Poate a parut un moft de fetita, o nebunie de liceeana indragostita si imatura, dar pasiunea mea pentru Bisbal e nestinsa, de cate ori ma uit la el imi rade sufletul si ma gandesc cat de darnic e uneori Dumnezeu cu unii oameni: le da frumusete cu carul, voce minunata, admiratie, bani si iubire multa.In orice postura, pozitie si cu orice freza mie mi se pare demential de frumos acest barbat.
Nu stiu altii cum sunt, dar al meu copil este mult mai preocupat sa-si unduie bucusoarele si sa topaie decat sa mearga pe propriile-i picioare.Asa incat orice contact biped cu solul se transforma in dans.Singura problema mare este ca e fun muzici populare ( Slava cerului ca nu e manelar! ), ca trebuie sa halim pe paine etnotv si ca dansul asta ii intarzie mersul, caci el daca sta putin singur in picioare bataie si danseaza pierzandu-si echilibrul instant.Daca nu avem muzici, isi canta singur 😀
Fărâme de suflet şi de viaţă 