Balaurul a muscat din nou

Ieri si azi suntem acasa, impreuna, eu si Kiki.Nu din motive de fericire , ci din motive de reintoarcere a ” balaurului ”  ce l-a chinuit rau vreo 2 ani: bronsita astmatiforma.

Nu am scris, din lipsa de timp, ca de 2 ani merge la Govora si de alti 4 merge la Sarata Monteoru si acest lucru s-a reflectat profund in imunitatea crescuta capatata, in faptul ca, desi acum reintors ,”balaurul” nu a mai lovit de acum 2 ani decat acum.

In iarna asta nu a fost bolnav niciodata, in timp ce alti copii zaceau bietii prin spitale, cu febra mare si viroze cumplite, Kiki a mers continuu la gradi, fara ca macar sa stranute vreodata.

Dar in februarie a racit cand a stat la mama.Si asta pentru ca taica-miu il infofoleste cu 7 cojoace.”Sa nu-i fie frig copilului si sa nu raceasca!”. Iete ca a racit.O simpla muciuiala si tuse usoara.La fiecare episod de genul asta ii dau imediat Sumetrolim,  sirop ce ne-a scapat invariabil, in doar 5 zile, de episoadele de tuse usoara.

Fiindca nu eram in tara, nu pot pricepe in ce fel i-a administrat mama acest sirop, dar tusea lui Kiki nu a cedat nicicum.Reintoarsa acasa, am trecut pe alte siropuri care ii stopeaza tusea, dar nu a cedat cu nimic.

In weekend am fost sa cumparam ceva si seara ne-am oprit putin in Oraselul copiilor.Nu am ajuns niciodata pe timp de zi, acolo, promisesem unor prieteni cu care eram ca intram in parc, asadar , desi un frig afara cu un vant taios, noi am intrat in parc.Nu am stat mai mult de jumatate de ora, suficient insa cat peste tusea deja existenta sa se declanseze criza de bronsita.

Si noaptea „balaurul ” a muscat.Si a muscat asa cum nu a mai facut-o de mult timp.Intreaga noapte nu a putut respira, la propriu , efectiv limba nu stiu daca i-a stat in gura adunat 20 minute toata noaptea, a tusit continuu, a plans, s-a zbatut.Plange pentru ca ii este somn tare si nu poate nicicum nici respira, nici opri tusea.

A revenit si wheezingul ( il urasc din suflet, caci el este capul „balaurului” ), respira greu si i se usuca buzele si e moale si vrea mereu sa „stau si eu tolanit ca un motan in pat”.

Am trecut pe Klacid iar, am revenit  ( dupa aproape 1 an) la Singulair, am eliminat complet contactul cu aer rece, stau acasa in medical si imi mangai puiul care sta lipit de mine continuu.Ieri a ajuns pana acolo incat mi-a spus pe un ton ce m-a uimit:” imi place mult sa fiu bolnav, atunci stam acasa impreuna mult timp!”.

Dupa numai doua doze de Klacid si o singura pastila de Singulair, „balaurul” este inca acolo dar nu mai musca.Si-l lasa sa doarma , mult, sa se refaca.

Iar eu am iar o criza de coloana, de fapt nici nu ma doare ever coloana , ci piciorul si soldul stang.Aproape ca nu pot sa merg, uneori, dar nu ii dau atentie de cele mai multe dati si ma tarasc pana la serviciu zilnic si acolo unde am treaba.Insa am trecut si eu pe medicatie caci nu cedeaza.Si singurele pastile , minunat de bune, in aceste crize sunt Arcoxia. Dupa 10 zile de administrare 1 an intreg nu mai am nicio problema.

Saptamana asta suntem betegi, voi scrie mai des ca am timp.

 

Bronhopneumonie

Saptamana trecuta, joi, cand am venit de la serviciu, Kiki era cam fonfait si stranuta in rafale de cate 4-5 stranuturi odata.Am stiut atunci ca va raci si ne vom intoarce aici, la nici macar o luna de la momentul ultimei boliri a lui.
I-am administrat, ca de obicei, cand da primele semne de raceala paracetamol TIS , un produs care lui Kiki ii merge manusa si ne-a salvat de multe ori in ultimul an de la agravarea unor raceli.Ii dau cate 7,5 ml de 3 ori /zi si in mod normal scapam de o agravare a situatiei.De data asta insa, lucrurile au luat o intorsatura foarte urata sambata seara cand Kikiluna a facut febra.Am zis ca nu-i bai, corpul trebuie sa lupte , antibiotic eu nu-i mai dau de 1 an si ceva.Febra am tinut-o in frau si cu leacuri babesti, cu clasicii ciorapi cu otet, prosop rece pe frunte si mai ales cu frectiile cu Carmol.Stiu ca il doare tare cand ii fac masajul, stiu ca la ceafa urla bietul copil de durere, dar mai stiu ca dupa frectiile cu Carmol il pun pe picioare.Duminica a fost cam bleg si avea ochisorii mici de tot, deja hotarasem sa stea acasa saptamana asta, dar nu m-am gandit ca boala se va agrava atat de tare.Aseara fierbea sangele in el, Kiki al meu clocotea la 39.8 C, sub antitermice luate si la 2 ore febra lui nu scadea sub 38.9 C, iar frisoanele ii faceau dintisorii sa-i clantane in gura.Faza cea mai rea insa a atins-o in momentul cand nu a mai putut sa respire.Aseara am retrait iar clipele de acum doi ani cand Kiki mi se sufoca in brate si imi venea sa urlu sa ma dau cu capul de pereti.Spre deosebire de atunci, cand nu aveam experienta si ma doborau astfel de evenimente, acum mi-am pastrat calmul ( inca imi vine sa plang cand il vad cum respira sau ma rog, cum nu poate sa respire, dar starile mele de disperare sunt extra soft ), i-am pus imediat mascauta si i-am facut aerosoli cu Gentamicina ca sa-i calmeze tusea care-l ineaca, ii face inimioara sa-i bata in galop si pe el il epuizeaza si nu mai poate nici sa stea in fund, lac de transpiratie cum devine.
Febra nu a vrut sa scada cu niciun pret, respiratia greoaie nu l-a parasit nici macar la ora la care scriu, diagnosticul este de bornhopneumonie, desigur ca primul lucru a fost „sa-i dati repede antibiotic” dar eu am zis NU.Am invatat in tot timpul asta sa nu-i mai administrez antibiotic fara antibiograma, stiu ca jumatate de clasa la gradi au aceasta viroza si stiu ca daca 3 zile nu-i cedeaza febra si criza de tuse atunci il bag intr-adevar pe Klacid ( singurul care ii merge si nu imi face complicatiile stiute pana acum la antibiotice).
Azi insa febra nu a mai facut decat vreo 2 pusee scurte si alea pe la 38.2- 38.3 C,aerosolii facuti cum trebuie i-au usurat respiratia si Sumetrolimul, care lui ii merge excelent pe bronsita lui astmatiforma, i-a stopat deja crizele de tuse.Kiki se joaca acum cu masinutele, prin spatele meu, a inceput sa manance si stiu sigur ca maine va fi si mai bine, stiu sigur ca in seara asta frectia ce i-o voi face il va pune si mai bine pe picioare, stiu ca nu mereu ceea ce spun medicii este si ok de aplicat la puiul meu, am invatat ca Kikiluna are un organism puternic care lupta cu virusii si care cedeaza dupa 2 -3 zile de febra si boleala, cert este ca a scapat sper si de data asta de antibiotic si ale sale urmari.
Daca iarna trecuta nu mi-a fost mai deloc bolnav ca au fost geruri si zapezi care au distrus virusii, iarna asta a cam dat-o in bara cu virozele si cu vremea asta cand geroasa, cad calduroasa ca si primavara.
Aerosoli ii fac cu gentamicina ( 1ml genta + 3 ml ser fiziologic de 2 ori pe zi), si cu ventolin ( 0.40ml + 3 ml ser fiziologic de 3 ori /zi), sumetrolim ii dau la 12 ore cate 8 ml si in gat pentru durere cu spray Bioparox ( cate 3 pufuri / zi).

Cand sa zic hop…

Am crezut ca am fentat iarna asta si ca scapam fara nicio criza de bronsita astmatiforma.Uneori mi-era si frica sa ma gandesc la primavara, ce calendaristic macar, sta sa ne bata la usi.M-am mirat atat de mult si m-am bucurat atat de tare in sinea-mi ca anul asta scapase fara nicio zi de febra , fara nicio noapte alba, fara niciun moment de sufocare si geam deschis, incat s-a razbunat pe noi crunt mizeria de bronsita si ne-a dat o criza ca sa fie de-ajuns pentru tot anul.
De joi Pusicel a inceput sa tuseasca , intai rar, apoi mai des, dupa care s-a oprit.Am inceput cu Paxeladine-ul ca sa ii coaca tusea.Nu tu stranutat, nu tu secretii nazale, nu tu rau.L-am tinut totusi acasa de la gradi cu ai mei.Joi noapte a fost una de cosmar.Febra se incapatana sa ramana la 40 C, desi ajunsesem cu antitermicele din 2 in 2 ore ca si administrare, tusea il ineca si dupa aerosolii facuti nu ca nu-i ceda deloc, dar se incapatana sa nu ii lase pret de cateva secunde sa respire si s-o ia de la capat.Era istovit, eu sleita de puteri si de teama, nu am inchis un ochi toata noaptea nici eu si nici el.Vineri totusi am fost la serviciu, ca prin minune febra s-a dus, el s-a simtit super bine, tusea s-a alinat dar asta datorita Sumetrolimului la care corpul lui raspunde minunat.Weekendul a fost pasnic cu noi,tusea insa era prezenta si nu se dadea dusa de la Pusicel asa incat l-am bagat pe Klacid ca sa nu-i prelungesc agonia, oricum se ajunge invariabil la antibiotic in crizele lui.Aseara insa s-a dezlantuit iadul pe pamant: febra uriasa nu a vrut cu niciun chip sa-l slabeasca, deja avea 40 cand plangea in hohote si intindea mana sa ia ” din mancarea asta din fata mea „, care mancare era o vedenie din cauza febrei, caci mancarea adevarata o refuza cu indarjire, lapte si supa crema de legume sunt singurele lucruri pe care le poate si pe care vrea sa le vada/ manance.
La ora 3:25 a inceput cosmarul sufocarii.Nu cred ca pot descrie vreodata in cuvinte, tastand la un pc niste sentimente care ma incearca in clipele acelea.In afara faptului ca-mi vine sa urlu pana amutesc, trebuie sa ma controlez si sa par calma ca sa-i pot spune cu cel mai calm ton din lume : ” respira, mami, respira adanc „.Si apoi sa-l vad pe rand rosu ca focul, ca mai apoi sa-l vad cum se invinesteste si cum se chinuie sa traga aer fara a putea.se pot descrie sentimenetele mele din clipele alea atfel incat cei ce ma cititi sa intelegeti perfect prin ce trecem?
Cred ca sa mori e de milioane de ori mai simplu decat sa-ti vezi propriul copil in chinurile astea.Nici aerosolii, nici antibioticul, nici siropurile, mamaligile si sarurile grunjoase de toate marcile, tipurile si scrisurile nu-l pot face sa scape definitv de demonii astia ai bronsitei.
Azi stau acasa, sunt franta de oboseala, de nesomn, sunt sleita de puteri.O criza din asta ma stoarce ca pe o lamaie, simt cum imbatranesc in clipa aia cu 20 ani.Ma simt inutila si slaba, simt ca nu pot face nimic atunci cand plange de suferinta.Noroc ca-i iarna si avem aer rece, noroc ca am inca prezenta de spirit si deschid geamul larg sa inhaleze tot aerul curat din noaptea inghetata, aer ce-i readuce suflul.
Zorii de ziua gasesc un baietel cu febra scazuta, dar cu ochi bolnavi si rugatori sa-l tin continuu in brate si sa nu plec al serviciu.Si nu plec…Astazi stau cu el in brate, asa cum stateam si anul trecut cand simteam ca nu mai este sfarsit pentru bolile ce l-au sacait intreaga iarna.
De maine il las iar cu ai mei,de maine sper sa-si faca antibioticul ala efectul si sa-l lase tusea, de maine sper sa se inzdraveneasca si sa vad iar chipul unui Pusic mic, vesel si zambaret.
Duca-se odata iarna asta cu tot cu bronsita ei, vino vara, hai la noi cu caldura, apa sarata pana la gat si puteri miraculoase de vindecare.La iarna promitem sa nu mai facem nicio criza!

Hotarari febrile sau febra hotararii

La ora la care scriu postarea asta, Pusicel sare in pat si se zbenguie de mama focului, semn ca si-a revenit din letargia in care a zacut de ieri pana azi dupa-masa.L-am tinut timp de o saptamana bolnav cobza, doar cu antitermice, ceaiuri si aerosoli.Il pusesem oarecum pe picioare dar ieri a recidivat.Aseara a facut iar febra mare, azi-noapte la diverse ore ne-am plimbat prin casa si ne-am uitat pe geam in cautarea imaginii cu cateii care latrau undeva pe langa bloc dar nu se si vedeau ( si tare as mai fi vrut sa apara in fata geamului ca sa se opreasca Pusic din plans), am cantat, am ascultat un cd cu cantecele de copii si in final, dimineata a adormit cand in sfarsit i-a scazut febra pana la 38.3.A baut o sticla de Ibalgin, o sticla de Panadol si am bagat supozitoare cu paracetamol atunci cand nu am folosit novocalminul in aceasta saptamana de cosmar.Azi noapte nu i-am mai putut face impachetari caci ii pusesem mamaliga cu sare grunjoasa pe piept si nu puteam sa-i fac impachetari caci dupa mamaliga e nevoie de multa caldura la piept mai multe ore.Am sperat ca o sa-i scada febra, azi a scazut dar nu mai jos de 38.1 sub antitermice.Toata ziua a stat lungit in pat, tusea s-a mai ameliorat, ii curge insa nasul ca la robinet.Bea foarte multe lichide, a mancat normal insa a dormit ingrozitor de mult, toata ziua a dormit.Si asta din cauza febrei.La ora 18 brusc a facut 40 de grade.Ardea ingrozitor si avea obrajii de parca erau bujori, era moale si statea aproape inert.Mi-am calcat pe suflet si desi am incercat ca de data asta sa nu ii dau antibiotic, nu am mai rezistat.Se pare ca nu poate lupta corpuletul lui cu o asa infectie, am sunat iar pediatra cea noua si mi-a spus clar: antibiotic ca nu se mai poate cu febra asta mare, face complicatii mari si ajungeti la spital unde ii dau tot antibiotic, dar pe branula”.Cum am auzit cuvantul „branula”, m-am repezit la sticla cu Klacid si i-am administrat copilului doza recomandata.De altfel,si ieri la Budimex mi s-a spus clar ca daca mai face febra sa-i dau imediat antibiotic.Dar am sperat si am tot sperat ca va ceda infectia asta nenorocita pe care o are fara antibitoic.Degeaba.Nu se poate sa se vindece doar cu tratamentul pe care l-a avut pana acum, nu-l mai pot chinui in felul asta, e nedormit, e marait, e plans, e plin de dureri.La fix 3 ore si jumate de la prima doza de antibiotic, febra i-a scazut la 37.3, e vioi ( acum „face curat ” pe o noptiera 😀 ) si si-a revenit copilul.Mi-a dat si o pastila de Diflucan pe care sa i-o dau pe durata a 4 zile -profilactic ca sa nu-i recidiveze candida, Biotics sau Enterol pentru flora intestinala.Imi pare rau ca l-am chinuit atat de mult ca in final sa ajungem tot la antibiotic.Important este ca de acum incolo Pusicel sa se vindece si sa nu-l mai vad ca pana azi.Sper ca in noaptea asta sa se poata odihni si el cum trebuie ca de o saptamana intreaga doarme numai pe franturi si numai printre plansete.Si-mi doresc si eu sa dorm ca nu mai rezist fizic, sunt epuizata.In afara faptului ca m-am stresat groaznic , sunt si nedormita ceea ce-mi da o stare cumplita de nervi.
De acum incolo probabil ne vom calma, Pusicelul isi va reveni si ne vom relua activitatile cotidiene de la care am fost total opriti.