Treceri line

Ultima mare reusita a lui Pusi este trecerea de la pampersul de noapte la somnul fara pampersi.S-a produs la fel de lin ca absolut toate schimbarile care au avut loc in viata lui, in doar 3 nopti de udat patul s de trezit la toaleta.
Seara merge la toaleta,inainte de-a dormi, se culca si toata noaptea nu mai face pipi deloc.Daca se intampla sa-l treaca, ma striga si mergem la toaleta impreuna, asta intamplandu-se doar o singura data de la renuntarea la pampers.Ce-i drept, am renuntat si la bautul lichidelor inainte de culcare ( laptele l-am mutat undeva la ora 18, apa multa inainte de somn…deloc aproape ).
Nu stiu daca este vorba de faptul ca am fost binecuvantata cu un copil bun sau pur si simplu felul in care eu l-am formato-educat pana acum a facut ca aceste treceri de la o stare la alta sa aiba loc fara nicio bataie de cap, fara stres si fara chin.
1.Prima renuntare a fost aceea cu tetina biberonului, am trecut la 8 luni de la tetina la ciocurile de silicon.Pur si simplu intr-o zi le-am cumparat,le-am sterilizat si i le-am dat sa se joace cu ele in gura ca sa se obisnuiasca.A molfait o zi intreaga o sticla cu apa cu cioc si a doua zi a baut laptele fara probleme.
2.A urmat apoi suzeta.Pe la 10 luni a fost bolnav de o viroza si nu a putut sa mai respire deloc pe nas, in felul acesta suzeta n-o mai putea tine in gura, caci respira numai si numai pe gura.Am considerat ca este momentul sa scapam de suzeta care supta in exces deformeaza dentitia si nu ajuta la nimic, cu atat mai putin la linistirea copilului la varste inaintate.Este fix aceeasi chestie ca si suptul degetului /paturicii/prosopului pe care le practica unii copii pana la varste destul de inaintate si nu si din vina lor ci din comoditatea si pentru linistea parintilor, parerea mea!
Am ascuns atunci toate suzetele si mi-am spus ca oricat de mult se va vaita dupa ea nu am sa cedez si nu am sa i-o mai dau.Imi amintesc ca seara la culcare plangea, isi mai aducea aminte si in timpul zilei si iar bocea.A durat vreo 2 saptamani pana a uitat complet de suzete.Apoi am uitat eu si intr-o zi la vreo luna de cand renuntase la suzete le-a gasit intr-un dulap in care le pusesem si omisesem sa le arunc de acolo.Le-a luat, s-a uitat le ele, mi-a spus „nu,nu” si asta a fost tot.
3.La 1 an am renuntat complet la biberon, la tot ce insemna sterilizari,tetine,ciocuri si alte accesorii cu care vin si functioneaza biberoanele.Am trecut la fel de lin si de firesc la sticla cu pai.
4.Mancarea pasata a ramas si ea o amintire de pe la 1 an, la 1 an si 3 luni Ayan a pus mana pe lingurita si a inceput sa manance singur, fara ajutor, fara sa arunce mancarea pe jos sau pe pereti.Murdarea desigur imprejurul lui, se murdarea si el din cap pana in picioare dar nu arunca cu mancarea.
5.La 2 ani am renuntat la pampersul de zi, nu am renuntat atunci si la cel de noapte ca mi-era si mie si lui D.o lene crunta sa ne trezim noaptea, ma gandeam ca va dura mult sa il obisnuim sa se trezeasca.La pampersul de zi am lucrat ceva atunci cand facea pipi, am avut accidente si mai mari si mai mici, am purtat olita dupa noi in toate concediile, am „lucrat” vreo 3 saptamani – 1 luna la aceasta renuntare si a fost un succes total vara trecuta.
6.La sticlele cu pai a renuntat anul trecut cand a mers la gradinita, pe la 2 ani si 4 luni, a trecut la bautul din cana si sticle de adulti.
7.Anul acesta am renuntat la imbracatul de catre noi si incaltatul, mai lucram inca la dezbracat, caci sunt articole vestimentare care ne dau de furca.
8.Am renuntat de jumatate de an si la olita, merge singur la toaleta , nu vrea nici colacul lui, face pe toaleta noastra si se descurca de minune.
O alta chestie pe care o muncim cu sarg este invatatul sa se stearga singur cu hartie la fundic, urmeaza imediat gradinita si acolo nu-l va sterge nimeni si el nu stie cum vine asta ca noi toti il spalam si anul trecut la gradi se abtinea sa faca pentru ca ” nu ma spala nimeni si nu-mi place sa ma dea cu servetele umede!”
Cam asa au decurs la noi toate trecerile astea, cam asa am renuntat noi la chestii care pe unii parinti am citit ca i-au terminat cu lunile, ca s-au chinuit cumplit atat ei cat si copilasii lor.

Oliţa, prietena mea

Mi-e si frica sa zic hop! pana nu sar definitv de faza asta, dar incerc s-o fac.De aproape 3 saptamani Pusicel a renuntat la pampers.Mare bucurie si mare fericire am simtit vazandu-l cum renunta la ” pampesu’ meu „.M-am gandit ca nu se va termina nicicand faza asta, ca vom avea de tras suficient de mult timp, caci lui ii placeau nespus pampersii.Dupa ce mergea la baie sa-l spal, isi lua singur din punga chilotii aia hartiati si si-i punea in fata cerand cu ardoare sa stea cu ei.
Trecerea de la pampersi la chilotei nu a fost una lina, pregatirea cu olita am tot facut-o din luna iunie cand a ramas acasa de la cresa.I-am cumparat niste chilotei tare haiosi cu Thomas si cu Mickey Mouse, i-am explicat ca e baietel mare si de-acum toata lumea va rade de el daca va mai purta pampersi, copiii mari merg la olita si la toaleta.Facea ochii mari, imi spunea aprobator ca asa este dar pampersii nu se dadeau dusi veci de la noi.Si facea linistit pipi si toate cele pe chiloti, statea la fel de linistit in baltile lui si-n propria-i mizerie fara sa-mi spuna niciun sunet.Chiar ma ingrijoram vazandu-l cum sta in sucul propriu si nu da semne ca l-ar deranja ceva in privinta asta.Si-atunci am renuntat si la chilotei, l-am lasat gol pusca sa defileze prin casa, ca sa vada exact ce face si pe unde face.Si a facuttttt…de la covoare pana la paturi , cerceafuri, cuverturi, motati maronii ce tronau in mijlcoul covorului din sufragerie ( thx Kirby ca mi-ai spalat covoarele la mare meserie) , parchetul marcat ca si teritoriu unde facea continuu o balta uriasa ca ma gandeam ca are ceva cainesc in el de-i face cu ochiu’ numai partea aia de parchet si numai acolo fugea sa faca pipi.Mai apoi ne-a ajutat mult Sarata Monteoru cu plecarea noastra acolo, am fost la un bazin unde a avut mare parte din zi doar un slip pe el si uite asa putea face in voie pipi dar ce-i drept ca am avut si acolo „accidente cu mot”.Am avut pierderi de motati pe trecerea de pietoni, cand veneam de la bazin,dar deja constientiza ca face si ca nu mai e la locul lui caldut in slipi, ca bietul copil mi-a spus candid pe drum cand trecusem strada” mami, caca a fugit de la mine, nu mai e aici”.Si-am belit ochii cat sarmaua si l-am intrebat si eu ranjind fasolea ca nu ma putusem abtine” dar unde-a fugit mami de la tine?” Nu vreti sa ma fi vazut in ce hal radeam cand l-am vazut tronand in mijloc de intersectie si mai apoi cum icneam cand m-am dus sa strang mai intr-o parte putoarea, ca sa nu calce altii in norocul lui fi-miu.Bleah! Ulterior, si-a marcat teritoriul si-n pensiune, in mijlocul salii de mese a anuntat foarte serios, pe un ton grav” mami, caca meu a fugit iar de la mine!”, era sa ma inec cu mancarea, ca eram la masa si noroc cu mama ca s-a dus sa stranga mizeria, ca altfel vomitam pana muream.
Si apoi intr-o buna zi si-a luat singur olita si ma anunta ca face mtatul direct in olita.Rezolvasem partea grea a problemei dar nu si pipiul.Am crezut la un moment dat ca el chiar nu e pregatit sa faca pipi la olita, ca nu simte cand ii vine sau whatever, ceva i se intampla.Si atunci in casa statea cu chiloti sau fara, afara puneam pampers.
La Slanic Moldova a inceput sa-mi spuna ca el vrea sa faca si pipi la olita, am inceput sa aplaudam si sa recompensam fiecare mica reusita de-a face pipi la olita, m-am bucurat ca un copil mic alaturi de el cand mi-a spus serios „mami, eu nu mai veau pempas goioc!” ( adica deloc) Si din ziua aia nici ca i-am mai pus, afara la joaca alearga si ne spune” veau pipi a pom!”, in casa isi da singur chiloteii jos si ne anunta ca „veau fac …” ( dupa caz, ce-i vine).Noaptea insa suntem tot cu pampersii dupa noi, caci bea multe lichide si nu simte cand ii vine sa faca pipi, este inca o alta etapa de rezolvat, dar sunt super multumita ca am renuntat macar ziua la pampers, chiar nu-i mai suportam si nici baneste nu mai voiam sa cheltui pe ei niciun leut.
Ma declar fericita maxim ca mama de baiat mare care poarta si el chiloti, a intrat in randul lumii 😀

Operatiunea "olita"

De cand am nascut, ma tot ghidez dupa o carte veche , carte dupa care m-a crescut si a mea mama si iaca-ma-s zdravana si normala, nu am nicio boala de niciun fel, am avut o rinita alergica ca doh! toti care traim in infectia asta de oras le avem, nu am suferit ever de dureri de burta, nu am nicio carie la varsta mea, nu am alte probleme de alt gen, Slava Domnului!
Cartea cu pricina a iscat multe controverse in randul unor „mame eroine” pe un forum de muieri, nu am inteles nici in ziua de azi de ce, pentru ca fiecare isi creste si educa copilul cum doreste.In viziunea mea, copilul nou-nascut nu s-a schimbat cu nimic fata de acum 30 sau 50 de ani, ne-am schimbat noi mentalitatile si ne-au invadat o groaza de temeri mai mult sau mai putin justificate, ne-au coplesit atatea „descoperiri” care unora le fac mai mult rau decat bine.In fine…sa nu divaghez.
Ideea este ca acest mare pediatru, care a scris respectiva carte, doctorul Razvan Priscu, a avut si are perfecta dreptate in tot ceea ce scrie acolo in carticica aceea ( fireste , adaptam totul in epoca in care traim, ca doar nu suntem idioti sa punem copilului la fund carpe cand avem binecuvantatii pampersi ), ma refer la faptul ca Bimbi al meu este exact la nivelul carticelei.Urmaresc lunar cartea respectiva si pe cea a sotilor Capraru ( am o prietena care l-a avut pediatru la al sau pusti chiar pe dnul.Capraru si ce-i povestesc eu, ea imi confirma ca-i spunea atunci sa aplice cu al ei copil ), ma uit sa vad daca Guguluf este „in ton” cu ce scrie acolo in cartile de specialitate.Singurul rabat de la cartea cu pricina, mereu a fost facut in privinta alimentatiei,pe care i-o dau dupa pediatra, dupa ureche, dupa cum cred eu de cuviinta.Buuuun.
Dr.Priscu a specificat incepand cu luna a 7-a, ca un sugar care sta bine in fund, nesprijinit, va incepe sa fie pus la olita.Am cumparat si noi cand avea Gugulufix vreo 6 luni si ceva o oala ( una simpla, nu cu muzici, nu cu desene nu stiu de care, nu scumpa si sofisticata ), una cu spatar ( un fel de .. ) care sa-l sustina bine.Initial l-am asezat o perioada lunguta de timp ( vreo luna ) zilnic pe olita, numai de forma, desigur, ca sa „faca cunostinta ” unul cu celalalt.Asa era episodul „olita” zilnic, il dezbracam si-l lasam acolo cate 10 minute timp in care se juca dar nu facea niciodata nimic.



Zi de zi am continuat perseverenta aceasta „imprietenire”, am noroc ca el de vreo 2 saptamani are o ora fixa, aproximativ, de facut oarece trebsoare mai mici sau mai mari ( dupa masa de la pranz cu legumele) astfel incat mi-a fost usor in ultima vreme sa-l asez fix dupa ce mananca pe olita.Acum sta singurel, nesprijinit si face si ceea ce este de facut la olita.In sfarsit am reusit !!Dupa masa de pranz, dam fuguta in baie, il asez pe olita si in 5 minute a terminat.cat sta pe olita insa, ligheanele mele si cadita lui, suportii pe care sta cadita sunt atacati la greu, vrea sa-i darame, sa-i scoata, ii impinge, ii trage, ii bate, se intinde sa apuce astfel incat de multe ori stau si-l tin fie de mana , fie de tot truchiul.va invata probabil cu timpul sa stea si calm pe olita 😀 ( macar eu sper ).Cand e gata, chiuie de bucurie cumva si atunci stiu ca e timpul sa ne vedem de ale noastre :-D, operatiunea „olita” ia sfarsit.



Prima incercare

Ieri am cumparat o olita pentru Surubix.Initial am vrut sa-i cumpar una sofisticata cu muzica si senzori.M-am razgandit la fata locului, cand am vazut ca cea smechera cu muzica era pentru copii mai mari; una pentru ca nu avea spatar deloc si doi pentru ca diametrul olitei era destul de mare.Astfel incat i-am luat una simpla, o olita galbena pe care am si probat-o aseara dupa o spalare din aia meseriasa in prealabil.Momentan, Ayan poate sta pe olita numai sprijinit de noi, zilnic am sa-l pun la ore diverse si am sa-i tin eu spatele ca nu-si tine inca foarte bine echilibrul cand sta in fund.Pana atunci, iata ce-a iesit aseara 😀

Intreaga aventura cu olita s-a incheiat asa 😀