Alarma, nea Costel si melc cucubec

Azi la pranz ne-am anturat ( imi place maxim expresia asta ) cu-n baietel de vreo 5 ani, Andrei.Vecin de casa cu pensiunea unde stam, copilul Andrei isi petrece vacanta toata stand printre turistii de la pensiune.Este un bitang cu dintii cariati, super vorbaret, curat imbracat si dragut la mutrisoara, dar care vorbesteeeeeeeee de te zapaceste.A intrat in vorba cu mama mea in timp ce eu eram pana sus in camera.Am uitat sa specific ca lui Ayanski, in ultimele zile, i-a revenit nebuneala cu tipatul, dar de data asta scoate niste acute de-ti tiuie nu numai urechile dar si creierasii.
Asadar discutie cu Andrei:
Andrei : ” – pune-i copilului asta rau sa taca ca-l scoala pe nenea Costel cu tipatul lui si daca nu tace il impusc! ”
mama : ” – nu e rau copilul, este doar mic si nu stie ca il poate scula pe nenea Costel.Si nu-l impusca! ”
Apar eu in clipa aia si il iau la intrebari.Am aflat de la Andrei urmatoarele:
” – ma cheama Andrei, am 12 ani, stau la alta tara, sunt in concediu de la gradinita, mamica si taticu’ sunt putin in spate, imi place mult sa iti dau un pumn in cap si vreau pe copilul asta sa-l impusc! ”
La un moment dat, una dintre bucatarese a apasat telecomanda de la alarma si s-a pornit sa sune ingrozitor alarma pensiunii, tot personalul habar nu a avut cum sa opreasca acel sunet groaznic, nenea Costel era in mare priza, au sunt patronii pensiunii ca sa afle cum sa inchida alarma, timp in care Andrei m-a invatat o noua versiune de la un cantecel pentru copii:
” Melc, melc, cucubec
Scoate coalne cucubeci
Si te du la balta si bea apa calda
Melc, melc, cucubec! „

Iar vacanta

A venit iar vacanta cu trenul din Franta, a sosit iar timpul sa impachetam si sa ne luam la revedere, noi plecam hai-hui in lume.De data asta mergem la munte, la aer curat si multa verdeata.Sper sa nu ne ploua rau si sa nu vina apele peste noi, sa nu ne stricam zilisoarele astea de concediu.Sper sa rezist si fara D. atatea zile ( este prima oara cand ne despartim si stam separati atat de mult ), sper sa fiu in stare si sa duc la destinatie mama si copilul ( desi gps-ul ala imi spune „pe prima la dreapta” eu mereu am o problema cu „prima” asta si ma trezesc in alta parte ) , sper sa prind un drum bun si fara ploaie ca la balamuc.Cam atat!
S-aveti o luna minunata, s-auzim numai de bine si sa ne revedem cu si mai bine !

Primul Paste cu Ayan, la Predeal ( part II )

Desi cazarea ne-a suparat peste poate si asa cum s-ar fi crezut ne stricase tot cheful, ne-am mobilizat dom’le ca pana la urma nu stau prea mult in camera de felul meu si nici D. nu e amator de odihna multa, ne-am urcat in masinilu’ si carel poteca nenica sa luam aer proaspat.Numai ca sambata nici vremea nu a tinut cu noi, in Predeal.Niste nori negri si un frig de-ti intra prin oase, asa incat ne-am carat noi frumusel la Busteni ( mie oricum nu-mi place Predealul ala de nicio culoare, dar acolo gasisem oferta „minunata” )

In Busteni am ajuns pe la ora pranzului, si acolo era vremea si mai nasoala dar inca nu ploua ( la Predeal incepuse ploaia ).Ne-am plimbat ce ne-am plimbat cu caruciorul, am intrat in niscaiva magazine sa ne holbam si apoi am dat iama intr-o carciumioara pe care o adoram datorita faptului ca acolo am mancat cea mai buna fasole cu ciolan afumat, in paine.Este un deliciu.In timp ce noi toti ne infruptam din minunatia de fasoloaca, Ayan a ros si el cu spor la o coaja de paine ca-i ploua in gura, frate, de atata pofta.Pozele graiesc mai bine decat mine 😀
– asta-i locul cu pricina „Casa Ancutei”

– asta-i bolul de paine cu ciorba cea minunata ( haoleo ca si acu’ imi ploua in gura ) si copilul cel rozator la coji de paine

– dupa masa de pranz ne-am retras la o cafenea sa bem o cafeluta ca sa ne priasca masa, Ayan cu ta-su mare au tot umblat prin cafenea in timp ce noi savuram in liniste cafelele

Ne-am reintors la Predeal sa ne odihnim si sa culcam copchilul de dupa-masa, intai a urmat o sedinta de iubire ca eram ingramaditi toti in pat si ce puteam face ianinte de somn?Tandreturi, mon cher…

Cand ne-am bagat ca sobolanii la vizuina sa dormim, vremea afara era asa

dupa 2 ore de somn d-ala adevarat, am gasit afara o vreme urata si-un frig ca iarna

Totusi m-am incumetat si am scos Guguluful la aer ( doar d-asta mersesem la munte) si l-am dus in spatele sau sa-i spun curtea interioara a pensiunii, la locul de joaca, unde bunica-su l-a dat in leagan , l-a dat pe tobogan, s-au jucat si au mers pe jos

La intrarea in pensiune am tras o tura de joaca cu micul cocosel cu creasta in varf de cap

A urmat apoi baita, masajul, haleala si-n timp ce noi ne pregateam sa plecam la Inviere vorbeam in soapta crezand ca Ayan va adormi caci era ceasul 23 si ceva.Ce facea dom’sorul?Iaca simtea el ca e rost de plimbareala, de usuiala si nu se dadea culcat in ruptul capului, il apucase durerea de cap banuiesc ca se tot lega cu-n servetel umed la cap

Pe Guguluf l-am lasat cu tatal meu si am plecat la Inviere, doar cu D. si cu mama.Am fost in Predeal la biserica din centru, biserica „Sfintii Imparati Constantin si Elena”, biserica unde a fost o slujba minunata de Inviere

La intoarcerea de la biserica,afara ningea, era -1 C, imi inghetasera mainile rau de tot si cand am vazut iar zapada mi s-a facut rau.Dar ne-am inveselit si incalzit repejor caci cei de la pensiune ne-au servit o gustare, am ciocnit un ou si un pahar de vin, am stat putin la povesti si ne-am bagat la somn ca sa ne incarcam bateriile pentru a doua zi, ziua de Paste.