu fard de pleoape numai ca de la alea, tare am tras cu niste urcioare! ” Am belit ochii cat sarmaua, sincer, am auzit o groaza de grozavii de cand sunt mama, dar asta m-a facut paf! Cum adica sa-i dai copilului cu farduri la ochi si baiat fiind?Pe mine una – nu dati cu rosii mamicile de fetite -ma apuca pandaliile si cand vad fetite mici cu oja rosie pe unghii si cercei lungi la urechi, cu rochii care nu cadreaza cu varsta lor si pantofiori cu toc cumva, mi se pare o maturizare fortata, mi se pare un kitsch cumplit si o bataie de joc la adresa copilului care numai a copil nu mai arata.
Atunci insa, cand am vazut boit pe unghiutele-i mici un baietel, mi s-a facut greata, gandindu-ma ca ma-sa mare o face pe mama copilului „cam aeriana si fara experienta” in timp ce marea experimentata in ale crescutului de copii ii face copilului unghiile cu mov la maini si ii da cu rimel la ochi?!
Alta faza pe care am auzit-o la pediatra lui Guguluf, o mamica tanara cu un bebe si bunica copilului, cea din urma ii spunea pediatrei :” vorbiti cu mine ca eu stiu ce trebuie facut , ea abia e-n stare sa aiba grija de ea, dar de un copil?”
Stiu si faze de la apropiati de-ai nostri carora le spun bunicile ce si cum sa faca, cum trebuie sa isi creasca copilul, ce e mai bine pentru copilul lor.
Eu, una, clar nu as accepta de la nicio bunica sa-mi spuna ce-i mai bine pentru copil, nu as accepta chiar daca s-ar supara pe mine, mi se pare o nesimtire sa pui stapanire pe un copil, care desi iti este nepot este in primul rand copilul altor oameni, sa emiti numai judecati ” de valoare” la adresa lui si sa ai pretentia sa fie crescut numai dupa principiile si regulile tale, sa nu ii dai voie mamei sa-si creasca copilul cum doreste si cum o duce capul.Ca ii mai face pe alocuri anumite sugestii mamei e-n regula, dar sa nu lasi mama sa se poarte cum vrea cu al sau e copil intrece limitele bunului simt.
Nu cred ca te nasti cu experienta cresterii unor copii, nu cred ca-ti trebuie vreo scoala speciala pentru asa ceva, pur si simplu pe parcurs ti se dezvolta toate instinctele necesare cresterii copilului tau.
De cealalta parte a baricadei sunt si bunicii carora li se interzice orice relatie si contact cu nepotii -alta nebunie -care sufera ca nu pot avea bucuria de a-si vedea nepoteii crescand sub ochii lor.
Astea sunt extreme, dupa parerea mea, cel mai bine este sa existe un echilibru in toate, bunicii sa ajute atat cat pot dar cu masura si fara sa-si insuseasca copilul cu totul, sa dea sfaturi-ce ne-am face fara batrani?- ca-s utile, dar si alea sa le dea cumpatati si fara sa tina mortis sa faca parintii numai ce vor ei.