Nunta de piele

Suna aiurea de tot titlul, dar azi aniversam nunta de piele :-D, dupa cum am gasit intr-o lista a aniversarilor casatoriei.Nunta de piele sau nepiele, azi aniversam 3 ani de la cununia religioasa, 3 ani care-au trecut extrem de rapid, 3 ani in care ne-am implinit visul de-a deveni parinti, de-a fi o familie la bine si la greu.
De dimineata am si uitat de aniversarea noastra ( am fost la un interviu ), dar D. mereu isi aduce aminte de ocaziile speciale si intotdeauna imi da telefon sa-mi spuna o vorba buna si calda, iar seara imi aduce la ocazii din astea trandafiri ( imi plac tare mult si stie asta ).In primul an am sarbatorit la un restaurant intim doar noi 2, anul trecut nu am fost nicaieri ca era Pusichi bolnav si nu ne-a ars de sarbatorit, iar azi ploua si e frig, iar Pusi e cu urechea beteaga.Dar sambata, daca-i vreme frumoasa, se lasa cu sarbatoare in familie.
Imi amintesc mereu cu nostalgie de ziua asta de 11 octombrie, o zi superba si calda de toamna tarzie, o zi in care am hotarat sa ne cununam si religios, sa ne unim si-n fata lui Dumnezeu.La ora asta plecam deja spre parcul Herastrau unde trebuia sa aiba loc sedinta foto, era o aglomeratie prin pasajul Lujerului de am crezut ca nu vom mai ajunge niciodata la parc si ulterior nici la biserica.Eram in masina cu nasul si cu nasa ( care a tinut mortis sa mearga alaturi de nas, i-o fi fost frica sa nu ma abat din drum cu nasu’ 😀 ) care vorbeau numai intre ei si pe mine nici nu ma bagau in seama ca si cand nu eu as fi fost pionul principal in ziua respectiva.Ah, uite cum imi stric aniversarea amintindu-mi de nasii care ne-au stricat nunta la sfarsit ( bine ca fost la sfarsit si nu la inceputul sau la mijlocul nuntii )!!
Sa revin la lucruri frumoase si sa revoc amintiri dulci si calde, sa-mi aduc aminte ca am avut o slujba divina si ca de m-as mai marita de 100 ori as alege tot biserica Boteanu, mi-as alege inca 100 de vieti de acum incolo aceeasi rochie superba, aceeasi formatie care a tinut toata noaptea lumea pe ringul de dans, as alege acelasi meniu bogat si sofisticat totodata, as alege mai putini bani cheltuiti pe lucruri considerate ulterior inutile si m-as mai marita de un miliard de ori cu acelasi barbat al meu.
Caci da, desi are si el ca si mine o groaza de nebuneli, defecte pe care mi-ar placea sa si le schimbe, eu il iubesc cu tot sufletul meu pe D. al meu, il vad cel mai destept, frumos, devreme acasa…cel mai cel.Il iubesc asa cum este el, il iubesc si atunci cand imi vine uneori sa-l carpesc de numa’ ca e capos si face lucrurile numai cum il taie capul, desi ar putea asculta anumite sfaturi si sa evite situatii neplacute, il iubesc din cap pana picioare si din picioare pana-n cap.L-am iubit din prima clipa cand ne-am reintalnit, mi s-a parut ca are cei mai frumosi ochi si cel mai misto corp, la fel mi se are si azi si il iubesc la fel de mult.As putea spune ca-l iubesc si mai mult pentru ca mi-a facut un copil ( si spun mi-a facut fiindca fi-su ii seamana leit ) superb, un copil frumos, destept si…capos la fel ca si el :-D.
Deci, D.-ule TE IUBESC MULT RAU, chiar daca te bomban, sunt rea de gura, clantan vrute si nevrute, apoi imi pare rau si ma pisicesc pe langa tine si te mangai, te pup si te rasfat.Vreau sa-ti multumesc ca esti mereu langa mine si ca ma ajuti la absolut tot in casa, desi eu 3 ani am stat numai acasa ( nu stiu cati barbati fac curat, spala vase in timp ce nevestele fac mancare, spala copilul, intind rufe ,etc. ), vreau sa stii ca nu mi-as fi dorit niciodata un altfel de barbat, ca stiu ca esti un sot minunat si am avut un noroc chior, stiu ca ma iubesti enorm si ca te-ai schimbat mult pentru mine, stiu ca vrei sa-mi fie mereu bine, ma protejezi si ai grija de noi.
Asadar, iti mai spun inca si inca o data, ca te iubesc tare, tare mult, ca imi cer iertare daca uneori cuvintele mele dor si as vrea ca mereu sa traim in aceeasi pace si iubire ca si acum,as vrea ca si la 80 de ani sa ne plimbam mana-n mana pe strada si sa nu uitam -exact ca in vremurile acestea- sa ne pupam si sa ne spunem zilnic ” te iubesc Bubule drag! ” inainte de culcare si alaturi de noapte buna!
Si nu inchei inainte de-a-mi dori sa fim sanatosi si sa ne putem creste frumos puiucul drag si sa dea Dumnezeu ca si la sarbatorirea nuntii de aur ( 50 de ani de la casatorie) sa pot sa-ti urez din inima un sicer „La Multi Ani si multe aniversari iubitul meu D. ! ”

Despre biciclişti

Locatie: parcul Herastrau, duminica seara, ora 19: 30
Pe o alee fara nicio pista de biciclete se joaca langa banca o fetita de 2 ani si ceva, carliontata si slabuta.Din spatele ei vin 3 biciclete, pe una dintre bicle o paluga de muiere de vreo treij’ de ani.Pierde controlul ghidonului si intra initial in lateral in banca unde se juca cea mica , apoi cazand pe burta cea mica este calcata de paluga pe spate cu una din rotile biclei.Se plange, se urla, mamica celei mici face o criza de plans, cea mica la fel, lume adunata ca la nebuni.Se mai calmeaza spiritele si-n cele din urma, concluzia celor mai multi biciclisti stransi la locul cu pricina? „Mamele astea nu au grija deloc de plozi!”
Si iata-ma pe mine burzuluindu-ma la o fufa care nu are si nici nu va avea copii prea curand, intreband-o pe ignoranta care vazuse cum paluga de pe bicla pierde controlul ghidonului fara s-o fi deranjat nimeni absolut, cu atat mai putin copilul cel calcat de ea, de ce era mamica respectiva vinovata?Isi tinea copilul langa banca unde statea, nu o lasase de capul ei in mijlocul aleii.Deci unde-i vina mamicii si a fetitei?
Si mie imi plac bicicletele, imi place mult de tot sa ma dau pe bicla si imi doresc din suflet sa-mi achizitionez una in viitor.Dar…si aici intervine seria de probleme care exista cu biciclistii in Bucuresti.

  • pistele pe care le-au trasat autoritatile sunt de tot rahatul, dupa ce ca trotoarul era ingust de la atata bordurareala, de la masini parcate pe ambele parti, au mai trasat pe bucatica ingusta ce a mai ramas si o ditamai pista astfel incat ca si parinte care mai ai si-un carucior voluminos efectiv nu mai ai pe unde merge.Din spate si din fata vin masini sa parcheze, vin copii/adolescenti pe role, in mare viteza, vin biciclisti mai mult sau mai putin experimentati care de multe ori iti trag cate-un branci pe la spate cu ghidonul ca nu se pot opri la timp.Mersul pe jos, pe trotuare, a devenit o adevarata aventura – pentru mine cel putin-, continuu stau cu gura pe copil:” ai grija la role, ai grija la biciclete, ai grija la masini!”.De acceidentele astea cu biclele mi-e cel mai tare frica caci nu stiu cum poate sa-l loveasca si sa-l lase lat pe trotuar.Deci, parearea mea ( desi imi voi lua multe rosii in cap-virtual -) locul pistelor de bicle nu e pe trotuare printre pietoni, ci pe marginea strazii, civilizat si mult mai lejer si pentru biciclisti.Pentru ca nu vad unde-i placerea de-a merge pe un trotuar aglomerat unde vesnic trebuie ocoliti batrani, copii, parinti de si cu copii mici.
  • in parcuri au aparut centrele de inchiriere bicle.Fain tare! Ieftin si bicle pe toate gusturile si buzunarele, dar…dar atunci cand isi inchiriaza bicla nu se gandesc ca in parc sunt si copii mici, batrani, oameni cu probleme care nu se pot da la o parte din calea celor care nu stiu sa franeze sau nu au mai mers pe bicla si invata acum.Eu m-as duce pe niste alei dosnice sa pot sa cad linistita si sa nu dau peste copiii oamenilor.Caci doamna de aseara, careia i-a calcat fetita, a fost extrem de retinuta in atitudine fata de cea care+i calcase copilul, eu o ciufuleam rau pe paluga care a vrut sa plece linistita ca si cum nu se intamplase nimic, intreband-o tamp pe mama copilului :” dar am lovit-o rau, s-a lovit?”

Cei care nu au copii vad problema intr-un mod total diferit fata de un parinte.Nu cred ca poate sta nimeni calm si pasiv cand isi vede micul sufletel sub roata unei biciclete.Deci eu o luam pe paluga si dadeam cu ea de asfalt de numa’ daca- mi calca copilul cu bicla, invatand ea sa se dea pe bicicleta pe o alee suer populata si la o ora de varf cand toata suflarea mamiceasca si taticeasca iese in parc cu ai lor copii.

  • E normal ca cei care iubesc bicicleala sa tina cu paluga respectiva,doar era si ea din cercul bikerilor, dar…inainte de-a fi bikeri suntem oameni si gandim rational.Daca o vezi pe una ca nu-si tine echilibrul bine pe bicla, o trimiti prieteneste in pustietate sa invete sa pedaleze si sa isi tina echilibrul, dar cel mai important sa franeze la obstacolele ce-i ies in cale.Nu te apuci cand vezi ca a lovit un copil sa dai cu rahat in oameni ca sunt parintii de vina cu copiii lor.Pai hai sa nu mai iesim nici in parc cu copiii ca sunt rollerii si bikerii, pe trotuare n-o sa mai mergem ca tot ei sunt si p-acolo, nu o sa mai scoatem copiii decat la padure sau in afara orasului ca sa poata tute ca paluga sa invete sa se dea cu bicla.
  • Mai apoi exista categoria aia de adolescenti nebuni , care merg cu bicicletele ca vantul, fara semnalizare, fara nimic si te trezesti ca mergi seara linistit pe trotuar cu consoarta, povestesti una-alta si te trezesti cu-n „sportiv” d-asta mic ca-ti intra in spate sau in sold si nici macar nu se scuza, nu spune o vorba, nici macar nu opreste sa vada daca a omorat omul ala in care a intrat, au ba!

Deci, dragi bikeri care nu ati mai mers ever pe o bicla, mergeti fratilor in locuri mai putin populate, invatati sa franati inainte sa pedalati ca sa putem evita ceea ce am vazut in parcul Herastrau !