Muzica sufletului meu

Nu mai este un secret pentru nimeni ca eu iubesc patimas tot ce tine de Grecia, greci , mare, insule, cultura,oameni, dar mai ales muzica lor.Nu muzica aia care seamana cu manelele noastre, ci muzica de inima albastra, muzica care are niste versuri de iti dai drumu’la sange daca ai vreo deceptie in dragoste.Unul dintre astfel de cantece,  pe care eu le iubesc mult, mult, este cantat de Giannis Ploutarhos.

Si pe Giannis Ploutarhos il ascult de cand aveam 22 ani, adica de 17 ani.Mie mi se pare ca are o voce sensitiva cum rar gasesti la un barbat, o voce care mie imi patrunde in cele mai ascunse cotloane ale sufletului si il fac sa vibreze intr-un fel special in care numai muzica greceasca a reusit s-o faca, dintre atatea alte muzici pe care le-am ascultat si le ascult .

Melodia se numeste „Vom vorbi de dimineata” iar mai jos am pus o traducere in engleza pentru a va face o idee de ce ador cantecele lor.Exprima ceva, fiecare cantec este o poveste, daca inchizi ochii si asculti si intelegi cuvintele, poti vedea cu ochii mintii filmul melodiei.

O sambata frumoasa sa aveti !

 

We’ll Talk In The Morning

I’ll show you the lyrics,
that I’m purposefully hiding from you,
so they can fall like leaves,
I’m possibly going to leave
So your sad soul,
can see with a different eye,
since it sees a small scratch,
as a deep wound

I’ll bring you memories,
that are more valuable,
that you lock up in drawers,
and ignore their strength
And when the years will be gone also
and you still want me the same,
Your small wrinkles,
will seem like a pentagram to me

And if sometimes, unintentionally,
I drip poison onto you,
I couldn’t ever trade you,
for other treasures, my love
It’s past 3, go to sleep
We’ll talk in the morning
Remember, I dedicated,

an entire life to you
To be here with you,
that’s what I was born for,
so be quiet and go to sleep
We’ll talk in the morning

I’ll show you your limits,
and sides to my durability,
we won’t escape to areas of the desert,
because of a word,
And I’ll show you a place,
that I found for us,
and it only appears before me,
when you kiss me

I’ll bring you promises,
that not even dust has touched,
so this story with the cold sheets,
can be over
And if the mirror plays games with you,
look into my eyes,
I will always love,
these imperfections, the same

And if sometimes, unintentionally,
I drip poison onto you,
I couldn’t ever trade you,
for other treasures, my love

It’s past 3, go to sleep
We’ll talk in the morning
Remember, I dedicated,
an entire life to you
To be here with you,
that’s what I was born for,
so be quiet and go to sleep
We’ll talk in the morning

Naufragiată în visuri

Nu stiu daca multi oameni deveniti parinti isi doresc momentele lor de singuratate, momente in care sa se gandeasca numai si numai la ceea ce vor ei, fara grijile curente, fara nimic din cotidian, fara partener, fara copil, fara nimic.Ca o deconectare totala de la viata actuala.

Eu am foarte rar asemenea momente pentru mine, deoarece Ayan este un copil extrem de solicitant, un copil care are nevoie de atentia mea continuu din momentul in care intru pe usa pana ce adoarme seara in bratele mele.

In asemenea momente nu ma gandesc decat la visurile mele, la cum ar fi fost daca…, la cum ar fi aratat viata mea daca as fi luat anumite hotarari la un moment dat, la ceea ce as fi fost astazi daca actionam la un moment dat in alt fel…

Dar intotdeauna evadarea asta din cotidian se face cu muzica in surdina sau tare la casti, muzica care intotdeauna a existat in viata mea in momente importante din viata mea.

In seara asta este un astfel de moment de evadare, de ganduri, de intrebari.Azi ma intreb iar ( asta o sa fie unul din marile regrete ale vietii mele ca nu am avut curajul sa incerc ! ) , cum ar fi fost daca nu m-as fi uitat niciodata inapoi si as fi ramas in Grecia, cum ar fi aratat azi viata mea daca faceam la un moment dat o anumita alegere, unde as fi ajuns azi daca plecam cu contractul ce mi s-a oferit in Larnaca, as fi ales Cipru sau Grecia, ce s-ar fi ales de mine azi cu criza asta economica ?As fi avut o viata acolo sau tot aici m-as fi intors?

Intotdeauna mi-am dorit ca la batranete sa ma mut pe malul marii intr-un loc retras in iubita mea Ellada, sa traiesc linistita, departe de toti si de toate, iar la sfarsit de tot sa fiu pentru totdeauna acolo, sa nu plec niciodata din pamantul ala, sa dorm intotdeauna in miros de mare albastra si limpede si sub nisip alb si fin.

Daca tot ce visam ar putea deveni realitate ce fericire ar fi, nu?

Pana la batranete insa nu pot decat sa visez, uneori cu castile in urechi si muzica tare cantandu-mi in urechi, alteori ( ca acum ) cu muzica in surdina, cu melodii vechi pe care le ascultam in facultate, cu amintiri si oameni despre care  azi ma intreb ce s-a ales, unde sunt, pe unde i-a purtat viata…

Va las cu o melodie pe care am iubit-o cu tot sufletul meu, pe care inca o stiu pe de rost de ani de zile, la care inca visez in momente d-astea de evadare si ale carei cuvinte exprima exact ceea ce mi-as dori in anumite clipe.

Ca naufragiatii – NINO

In orasul meu e nebunie
Dar tu, inima mea, razi
Uita tot ce a trecut
Tinandu-ne de mana
In aceasta vara
Mare, soare si o imbratisare

Ca naufragiatii, ca Robinsonii
Fara legi si reguli
Vei veni cu mine pe o insula
Care nici nu exista pe harta
Ca naufragiatii indragostiti
Pierduti in vise
Vei uita iubita mea trecutul

In orasul asta nebun
Vino in bratele mele
Nu te gandi la nimic acum,
In valuri sa ne ascundem
Sa ne nastem iar
Hai sa mergem cat este devreme !