Ajutor de dincolo- episodul 2

Totul a debutat cu putin timp inainte ca mama sa ma aiba, era gravida cu mine si departe de Romania.Intr-o noapte l-a visat, era noiembrie 1976.I-a spus nervos ca nu va misca niciun deget pentru casa bunica-mii, in timp ce mamei i-a spus ca la ei acasa va fi totul ok.A fost extrem de bulversata de vis, nu a inteles atunci mesajul sub nicio forma, habar nu avea la momentul respectiv ce avea sa se intample, a crezut ca-i doar un vis de noapte si atat.Ulterior, la cutremurul din martie 1977 bunica-meaa avut casa aproape cazuta pe ea, in timp ce ai mei nu au avut un cui cazut pe jos.Acela a fost primul semn venit de la el catre noi, ca el este tot timpul aici prezent si ne indruma pasii.
Urmatorul semn de la el a fost cu o saptamana inainte sa ma nasc, a venit in visul mamei si i-a daruit o papusa-fetita ( atunci nu se faceau ecografii ca si acum ), spunandu-i bucuros:” ia-o, este a ta, este papusica ta vie!”; la fix o saptamana m-am nascut.
Niciodata mama nu a putut sa-si ia carnetul de sofer.A picat 5 examene fara sa i se spuna clar de ce si pentru ce, la ultimul ,cel putin, i-a zis militianul scurt :” nu vi-l dau acum, veniti data viitoare”.Asta desigur, dupa ce in prealabil, il visase pe tataita care i-a spus nervos:” daca-l iei, mergi cu mine dincolo!” Nu l-a luat niciodata si nici nu a mai dat examen de atunci.
Au fost vise si intamplari nenumarate, la un moment dat i-a spus in vis mamei sa-i transmita unei cunostinte -prietene ca e musai sa-si faca o colposcopie.Habar nu aveau la vremea respectiva ce era cu colposcopia si la putin timp respectiva a aflat ca avea cancer si i s-a facut histerectomie totala pentru a putea trai.
Asadar eu am crescut cu frica si iubire pentru Dumnezeu si pentru Tataita.Am stiut mereu ca el este aproape si ma vegheaza, am stiut mereu ca imi indruma pasii si ca niciodata nu mi se va intampla ceva rau.Ba mai mult, toti cei care mi-au facut un rau, la un moment dat sau altul, au patit ceva naspa.Incepand cu varsta de 6 ani cand mama l-a visat ( eu intram la scoala si era disperata ca nu avea cu cine sa ma lase si se temea sa stau cu cheia de gat ) si i-a spus tinandu-ma strans la pieptul lui:” plecati , de-acum eu sunt cel care voi avea grija de ea!” nu am avut niciodata vreo intamplare care sa ma faca sa trec prin incercari grele.Am stat cu cheia de gat ani de-a randul, singura, cu lumini stinse si lumanari aprinse la care imi faceam lectiile, am fost mereu ferita de tot ce-i rau si niciodata nu mi s-a intamplat vreo nenorocire.
Eu am stiut mereu ca daca ii cer ceva arzator lui Tataita, el imi va indeplini dorinta ( invariabil se intampla asta si acum, fara sa-mi pot explica ever cum e posibil asa ceva) mai devreme sau mai tarziu.
Imi amintesc cand am dat admiterea la pedagogic, in acel an s-a dat la geometrie o problema gresita ( prima varianta a problemei era gresita ), eu oricum sunt atata de proasta la matematica incat abia ma descurc rezonabil cu adunari cu zecimale facute in minte, fara calculatorici, daramite la geometrie, la vazut in spatiu?Neah…acolo nu vad nici in 100 de ani daca ma uit.Boooon! La pedagogic,pe vremea mea, ca sa poti intra in discutie la corectarea lucrarilor, era musai sa rezolvi de nota 6 si la mate si la romana, iar eu cu matematica fiind in pom si pomul in aer nu luam nici 5, desi ma meditase mama timp de 2 ani continuu.Well, cand am intrat in sala de examen si am vazut problemele m-a luat asa cu-n soi de mare rau de frica caci stiam ca nu-s capabila nici sa le inteleg cerinta daramite sa le mai si rezolv.Oameni buni, jur ca in acele momente de frica groaznica am intrat asa intr-un soi de transa si am simtit cum efectiv mana nu o mai controlam eu ,ci scria singura.Nu ca am luat nota 6, am luat 8,75 la matematica, am fost singura care a rezolvat problema cu cerinta cea gresita.Intelegeti?Ma intrebau apoi toti afara cum am rezolvat-o si juram ca nu am habar de rezolvare, se uiatu la mine si nu ma credea nimeni, meditatorului nu am stiut sa-i explic cum am rezolvat problemele la geometrie.Si azi, cred cu aceeasi tarie ca si atunci, ca mana mi-a fost condusa de Tataita- matematicianul meu drag, ca tot ce a fost atunci asternut pe hartie a fost datorita lui.Fara ajutorul lui nu intram eu la pedagogic nici la pulivara.La fel a fost si la bac unde am dat mate’ obligatoriu ( am fost prima generatie cu 7 materii), imi trebuia o nota peste 9,50 ca sa iau repartitie buna in Bucuresti ( am fost si ultimul an de repartitii pe post ca titulare ) si am terminat tot bacul cu 9,93.Cine m-a intrebat ce am facut la mate am raspuns la fel:” eu nimic, ‘mnealui le rezolva p-astea cu matematica ” .
Cand am luat si eu carnetul prima oara am picat, a doua oara a venit si mi l-a dat ( in vis, fireste), cu mare scarba, dar mi l-a dat.Mereu am fost ferita de accidente rutiere grave ( buseli d-astea cacaioase am avut si eu ca altfel nu as fi sofer,nu?) si de intamplari nefaste.
Inainte cu 2 ani sa ma marit cu D. am avut un vis extrem de ciudat.A fost pentru mine o perioada tare trista, munceam mult, nu mai aveam timp de nicio relatie, eram numai pe drumuri, ai mei erau deja in fibrilatii ca toti cei de varsta mea aveau familie si copii si intrasem si eu intr-o stare de tristete si dezamagire, de toate si amestecate.In acea noapte ( mi-e asa de clar tot visul de parca a fost aievea) l-am visat.Statea pe scara casei lor si m-a chemat la el. ” Ce vrei ? ” i-am spus agresiva si m-am dus totusi ( subconstientul meu stie la orice ora ca el are o putere atat de mare de-a face bine dar nici eu nu am voie sa nu-i cinstesc vreo clipa memoria-i) spre el.Mi-a intins o bucata de hartie pe care erau trecuti cu creionul toti gagii mei de pana atunci.Mi i-a taiat scurt de pe foaie cu o linie pe fiecare, pe rand, caracterizandu-i in 2 vorbe pe fiecare in parte:” ala-i bezevenchi, ala a fost pustan fara minte, ala e golan, ala e bla bla”.Am plans si-n vis si i-am spus plangand ca e bine, atunci o sa raman o viata singura caci toti au defecte si asa vrea el.Mi-a facut un gest cu mana, impaciuitor si mi-a spus :” ai sa-l cunosti curand, e undeva aproape, nu vei ramane niciodata singura”.Mi-a spus apoi calm, stergandu-mi lacrimile: ” vreau sa-ti arat ceva” si mi-a aratat.Pe o usa a unei companii mari a intrat el cu 2 copii ce il tineau de mana, un baiat de vreo 12 ani, saten inchis cu ochii verzi-verzi si o fetita de vreo 8-9 ani, leita mama mea, copil – parul numai bucle blonde si ochii albastri precum marea.Mirata l-am intrebat :” ei cine sunt?”, moment in care copiii respectivi m-au strigat la unison „mama, mama”.I-a luat de mana si uitandu-ma in urma lor au plecat toti 3 intr-un mare intuneric.
Visul acela a continuat cu faptul ca imaginea se derula iar in casa unde a locuit el, statea pe o banca, eu dadeam sa ies pe poarta, m-a strigat atunci si mi-a spus:” si ma-ta-mare se va muta curand la Damaroaia”.
Am stiut din acea clipa ca voi avea 2 copii ( baiatul cel cu ochii verzi il am deja, astept fetita cea frumoasa ca o papusa ), am stiut ca urma curand sa ma marit, am stiut ca bunica mea va muri la fel de curand.Curandul asta , asa cum imi spunea aseara cineva, se referea la 2-3 ani de la vis.La fix 2 ani de la vis m-am maritat cu D., la fix 3 ani de la vis a murit bunica-mea si-n anul urmator tot in mai l-am nascut pe Ayan.
Toata sarcina nu l-am visat decat o singura data, spre sfarsitul sarcinii, cand deja aveam nopti in sir nedormite de frica cezarienei, a venit langa mine, m-a luat de mana si m-a intrebat calm:” ti-e frica de mine? „.I-am spus ca nu, cu si de el nu-mi este niciodata frica, a zambit si mi-a spus:” nici nu trebuie , eu sunt si voi fi acolo cu tine „.
Apoi l-am mai visat o data inainte de Botezul lui Ayan, era la 4 ace imbracat si se tinea la brat cu bunica-mea, eram in cimitirul unde-i ingropat el ( sunt ingropati separat dupa voia fiecaruia) mi-au spus ca sunt pregatiti ca merg deja la botez :-D.Saracii de ei !
Ultimul vis pe care l-am avut a fost atunci cand mi-a spus ca mai dureaza mult pana se va reincarna, ca o va face in Anglia si va avea o karma foarte usoara nu ca cea pe care a avut-o aici, ca Ayan va avea o karma la fel de linistita ca si a mea si ca „toti 4 va veti muta in casa, alaturi de mine”.Eu atunci i-am spus:” adica venim langa tine”? si el calm, dar ferm, mi-a raspuns :” nu langa mine, ci alaturi de mine!” ( acolo unde este el ingropat avem terenul unde vrem sa ne contruim o casa )
Astea au fost visele in care ne-a indrumat pasii, au mai fost multe mesaje catre mama, pe care o tulbura tare si nu-i mai apare in vis, mereu il visez numai la momente de cumpana si atunci cand se intampla ceva cu adevarat important.Tot ce a spus si ce ne spune el s-a indeplinit matematic, cu precizia unui ceas elvetian.
Exista, sunt sigura, este puternic tare si dincolo de moarte, ma iubeste mult asa cum si eu il iubesc enorm, ma ajuta si ne vegheaza pasii zilnic.
Semne fara vise au fost extrem de multe, de exemplu imi vin acum 2 chestii in minte:
– intotdeauna cand mergem la cimitir in Saptamana Mare ploua mereu cu galeata, noi totusi mergem cu umbrele dupa noi, cu imparteala in sacose,etc.Invariabil, an de an, la poarta cimitirului sta ploaia si putem linistiti sa ne facem treburile dupa care toarna iar cu galeata.
– in primul meu an de iubire cu D. am fost cu el la cimitir, sa i-l „prezint” lui D. si viceversa.Cand am ajuns acolo, era o joi dupa-masa, in Saptamana Mare, trebuia a doua zi dimineata sa plecam in Corfu cu masina, masina luata de 1an ,masina noua care nu facuse niciodata nicio problema mai cu seama ca la venirea in Bucuresti D. ii facuse in Cluj o super revizie pentru un drum asa de lung.La momentul respectiv . Cand ii povesteam lui D. toate astea despre Tataita ( desi si mama ii povestise ) ne-o fi crezut bietul om niste biete tacnite ( si pe buna dreptate, ca pana nu vezi, nu crezi!) si tacea din gura ca nu era sa ne contrazica pe 2 inversunate.Mergem asadar in cimitir, eu stau numai putin de tot la mormant ( cu mult mai putin decat in alti ani ) ca ma grabeam sa merg acasa sa ma pregatesc pentru a doua zi.Ajunsi in masina, baga D. cheia in contactul masinii, masina moarta.bai, da nici macar un sunet.Incearca iar, nimic…moarta complet.M-a bufnit rasul, am stiut ca e mana lui, statusem mult prea putin la el si nu voia sa plec.I-anm spus lui D. cel care se crizase maxim ( fireste ca da, masina noua, o caruta de bani, a sunat la Cluj la serviceul unde facuse revizia, mecanicul de acolo nu avea habar ce se intamplase, totul era ok, nu stia nimeni ce si cum si a doua zi dimineata aveam de mers si la balamucul vesel, pana in Corfu).L-am luat pe D. ( care tot nu credea ) am mers pana la biserica, ne-am intors iar in cimitir si am mai stat la povesti cu Tataita ( ma gandesc cum m-o fi luat D. de nevasta, vazand cum una bucata gagica lui, povestea cu o cruce de pe un mormant ?? 😀 ) si l-am asigurat pe D. ca la plecare acum masina va pleca la cheie.Jur ca asa a si fost! A bagat cheia in contact si a plecat ca de obiscei la prima cheie.Intorsi din Grecia a dus masina la verificat si paraverificat, nimeni nu a stiut sa-i explice ce si cum, cand s-a angajat unde lucreaza acum i-a descusut pe toti mecanicii aia cap -coada ce ar fi putut sa fie:NIMENI nu stie nimic, nu a fost nimic, masina merge perfect si a mers din ziua aia ceas mereu.
Daca poate cineva sa-mi spuna ca nu-s lucruri pe care noi , astia de aici, de pe Pamant, nu le putem explica, daca poate cineva sa ma convinga de faptul ca exista oameni puternici care si dupa moartea lor au un spirit tare si-i ajuta pe cei dragi lor, daca poate cineva nega ca exista viata dupa moarte ( nu stiu exact ce si cum, nu am habar ce se intampla si cum e posibil sa se intample tot ce-am scris aici ) atunci inseamna ca a gasit adevarul absolut pe care vreau si eu sa-l cunosc.Pana atunci, am asternut aici povesti ce vor ramane peste generatii, povesti ce vor dainui mereu prin mine, prin copiii mei, prin urmasii lor.Nu multor oameni in viata le este dat sa aiba parte de intamplari miraculoase traite alaturi de spirite miraculos de puternice.
Te iubesc enorm Tataita, am spus -o si o scriu aici , ca sa stie o lume intreaga ! Ai grija mereu de noi si ne vegheaza mereu pasii, luminandu-ne vesnic drumul si tinand vesnic aprinse lampile judecatilor noastre.
Cu drag mult,
a ta iubita nepoata!

Paradoxul vremurilor noastre

Am primit pe mail ceva foarte frumos si profund, cred ca merita sa-l public ca sa bucure si alte suflete asa cum s-a intamplat cu al meu.Multumesc Oana ( pile ) !

” Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi,
dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate. Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana la luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si
pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul,dar nu si prejudecatile noastre.Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata,dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor
rapide si relatiilor superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani,
aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate.Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui „TE IUBESC” partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai. ”
( Octavian Paler )

D. si Ayan va iubesc nespus !! mami a voastra 😀

From where the babies come ?

Azi mergand pe afara in plimbare, in fata mea mergeau la pas o bunica si al sau nepotel, un copil vioi tare si cu o fetisoara de veverita, genul de copil inteligent care te sacaie maxim cu „de ce-uri ?” caci e avid de cunoastere.Si cum ma uitam eu incantata la el ( mergea in fata mea si-l vedeam si auzeam perfect ) aud ca o intreaba pe a sa bunica:” hai buni azi imi spui?de unde si cum vin copiii pe lume?” Bunica-sa ii taie scurt macaroana spunandu-i :” Dudu ti-am mai spus sa nu ma mai intrebi pe mine asta, intreab-o pe mami sa-ti spuna ea !” Dudu cel avid de informatie nu se lasa mai prejos si-i spune:” hai mai buni, te rog eu, lasa povestea cu barza si zi-mi de unde vin copiii.Vreau sa stiu asta neaparat !”.
In clipa aia ochii mi-au cazut pe Ayan care dormea lnistit in carucior, ma gandeam ce raspuns am sa-i dau eu cand imi va pune intrebarea asta.Si tot atunci mi-am adus aminte ca am primit un mail de la cineva drag, un mail care atunci m-a amuzat, dar azi in postura de mama ma face sa reflectez asupra acestei intrebari.Ce si cum am sa-i explic eu lui Ayanski daca-i va pica in maini o astfel de carte si va vrea lamuriri?Poate ma ajutati voi cu ceva idei, mamicile care aveti copiii mai mari si experienta in domeniul raspunsurilor la intrebarile lor cat mai bizare :-D.La vederea unei astfel de carti ( pentru copii ) cum ati putea explica celui mic ce vede acolo?

Do you know from where the babies come ???? The Germans know…
Nothing better than a good German children´s book to explain the inexplicable….