My lullaby

Dintre toate cantecele de leagan pe care le-am auzit eu vreodata, asta este preferatul meu ever.

Toate instrumentele cu coarde imi merg la suflet, dar, pentru totdeauna, vioara va ramane iubirea mea profunda.Este magica, se aude intr-un anume fel , urechile mele o percep ca pe un balsam al sufletului.
Ayan a mostenit urechea muzicala a intregului meu neam matern „de lautari ” – si cand am spus ca-s din neam de lautari nu am insinuat ca suntem tigani!, ci muzicieni, pe un arbore genetic destul de ramificat, de la compozitori pana la instrumentisti si cantareti,profesori universitari si profesori la licee de muzica de elita din tara, absolut toti conservatoristi, cu premii, diplome si realizari internationale – precizez asta pentru ca maica-mii i-au ajuns la urechi de la anumiti cititori ai blogului ca scriu ca suntem tigani 😀 .
Revenind la Pusicel, daca ii pun sa asculte muzica sta nemiscat si savureaza muzica.Nu exista data in care sa mergem la maica-mea ultimamente ( de vreo 3-4 luni ) si sa nu se puna la pian sa zdrangane cu patos clapele care-i suna si lui intr-un mare fel de cere mereu „sa invat odata si eu pianul asta ! ” 🙂
Ascultam Brahms mereu si nu incetam si eu si el sa ne minunam de frumusetea acestor acorduri si de incredibila inspiratie pe care au avut-o niste semeni de-ai nostri ca sa asterne pe un portativ asa ceva.Daca asta nu-i un har divin, atunci e doar o minune dumnezeiasca sa poti compune asa!

Paco de Lucía la numai 10 luni

Nu stiu ce intelege al meu copil din ceea ce aude, dar asculta fascinat, se uita fix la monitor si cat tine clipul asta nici macar nu clipeste.Sunt fericita ca ii place muzica, cei ce iubesc muzica ( in special genul acesta) sunt oameni romantici si sensibili.Brusc am avut o dorinta infinit de mare: as vrea ca Ayan al meu sa fie un barbat sensibil, romantic, tandru, caruia sa-i placa poezia, marea, pictura si sa se piarda complet in acorduri de muzica adevarata.