Pe ultima suta de metri…

Suntem intr-o agitatie continua, zilele scurte de iarna se duc fara sa reusim sa facem mare lucru, acum e luni si iar duminica seara cand impachetam pentru noua luni ce va sa vie.
In intreaga ameteala si febra ce a cuprins orasul si populatia, noi suntem la fel de ametiti intre alegerea poeziei pentru serbarea de la tati de la job,intre costumul pregatit, dar inca neridicat de la croitor ( unde l-am dat la lungit) ,intre pantofi sau niste ghete de purtat la serbare, intre poezia de la engleza pe care o spune cursiv, dar nu se intelege nimic din text, intre cadourile pe care vreau sa le ducem doamnelor, intre cadourile multe pe care trebuie sa le aduca fiecare Mos pe te miri unde, am mos la serviciu la D, am mos la gradi, am mos acasa, am mos la mamaie si am mos si la mine la serviciu.Huh! Pe vremea mea era doar unul singur, astazi pana si mosul s-a mega clonat si cu tehnologia asta o sa ne primim la anul, probabil, cadourile direct pe facebook !
Eu sunt obosita, nu mai suport aglomeratia si transportul in comun, nu mai suport idiotii cu care zilnic fac naveta asta care pare pe zi ce trece mai insuportabila, numar zilele ca un ostas disperat pana la eliberare, simt ca ma sufoc acum cand mai am doar 6 zile mari si late de mers la serviciu.
Kiki tocmai acum e fonfait, are o super laringita, tocmai acum l-au apucat bazbuducii pe D. ca i-am ales lui Kiki o poezie grea petru a o spune la el la job, dar mie imi place mult de tot, e o poezie foarte profunda.Iat-o:

Mos Craciun

El sufla greu printre troiene
Dar nu se lasa, orice-ar fi
Si pentru copiii lumii
Aduce brazi si jucarii.
Si-n seara de ajun ii iarta
Pe cei ce-au zis o vorba grea
Pe lenesi, pe cei pusi pe cearta
Convins ca se vor indrepta.

Ma gandesc deja la ce vom pune anul asta pe masa de Craciun, ma gandesc sa-i fac mamei cadou o masina de paine ( ca-si doreste de multa vreme si din delasare nu si-a luat-o), ma enervez inca cu nenorocitul de cadastru care nici in ziua de azi nu-l avem, D. se tot foieste intre devize de construire si pretul materialelor, desi vom fi ultra aglomerati anul ce vine cu casa cea noua, vacanta de la vara ne-am platit-o si cumparat-o integral: Cipru venim !
Am emotii cu Kiki la serbare, nu am chef de Revelion facut iar acasa, dar nu avem unde sa mergem anul asta, visez la niste sarbatori in Ardeal dar e foarte frig si motorina ne-ar costa pe putin 7 bulioane pe care nu suntem dispusi sa le dam pe drum doar,cu trenul facem 12 ore si pentru Kiki ar fi un calvar sa stea tintuit atat pe un scaun, impozitele ce se vor scumpi de la anul imi dau stari de voma,una dintre masini ne va costa pe putin 10 -12 milioane plus RCA, dar nah! obrazul subtire cu cheltuiala se tine !
Noua cica ne va da o prima anul asta, nu se face party de Craciun in companie, dar ne da prima, la D. se face si party de si cu adulti si party kids si le da intre ochi prime multe…prefer varianta de la mine, nu am inteles niciodata rostul acestor petreceri corporatiste unde vin muierile cu rochiile fara spate, coc si pantofii cui si se formeaza bisericute multe luand la barfa pe fiecare in parte cum e imbracat, cu cine a avenit, pe cine f..e din companie, etc. Chiar nu ma pasioneaza!
Sambata dupa petrecerea de la D. de la serviciu vom impodobi si bradul, geamurile sunt deja ornate si luminoase.
La mine a venit deja mos Craciun, mi-a adus un smartphone ca sa fiu si eu dreq in randu’ lumii ca eram „de tot rasul” cum mi-a zis o scafaroaga de la mine de la serviciu ca nu aveam decat un Samsung touchscreen, acum am un smartphone pe care abia il apuc in mana de mare ce este, pana dau telefon in inghesuiala din metrou imi vine sa-l arunc de geamuri, etc., dar sunt la moda mey, nu se discuta !
Pe 2 ianuarie este ziua lui D. si ma cuget ce cadou sa-i iau, el isi doreste nu stiu ce scula d-asta media player, probabil o sa-i iau o asemenea instrumeanta ca sa stea si mai mult la pc decat sta, lui Ayan ii va aduce mosul de acasa niste patine si ne bagam la patinat intens.
Ma bantuie mereu al’ cu coarne care imi tot da ghes sa ma fac rosie la parul meu cel lung crescut, dar mi-am cumparat tot vopsea blonda pe care nu mai am chef s-o folosesc.
Pe scurt am trecut in revista cam tot ce am vrut sa scriu, urmeaza detaliat activitatile enumerate mai sus.
S-aveti o seara calda la propriu si la figurat si la geamuri si in gradini ninsa cu omat pufos !

Invitaţie la concurs !

Vestea concursului de azi, venita de la Laura ( vesnica organizatoare de concursuri la ea pe blog si vesnica gasitoare de alte concursuri faine la care sa participam ), a venit ca o binefacere, caci ma tot mancau dejtele sa scriu ceva, nu tocmai pe placul unora si promisesem ca in decembrie sa stau cuminte, in banca mea, ca sa vada Mos Craciun ca m-am potolit, macar acum la spartul anului 😀
Asadar profit de faptul ca azi am tema de postat pe blog si va invit pe toate mamicile si nu numai , care aveti bloguri sau conturi pe facebook, sa participati la un concurs ce v-ar putea aduce premii in joculete frumoase si captivante pentru puiutii vostri.Singurul lucru pe care va rog sa-l faceti, este acela de a specifica, cand lasati commenturile pe blogul „BB la bord”, ca ati aflat de concurs de pe blogul nostru.Multumesc si multa bafta tuturor!
Cantecul de azi este unul care mie-mi place foarte tare:

Scrisoare de la Mos Craciun

Da, da, ati citit bine.Nu scrisoare pentru, ci scrisoare de la Mos Craciun.Ayan a primit o scrisoare de la Mos si cum in ultim vreme a primit scrisorele pe numele lui, nu ne-am mirat ieri, cand a venit la posta o alta scrisoare adresata Mariei -Sale coconul nostru cu parul cret, cum spune colindul.Va las mai jos sa vedeti dovada ( Mosul a scris-o in engleza caci foloseste o limba internationala stiind ca in acest fel va fi inteles de catre toti parintii din lume care le citesc copiilor lor scrisoricile).

Rudolph, cel mai iubit ren al lui Mos Craciun

S-au facut o groaza de animatii, il cunosc toti copiii, povestile despre Craciun sunt mereu presarate si cu cateva fraze despre el, il vedem in toate reclamele de Craciun, il stim din toate publicatiile in care apare alaturi de Mos Craciun.Este renul Rudolph.Dar care este povestea lui, cine este „tatal” lui Rudolph si cine l-a creat pentru a bucura atatea generatii de copii si chiar adulti ?!
Scriitorii scandinavi, cum ar fi Thile, Toplius sau Rydberg au combinat cele doua trasaturi oarecum contradictorii ale personajelor: ei ii prezentau pe spiridusi cumva rautaciosi, dar buni prieteni si ajutoare de nadejde ale lui Mos Craciun. Unii spun ca sunt 13 spiridusi, altii sunt convinsi ca este vorba de noua, altii sase. Ei sunt, oricum, copiii lui Gryla si Leppaludi.
Dar unde locuiesc? Ei bine, intr-o vreme se credea ca Mos Craciun si spiridusii sai se simt foarte bine in casa lor de la Polul Nord.
In 1822, poetul american Clement Clark a publicat lucrarea “A Visit From St. Nicholas” (cunoscuta si ca “The Night Before Christmas”) in care el l-a descris pe Mos Craciun ca pe un spiridus batrin si bland, care zboara in jurul lumii intr-o sanie trasa de opt reni.
In 1885, Thomas Nast a desenat doi copii privind la o harta a lumii si urmarind calatoria Mosului de la Polul Nord in Statele Unite, deci se presupunea ca acolo, in indepartatul nord, locuieste batranul cel bun.
Dar in 1925 s-a descoperit ca nu exista reni la Polul Nord, asa ca toti ochii s-au intors spre Finlanda, unde exista multe astfel de animale.
In 1927, Markus Rautio, un prezentator de emisiuni pentru copii la postul national de radio finlandez a declarat ca Mosul locuieste pe un munte in Laponia. Astazi pare aproape sigur, insa, ca Mos Craciun si cei 11 spiridusi ai lui stau bine ascunsi undeva pe muntele Korvatunturi in Laponia, Finlanda, in apropiere de granita cu Rusia. Pepper Minstix, unul dintre spiridusi, este paznicul de credinta al locului exact al satului lui Mos Craciun.
Cum reuseste acesta sa se miste atat de repede, intr-o noapte, din Laponia pana in casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multa vreme in urma, Mos Craciun si spiridusii sai au descoperit formula speciala, secreta, a prafului magic pentru reni, care ii face sa zboare. Acest praf magic este imprastiat peste fiecare ren cu putin timp inainte de a pleca din Laponia, in Ajunul Craciunului. Este suficient pentru a-i face sa zboare intreaga noapte in jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii de Craciun. Rudolph este cel mai celebru si cel mai iubit ren al Mosului. El este conducatorul celorlalti opt, ale caror nume sunt Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer si Vixen. Cand Rudolph era pui, nasul sau a fost atins de Magia Craciunului si de atunci este stralucitor si rosu. Despre Rudolph s-a scris prima data in 1939. Parintele sau este Robert May.

Laponia, tara lui Mos Craciun sau nu?

Fiecare dintre noi stie ca Mos Craciun locuieste în Laponia, aproape de Polul Nord. De aici el îsi ia zborul în fiecare iarna în sania trasa de reni, îndreptându-se catre copiii care i-au scris în timpul anului pe adresa lui din localitatea Napapirii, aflata în padurea din apropierea orasului Rovaniemi din Finlanda. Dar pâna sa-si ia sacul cu daruri în spinare, Mos Craciun are obiceiul de a-si astepta oaspetii în propria lui casa, construite din lemn de brad, plina de carti cu povesti pentru copii.
Desi nu are “decât” 384 de ani, Mosul cu plete dalbe este înca voinic si în putere ca sa încarce cât mai multe daruri în sania lui fermecata. Pentru aceasta, Mos Craciun da o fuga pâna la marele depozit de jucarii care se afla într-un loc ascuns si plin de taine pe care i l-a lasat mostenire tatal lui, Mosneagul Craciun.
Aici, ajutat de spiridusi si de zâne bune, Mosul alege fiecare dar pentru copiii care i-au scris, profitând de scurta zi polara, care nu tine decât patru ore si jumatate, de la 10 la 14,30. Apoi da o raita si pe la reni, sa vada daca au mâncare de ajuns si apa, dupa care se retrage la gura sobei, sa citeasca ultimele mesaje primite de la copii. Se stie, de asemenea, ca toti copiii cuminti primesc darurile preferate în seara de Ajun. La ceas de seara, îmbujorati de emotia revederii, prichindeii asteapta lânga bradul frumos împodobit, momentul în care Mosul cel drag le va asculta cântecele si poeziile

Povestea lui Mos Craciun

Candva, demult, la marginea unui oras, traia un mester batran care facea jucarii. Tot anul mesterea la ele cu dragoste si rabdare. Erau minunate si nu semanau una cu alta.
In Ajunul Craciunului, batranul mester pleca din oras sa-si vanda jucariile. Oameni din acel oras nu erau prea bogati. Mesterul le vindea jucariile pe mai nimic.Dar asta nu-i scadea cu nimic bucuria de a face jucarii de care copiii sa se bucure, dupa datina, in dimineata de Craciun. Pana intr-un an in care…Mesterul vanduse toate jucarile si se intorcea spre casa. La marginea orasului s-a oprit sa priveasca o fereasta.

Stia ca acolo locuieste o familie saraca si se intreba ce jucarii or fi primit copii din aceasta casa.Trei copii visau cu voce tare:
-Daca am avea un soldatel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns…
-Ne-am juca impreuna si nu ne-am certa niciodata pentru el. Batranul stia ca nu mai avea nici o jucarie si tare ar fi voit sa le daruiasca macar una. Dar ce minune! Tocmai un soldatel de plumb rasarise, nu se stie de unde, in fundului sacului . Si,astfel, dorinta celor trei frati sarmani s-a indeplinit.
In drum spre casa , batranul gandea: ”As vrea sa fac atat de multe jucarii, incat sa daruiesc cate una fiecaruri copil din lume dar mai ales celor sarmani, carora n-are cine sa le cumpere”. Si cum mergea asa , pe ganduri , vazu in zapada un pui de caprioara care-l privea cu ochi tristi.
-Sarmana faptura , ce te doare?
Se pare ca puiul de caprioara se ranise la un picior. Cum a stiut si cu ce a avut la indemana , batranul i-a legat rana si l-a ajutat sa se ridice .

Atunci faptura aceea gingasa i-a vorbit cu glas limpede ca si de copil:
-Acum vad ca ai o inima buna. Dorinta ti de va indeplini.
Ca din pamant aparu o sanie fermecata purtata in zbor de niste reni minunati .
Si batranul s-a inaltat cu ei si slava cerului instelat, spre o lume de basme. Chiar si hainele lui saracacioase se preschimbasera in niste haine neobisnuite de culoare rosie.

N-ar fi putut spune cat si pe unde l-a purtat sania fermecata. Intr-un tarziu , a simtit cum coboara lin intr-un tinut inzapezit, unde il astepta o casuta cu fereste luminate. O multime de pitici ca si cei din povesti l-au intampinat bucurosi.
Piticii erau hainci si indemanatici , gata sa se apuce de treaba. Materialele se gaseau din belsug , caci, nu se stie cum, se inmulteau mereu si nu se terminau niciodata . Iar, batranul mester priceput, ii indruma pe pitici si impreuna faceau jucarii , mereu mai multe si mai frumoase. Pentru fiecare copil din lume jucaria pe care si-o doreste.
In seara de Ajun sosesc colindatorii. La fiecare casa , ei aduc vestea minunata a nasterea Domnului si ureaza un an bun si imbelsugat.Tarziu, cand noaptea se lasa , copiii se culca in patucurile lor . In urechi le mai suna inca zvonul de colinde :”O ce veste minunata”…Apoi dorm si viseaza…..Dar oare vis sa fie???
Este noaptea in care visele copiilor se implinesc. A doua zi , in dimineata de Craciun in jurul bradului impodobit, bucuria nu mai are margini. Niciunul dintre ei n-a fost uitat. Iar dupa numele sarbatorii, copiii i-au pus numele Mos Craciun si asa a ramas pana astazi.
De aceea, in zilele acestei Sfinte Sarbatori, cand stam cu totii in jurul mesei incarcate cu bunatati, nu trebuie sa-i uitam pe cei sarmani. Mosul are grija de ei o data pe an. Noi trebuie sa ne gandim la ei mereu!

A venit Mos Craciun si la Ayan !

Azi, cand am plecat la plimbare, ne-am intalnit cu postasul, care tocmai impartea corespondenta.Mi-a zis pe un ton glumet:” Mititelul a primit un cadou! ” si ma gandeam cum naiba stie postasul de faza din blogosfera?! Imediat m-am elucidat, avizul de la Posta era chiar pe numele lui Ayan.
Hait! mi-am zis, sa vezi acum circ cu muierile alea de la Posta care-s in majoritate niste greturi.Dar cum eu ma pot descurca in orice situatie 😀 am plecat spre Posta.Ajunsa acolo, am fost numai lapte si miere cu tanti de la ghiseu, i-am explicat pe scurt cum sta treaba si ea a fost de acord sa-mi dea pachetul.Nu am mai rezistat pana ne intorceam acasa caci aveam de mers si pe la ceva cumparaturi, drept pentru care am killarit cutia cadoului chiar acolo , in fata postei.

Ceea ce am gasit in pachet se poate vedea mai jos:

La ora respectiva copilul era chior de somn si in momentele cand ii este somn nu prezinta interes prea mare pentru nimic.Urmeaza insa…

Am ajuns acasa, l-am dezbracat sa-l imbrac cu hainele pentru servirea mesei, acolo l-a apucat plansul ca de ce ii iau din mana ratusca.Ia uitati:

Am resuit sa il imbrac si sa-l asez in scaunul de masa, mergem in bucatarie si acolo urmeaza alta harjoneala cu ratusca 😀 :

Intreaga poveste s-a terminat asa, in pat pregatindu-se de somnul de dupa-masa:

Multumim enorm zicolorata , am stiut in sufletul meu ca tu vei fi Mosul nostru ( prea ne citeai infocat blogul 😀 ), iti multumesc pentru cuvintele frumoase si ii dam si noi un pupic mare frumosului tau Mihai.
ii multumim si ambramburikai pentru minunata initiativa ce a luat-o si pentru modul elegant in care s-a ocupat de intreaga organizare, ii multumim ca si-a rapit din timpul acordat Silviutei ca sa se ocupe de toate lucrurile astea minunate care s-au intamplat in blogosfera.Va pupam cu mult, dar mult, mult drag !!
Mami si Ayan