Iubire-nebunie-posesivitate

Pornind de la postarea de ieri, am vrut neaparat sa mai scriu despre o chestie pe care am vazut-o nu o data, in acest an de cand am contact cu lumea parcului, mai exact de cand sunt atenta si la alti copii mici de varsta lui Guguluf.
Scriam ieri ca este minunat sa ai un ajutor cand iti cresti copilul, este nemaipomenit sa ai niste bunici in preajma pe care sa te poti baza atunci cand trebuie sa te desprinzi de puiul de om si sa te reintorci la ale tale, nicio bona, cresa/gradinita sau alta varianta unde iti lasi copilul nu este optima ca cea a unor bunici unde stii sigur ca este safe copilul, ca au grija de el ca de ochii lor din cap si-i ofera tot ce-i mai bun.
Ce te faci insa, cand ai parte de niste bunici, care incet-incet pun stapanire pe copilul tau, il acapareaza cu totul, isi dau cu parerea numai ei cu privire la copil, stiu numai ei ce este bine pentru copil, nu se mai poate lua nicio decizie cu privire la copil fara a fi ei intrebati ??
Am vazut aici niste cazuri si mi-am adus aminte ca si la Bucuresti, in parcuri, am cunoscut astfel de bunice tiranozaure.Azi imi spunea una bucata bunica de copil ca „maica-sa e cam aeriana, nu prea are experienta la crescut copii si i l-am luat eu sa-l cresc ca eu stiu cel mai bine ce-i bun pentru cel mic! ”
Imediat m-a contrariat afirmatia ei si nu neg ca pentru o secunda am luat in calcul si varianta ca mama copilasului sa fie „cam aeriana” dar tot nu m-am impacat cu ideea ca o bunica stie mai bien decat o mama ce simte nepotul.Nu a stat in burta bunicii si nici nu l-a alaptat bunica ca sa se nasca legatura aceea unica existenta pe acest Pamant numai intre mama-copil.Pe de alta parte, nu mi se pare just ca in fata unui copilas de 4-5 ani sa faci asemenea afirmatii cu privire la mama lui.Copilul in speta se juca cu Ayan la un tobogan, era un fel de papalache fricos si de umbra lui si-n plus avea unghiile de la maini facute cu oja mov.Cum am o piele de drac de nu se poate, o intreb si eu pe ma-sa mare cu glas duios:” e fetita sau baiat?” Ea beleste ochii si-mi spune:” Mandricel e baietel, unul mare deja are bunica!” Si atunci mi-am scos coltii :” pai si de ce la varsta lui si baiat fiind umbla cu oja pe unghii? ” Ma-sa mare rade in cascada ca la cea mai tare poanta auzita de ea ultimamente si-mi spune clipind din genele-i :” A vrut si el sa fie elegant.Dar sa stiti ca i-am dat si cu rimel la ochi si cu fard de pleoape numai ca de la alea, tare am tras cu niste urcioare! ” Am belit ochii cat sarmaua, sincer, am auzit o groaza de grozavii de cand sunt mama, dar asta m-a facut paf! Cum adica sa-i dai copilului cu farduri la ochi si baiat fiind?Pe mine una – nu dati cu rosii mamicile de fetite -ma apuca pandaliile si cand vad fetite mici cu oja rosie pe unghii si cercei lungi la urechi, cu rochii care nu cadreaza cu varsta lor si pantofiori cu toc cumva, mi se pare o maturizare fortata, mi se pare un kitsch cumplit si o bataie de joc la adresa copilului care numai a copil nu mai arata.
Atunci insa, cand am vazut boit pe unghiutele-i mici un baietel, mi s-a facut greata, gandindu-ma ca ma-sa mare o face pe mama copilului „cam aeriana si fara experienta” in timp ce marea experimentata in ale crescutului de copii ii face copilului unghiile cu mov la maini si ii da cu rimel la ochi?!
Alta faza pe care am auzit-o la pediatra lui Guguluf, o mamica tanara cu un bebe si bunica copilului, cea din urma ii spunea pediatrei :” vorbiti cu mine ca eu stiu ce trebuie facut , ea abia e-n stare sa aiba grija de ea, dar de un copil?”
Stiu si faze de la apropiati de-ai nostri carora le spun bunicile ce si cum sa faca, cum trebuie sa isi creasca copilul, ce e mai bine pentru copilul lor.
Eu, una, clar nu as accepta de la nicio bunica sa-mi spuna ce-i mai bine pentru copil, nu as accepta chiar daca s-ar supara pe mine, mi se pare o nesimtire sa pui stapanire pe un copil, care desi iti este nepot este in primul rand copilul altor oameni, sa emiti numai judecati ” de valoare” la adresa lui si sa ai pretentia sa fie crescut numai dupa principiile si regulile tale, sa nu ii dai voie mamei sa-si creasca copilul cum doreste si cum o duce capul.Ca ii mai face pe alocuri anumite sugestii mamei e-n regula, dar sa nu lasi mama sa se poarte cum vrea cu al sau e copil intrece limitele bunului simt.
Nu cred ca te nasti cu experienta cresterii unor copii, nu cred ca-ti trebuie vreo scoala speciala pentru asa ceva, pur si simplu pe parcurs ti se dezvolta toate instinctele necesare cresterii copilului tau.
De cealalta parte a baricadei sunt si bunicii carora li se interzice orice relatie si contact cu nepotii -alta nebunie -care sufera ca nu pot avea bucuria de a-si vedea nepoteii crescand sub ochii lor.
Astea sunt extreme, dupa parerea mea, cel mai bine este sa existe un echilibru in toate, bunicii sa ajute atat cat pot dar cu masura si fara sa-si insuseasca copilul cu totul, sa dea sfaturi-ce ne-am face fara batrani?- ca-s utile, dar si alea sa le dea cumpatati si fara sa tina mortis sa faca parintii numai ce vor ei.

Rautati din parc

In ultima saptamana nu prea am avut timp de scris, nici chef uneori, efectiv am avut asa o stare aiurea rau.Cu parcul am terminat…m-am facut iar antisociala, merg cu Ayan si-l dau in tot felul de nebunii in parc, il las sa „socializeze” el dar cu limite, eu nu mai scot o vorba cu nicio mama.Uneori, daca vad copii ciudatei cu mame si mai ciudatele il trag ostentativ si-l iau de acolo.Saptamana trecuta si ieri, mi s-au intamplat 2 faze de mare cacao, efectiv m-au marcat si am stat si m-am tot gandit cum pot exista asemenea specimene pe lumea asta?!
Prima faza:
veneam cu D. intr-o seara din parc, se apropie de noi o mamica cu o fetita si sotul ei.Fetita il tot mangaia pe Ayan, il dau jos din carut si imi spun ca e super ok sa-l las pe langa ea sa poata „vorbi” in legea lor.In acest timp mamica cu pricina imi tine un logos despre tricicleta si importanta ei, imi recomanda cumparaturi din Europa si haine super ieftine.Tac si ascult.Ayan ii ia manuta fetitei si i-o baga in gura lui.Mamica respectiva o smuceste pe fetita, striga la copilul meu:” Nu asa,mai! Ai microbi si ea isi baga manutele in gura!”
Raman siderata, n-am replica, imi vine s-o scuip, s-o bat, s-o omor pe idioata.Copilul meu pe care-l ingrijesc si bibilesc toata ziua are microbi?! Si ce reactie este asta sa tipi la copilul altuia, la un copil de 11 luni?Cum sa-i spui copilului ca are microbi de fata cu parintii lui?
Faza a doua:
ieri, in parc, vine un baietel aproape de Guguluf.Copilul meu intinde manuta spre el sa se joace.Am scris ca saptamana trecuta si-a prins manuta in sertar si avea carne vie la 2 degete, acum i s-a facut coaja pe locul cu rana si i se cicatrizeaza.Ce-i drept nu este tocmai estetic.Mama copilului ce venise langa Ayan isi trage ostentativ baiatul inapoi, copilasul insista sa-l apuce pe Guguluf de mana.Replica mamei pe un ton taios:” Inceteaza mai,nu mai pune mana pe el si nu te mai apropia, nu vezi ca are eczema, ca este bolnav ?”
Ieri insa nu am mai tacut si am ripostat si pentru prima faza.Am avut efectiv o iesire foarte neortodoxa, l-am tras si eu pe Ayan intr-un mod extrem de ostentativ si am plecat.
Pe drum m-am gandit la faptul ca exista oameni atat de rai incat ma mir cum ii tine pamantul?! Cum dracu’ s-or simti parintii aia care au copii cu probleme, cu handicapuri, cand intalnesc asemenea idiotenii de femei? Cum sa-i spui in fata unui copil asa ceva?Ayan e mic acum si nu intelege, mai mare insa ce ar face si cum s-ar simti, mai ales cand i s-ar spune asa ceva in fata?
Noi am gasit in parc, de-a lungul vremii si copii mai putin curati, mai putin frumos imbracati, mai putin asortati, mai putin spalati sau mai putin in carucioare si haine de brand.Dar niciodata nu l-am tras pe Ayan, niciodata nu mi-am permis sa-i spun vreunui copil in fata asa ceva, nu mi-am permis sa fac gesturi de genul celor de mai sus care sa-i jigneasca in vreun fel pe ei sau pe parintii lor ( si asta in conditiile in care sunt super sloboda la gura de felu-mi ).Ei, toti cei mici, sunt egali, nu ei aleg in ce familie sa se nasca, nu ei sunt cei care cer anumite lucruri , pentru ei la joaca nu conteaza cum si cu ce sunt imbracati si echipati, ei nu se uita decat unul la celalalt, vor doar sa fie impreuna si sa se joace.Exista o multime de modalityati de-a lua un copil de langa unul pe care nu-l agreezi ca si parinte, dar nu in mod nesimtit si jignitor.
Cand nu voi mai fi cu el la joaca cum sa-l invat sa se apere de astfel de indivizi? Sa fie nesimtit si sa le taie macaroana sau sa indure marlaniile lor si sa il doara pe el? Cum sa procedez cu puiul meu care, desi e inocent si prietenos , a avut parte deja de rautati?
Dragi parinti care cititi aici, care aveti manifestari de genul celor descrise mai sus, invatati sa va autodisciplinati, sa va controlati si sa va manifestati nebunia intr-un mod mai soft ca sa nu ii raniti pe ceilalti.Intr-o zi, s-ar putea sa nu va placa daca veti fi in postura celuilalt!

Zgomote si galagii, nebuneala curata

De ceva vreme, seara, la noi in casa este un zgomot infernal, unori ca sa putem auzi stirile, dam Tv-ul tare de tot, alteori vorbim foarte tare eu si D. ca sa ne putem intelege unul cu altul.Motivul?Gugulufix care vorbeste, frateeeeee, de ne-a zapacit.Are o agitatie si o vorba in el de nu se poate!Daca stam in bucatarie , el este in scaunul de masa si bate in tablia scaunului cu toate obiectele din jur si cu jucariile lui si tipa pana cand iti iei campii, nu mai auzi si nu mai vezi nimic, nu se aude telefonul,nu se aude daca suna cineva la usa, tv-ul merge si el dar fara sa auzim nimic.In baie arunca cu apa peste tot si urla si acolo cat poate, povesteste si se agita rau.Dupa baie il apuca o agitatie si mai mare pret de cateva minute de zici ca-i bagat in priza.Urla si chiuie , vorbeste si ne tot spune ceva.Am reusit la munte sa surprind ce face dupa baie si cum „vorbeste” el.Faceti un exercitiu de imaginatie gandindu-va ca, toata ziua, asa va toaca la cap o maimutica d-asta de om ! Iar eu am de invatat pentru master.Invata daca poti cu asa nebuneala toata ziua pe cap!