Histerosalpingografie-episodul 2

Sunt oarecum datoare sa scriu aceasta postare ,pentru toate persoanele de sex feminin care mi-au accesat pagina cu postarea despre histerosalpingografia facuta la Giulesti, acum 2 ani, persoane care probabil urmau sa faca o asemenea analiza deloc placuta.
Acum o saptamana am repetat-o, desi jurasem acum 2 ani ca in viata mea nu voi mai trece prin asa ceva.
La momentul respectiv, am discutat telefonic cu dl.doctor Bogdan Chiroiu,caruia ii multumesc din suflet si acum pentru timpul acordat si pentru rabdarea explicatiilor date.Dumnealui este un medic radiolog, din Cluj, extrem de amabil si de rabdator,care mi-a explicat ca HSG nu inseamna tortura prin care trecusem eu la momentul acela si ma invitase oricand sa merg sa repet analiza.
Intre timp am construit casa, am fost ocupata pana peste urechi timp de 1 an si ceva cu proiecte, mesteri, materiale, etc. si am abandonat ideea analizelor si a cautarilor mele.
Acum m-am mobilizat, am cunoscut intamplator un medic tanar, inca rezident, care m-a convins sa repet analiza la el in spital ( la Polizu ), mi-a garantat ca nu voi mai simti durerile de acum 2 ani si-n caz contrar, imi da voie sa-i fac ceea ce doresc eu la terminarea analizei.
Boon…Lunea trecuta am fost sa fac niste analize de sange, in timp ce asteptam pe culoar sa-mi recolteze, suna telefonul si medicul mai sus amintit ma intreaba printre altele, in a cata zi de la ultimul ciclu sunt.Eram intr-a zecea zi.Stupoare: “vino imediat sa facem HSG-ul “.
Nuuuuu, nu eram pregatita psihic, nu aranjasem nimic cu D. sa vina sa ma ia in cazul in care imi era la fel de rau ca acum doi ani, nu voiam sa fie asa brusc totul, aveam nevoie de timp.Dar m-am dus…Si la sugestia lui am fost fara masina, m-am dus cu metroul.Deja ma vedeam cazand la metrou in niste dureri atroce, D. gasindu-ma mai mult moarta decat vie,etc.(paranoia si trauma de acum 2 ani au functionat la cote maxime )
Spitalul Polizu este mai linistit din punctul meu de vedere, este bine dotat si nu sunt atatea etnii pe culoarele spitalului, asa ca la Giulesti ( sau poate am prins eu o zi mai buna ).
Inainte de HSG mi-a facut o ecografie intravaginala ca sa imi arate ca nu exista substanta de contrast, ulterior HSG ului mi-a repetat eco sa se vada nu numai radiologic , ci si ecografic, daca lichidul a patruns sau nu prin trompe.Manevra asta a fost ceva nou pentru mine, la Giulesti nu mi-a facut nimeni inainte si dupa vreo eco, nici nu stiu exact daca e corect sau nu.
La radiologie este o tanti super draguta, i-am cerut sa-mi faca un calmant si mi-a administrat injectabil un algocalmin.I-am spus ca sunt atat de panicata incat as mai naste de 5 ori decat sa fac o HSG.A ras bland si mi-a spus ca dumneai are trei copii si nu isi poate imagina cum noi, generatia tanara de acum, ne chinuim atat de tare sa avem un copil.
Mai departe lucrurile au decurs exact cum am descris aici cu lux de amanunte, cu exceptia faptului ca nu am mai intins picioarele pe masa, ci le-am tinut flexate continuu, insertia lichidului a fost facuta mult mai incet, dar durerile pe care le-am avut au fost la fel de intense si de mari.
Nu stiu insa, de data asta, daca a fost atacul de panica de vina ( caci nu-mi mai simteam palmele deloc, nu ma puteam conecta cu oamenii aia doi de niciun fel, imi spuneau sa intind mainile pe langa corp si eu nu-i auzeam, eram alba ca varul si mi se uscase gura, gat si toate cele ) sau tot trompele infundate, cert este ca inainte de-a mi se introduce substanta de contrast pe mine ma durea tot.
Medicul a vorbit continuu cu mine, mi-a spus in permanenta ce si cum si de ce imi face, eu nu am auzit absolut nimic din intreaga conversatie, asistenta mi-a intins mainile pe langa corp, m-a tinut de mana, m-a mangaiat pe frunte si mi-a umezit buzele cu apa.
Diferenta majora a fost dupa aceea insa, cand s-a terminat efectiv HSG-ul, dupa 15 minute cel mult, am coborat de pe masa, am luat un Adagin, m-am imbracat, mi-au citit si inmanat filmul si am plecat acasa voioasa si pe picioarele mele, fara nicio durere, fara stari de rau si voma ca data trecuta.
Am sangerat, ce-i drept, vreo 2 zile, am avut inca o zi o secretie maronie cumva si asta a fost tot.Daca voiam ma puteam si intoarce la job in ziua respectiva, dar fiind déjà ora 15 m-am dus direct acasa.
Diagnosticul este acelasi: obstructie tubara distala bilaterala , insa mi s-a propus sa fac o laparoscopie.
Inainte de-a ma arunca sa ma operez ( e totusi o interventie chirurgicala si nu doar a piece of cake ) vreau sa vada filmul si o prietena de-a mea ginecolog la Universitar, sa-mi spuna daca e ok s-o fac sau nu.
Diagnosticul nu l-am mai primit atat de socant, eram obisnuita cu ideea, doar ca inainte de-a merge oriunde in alta parte, voi merge la Sovata iar.

Mai departe…ce-o vrea bunul Dumnezeu !

L.E: am aflat acum, dupa 5 ani de la nasterea lui fi-miu, ca nu am nicio trombofilie.Asta a fost cea mai tare si mai socanta veste pe care am putut-o primi.Nu stiu cum dreq a vazut doctorita Uscatescu ca am trombofilie, nu stiu de ce am facut Clexane toata sarcina si dupa aceea inca 6 saptamani, cert este ca 2 laboratoare diferite mi-au indicat acelasi lucru: nu am nicio trombofilie si nu pot intelege cum un an intreg mi-a iesit proteina C scazuta, cand acum o am crescuta peste normal.

Poate asa se explica faptul ca la cezariana am avut o mega hemoragie( in urma Clexanului probabil).Fuck! Si m-am chinuit atat de mult cu injectiile alea subcutanate.