Revenire

A trecut vara asta ca si cum n-a fost, noi am stat departe de casa aproape 2 luni si ma gandeam ca revenirea din Grecia ma va face extrem de trista si ca voi nutri aceleasi sentimente pe care le nutream cu ani in urma,cad imi venea sa plang ca ma reintorc in tara.
Ultima destinatie din vara asta ( ma rog, cea la care visasem atat ) a fost cea mai crunta dezamagire din ultimii ani si din vacantele cu care ne-am rasfatat mult in ultima perioada.Exact cum am simtit atunci la Predeal ( am sa scriu si despre faptul ca situatia de atunci s-a remediat si ca am fost rasplatiti cu varf si indesat pentru aiureala unui angajat ), m-am simtit si acum.Am clocotit de furie, am trecut de la agonie si maxima incordare la nervi si la gustul amar ce se instaleaza atunci cand pe banii tai( si nu tocmai putini! ) ti se intampla balarii din cauze independente de tine, atunci cand un copil mic de 2 ani este tratat ca si cum n-ar exista.
Ne-am reintors , mi-am dorit atat de tare sa revin in casuta mea, in locul meu,in patul si-n tot confortul casei mele.O perioada lunga de timp nu vom mai pleca, stam cuminti la vatra si asteptam toamna si iarna ce va sa vie.
Pana atunci trebuie sa scriu despre locurile minunate pe unde am fost, despre oameni si locuri neumblate de multa vreme de noi si despre lucruri mai putin bune, mai putin normale si cu gust de clei.
Ce bine ca suntem acasa, desi raciti cobza eu si Pusicel, suntem totusi acasa!
P.S: ah si de la 1 septembrie ma duc la servici, nu stiu daca sa rad sau sa plang 😀