6 ani de Kikiblue ( 2 )

Sambata seara, intr-o discutie in bucatarie, mi-a spus ca el nu va fi niciodata „tupeist” , caci nu vrea sa ” ïi supar si sa ii ranesc pe altii”. Am ras in sinea mea si m-am gandit ca dupa cateva „palme” primite in viata, sa-l zguduie insa bine de tot, va avea o cu totul alta opinie despre indrazneala ( sau tupeu ).

Nici nu m-am gandit ca va trage o alta concluzie foarte curand.

Duminica dimineata,in parc, la un spectacol de copii, 2 animatori imparteau baloane.S-a asezat la coada si a asteptat.A stat jumatate de ora ca banana, in timpul asta alti copii indrazneti se bagau in fata lui si cereau cu tupeu animatorilor baloane.Cum animatorii erau niste pusti care se vedea ca faceau acest job dintr-o mare nevoie de bani si nicidecum ca le-ar fi placut copiii, i-a durut fix la bascheti care si cum veneau sa ia baloane.In mod uzual, eu m-as fi infipt si i-as fi luat un balon, dar trebuie sa isi primeasca lectii de la viata ca sa inteleaga cum stau lucrurile.

Si l-am lasat, ma uitam la el cu tristete ca sta ca fraierul sa i-o ia inainte o gramada de copii.Si cand a ajuns in sfarsit primul , cei doi animatori au strans calabalacul si au inchis taraba pe motiv ca „s-a terminat programul”.Mie, personal, mi s-a parut de tot kktul sa le faci asta unor copii, mai cu seama ca erau doar inca vreo 7-8 care ramasesera fara balon.Pentru un pusti probabil ca balonul ala nu are nicio valoare, pentru un copil ca si Kiki insa este o mare bucurie.

In fine, vazand ca aia si-au strans calabalacul, s-a intors pe calcaie si a fugit departe de palcul de copii si s-a pus pe un plans de numa’. L-am lasat in pace, s-a calmat si i-am reamintit discutia cu tupeul pe care o avusesem cu doar doua seri in urma.

A fost de ajuns faza cu baloane ca sa inteleaga ca daca esti timid si excesiv de permisiv cu altii,. te calca in picioare.Si nu pentru ca ceilalti ar fi rai, nu, ci pentru ca societatea de azi este de asa natura incat pe nimeni nu mai intereseaza de celalalt, nimanui nu-i pasa de aproapele sau.Si atunci trebuie sa inveti sa supravietuiesti.

Asadar, un minus al lui Kiki este faptul ca nu este indraznet deloc, nu are zvacul ala in el, este mai mult ardelean de la D., cuminte si asezat.

Insa acest cuminte si asezat tine pana l-ai enervat.Daca l-ai scos din pepeni e jale, este foarte virulent, in afara faptului ca plange de nervi, de vreo jumatate de an arunca cu obiecte si scoate pe gura te miri ce numai sa se elibereze.Si aici foarte multi din anturajul nostru mi-au spus mai pe fata, mai voalat ca nu e ok ca il las sa se manifeste asa.

Ba eu il las, este o eliberare a frustrarilor si a incarcaturii negative pe care o strange de-a lungul timpului, este o descarcare nervoasa pe care fiecare om ( fie el mic sau mare ) o are.Nu as vrea sa ii fie teama sa se descarce si sa tina in el tensiunile acumulate, incepand insa sa-si roada unghii, sa aiba ticuri, etc.Il las sa urle, sa tipe, sa planga, partea cu aruncatul lucrurilor insa nu il las, i-am tot explicat ca lucrurile costa bani si muncim sa le obtinem, nu e normal sa luam televizorul sa aruncam cu el.Dar i-am sugerat razand ca se poate da cu capul de un perete daca doreste sa se elibereze nervos.Si cand are furii, incepe sa urle si sa planga, pune mana pe un obiect si ii arat capul.Si rade atunci , il scot din starea aia nervoasa, il las sa bombane si sa imi spuna problemele , dupa care se calmeaza.

De foarte multe ori acesti nervi au loc pe fondul oboselii, deci, eu insist sa doarma inca dupa-masa in fiecare zi.Ii fac foarte bine cele 2 ore de somn zilnice, chiar si la grupa 0 insist sa se culce dupa masa caci va avea alt randament.

Cu mine are o relatie speciala, cu D. insa nu este atat de apropiat si asta pentru ca el este mai dur in relatiile cu Kiki, il admonesteaza si pentru anumite fleacuri ( in viziunea mea), il cearta mai mult si mai des decat mine.Si asta a condus la a a-i ascunde anumite lucruri, imi spune ca ma roaga sa nu ii spun lui tati x sau y fapta.Desigur ca lui D. ii povestesc seara la culcare, de multe ori il rog pe Kiki sa ii spuna in prezenta mea, dar duritatea asta conduce la ascunzisuri si minciuni.Imi amintesc clar din copilaria mea, cum si eu ma ascundeam de taica-miu si il minteam, desi nu ma batea si nu tipa, dar avea o duritate aparte si mi-era asa o teama subconstienta de el.

Eu am alta metoda, mi l-am apropiat foarte tare, imi spune absolut orice, am un pahar de rabdare care ii spun ca se umple.Si cand rabufnesc e bai, dar asta nu se intampla des si il anunt ca sa stie dinainte.

In rest il trag de limba si aflu cam tot ce imi trece mie prin cap.De altfel i s-a si format un reflex si seara imi povesteste ce si cum de peste zi.

Faptul ca va merge la scoala peste o luna si jumatate nu l-a atins nicicum, ii este fix egal ca va fi scolar.Eu stiu ca pana se va lipi de doamna invatatoare, de noii colegi, pana isi va face un grup de prieteni va sta oarecum stingher si singura mea alinare este faptul ca stiu ca va fi in clasa cu un fost coleg de gradinita ( poate sa pice cu mai multi colegi iun aceeasi clasa, dar eu stiu numai de unul singur cu a carei mamica am discutat ).

Despre Kiki sunt pagini de asternut, pe scurt cam asa arata el la 6 ani, un dulce de omulet care vorbeste lucruri serioase si in acelasi timp ramanand pur si copil pana in adancul sufletului ( inca il iubeste pe Mickey Mouse la nebunie si refuza filme gen Violeta,etc. ), un vesel fara pereche, zambaret si hlizit, are simtul umorului si asta ma face fericita, impulsiv dar fara a fi ranchiunos deloc, destept si muzical, jucaus si inventiv.

6 ani de Kikiblue ( partea 1 )

La momentul cand mi-as fi dorit sa scriu postarea asta, am fost cu capul plin de alte ganduri, probabil daca m-as fi mobilizat insa ar fi iesit ceva chinuit atunci.
Acum am mintea limpede sa astern cuvinte ce raman peste timp, ca sa citeasca si reciteasca cand va fi mare al meu puiuc.
Desi sunt 2 luni de cand a implinit 6 ani,vreau sa astern aici felul in care este el la varsta asta minunata. Kikiblue sau Kiki mic a crescut, este baietan-cum spunea mamaie, biata!- si asta se vede cu ochiul liber,dupa o simpla discutie cu el. S-a schimbat mult anul acesta si eu ma mir continuu de rapiditatea cu care se deruleaza totul in viata noastra, mi se pare ireal cum trec anii si noi odata cu ei.
6 ani este o varsta pentru Kiki la care i se pare ca e capabil de absolut orice.I se pare ca le poate face pe toate singur, nu mai este nevoie deloc de ajutorul nostru, ba, din contra, el e cel care ne da in multe situatii mana de ajutor.
Ne-a cerut pentru prima data sa il lasam singur acasa cat mergem la cumparaturi.Si nu-mi venea sa cred ca am ajuns in punctul in care copilul isi doreste sa stea singur, sa ne arate ca poate face asta.
Este drept ca mutatul la curte l-a schimbat enorm, pentru asta zilnic ii multumescc lui Dumnezeu pentru sansa avuta de-a ne construi o casa pe pamant, cu o curte, dar, mai ales, pentru faptul ca are copii de varsta lui cu care se joaca cat e ziua de lunga.
Cele 3 curti care avem copiii prieteni de joaca, avem si porti interioare comune ca sa se poata misca in voie fara a ne deranja continuu cu deschisul-inchisul portii.Mai apoi, marele noroc a mai fost si acela de a avea acasa permanent 2 dintre vecine, asadar linistiti i-am indeplinit dorinta de-a fi singur acasa, cat noi am fost la cumparaturi.
Si s-a descurcat perfect, in ziua aia a inceput si ploaia si a intrat singurel in casa, a inchis usa, si-a deschis desenele animate si a stat cuminte pana am venit.
Despre dezvoltarea lui fizica e inutil sa mai spun ca pentru mine e cel mai frumos copil din lume, inca ma bucur insa, de aceleasi complimente despre frumusetea lui de la persoane care-l vad fie prin poze, fie pe FB, fie noii sau vechii mei colegi sau pur si simplu oameni pe strada/ la magazin,etc.
Este inalt pentru 6 ani, are 128cm, 25 kg si nu mai este deloc pufos.Este leit la corp cu D. , e inalt si suplu, eu ma bucur mult pentru ca niciodata nu mi-au placut barbatii -ursuleti ( mici de inaltime si indesati ), asadar cu aceasta constitutie orice haina ii pun pe el il imbraca bine.Are aceleasi bucle superbe, parul nu i l-am mai tuns anul acesta deloc, e drept ca il are mai scurt ca anii precedenti si nici la scoala nu am sa il tund scurt.Macar atat cat mai pot eu dirija lucrurl acesta am sa ii las parul putin mai lungut ca sa aiba buclisoare.
A ramas acelasi copil docil in privinta imbracamintii, nu cere si nu il intereseaza absolut deloc cum sau cu ce il imbrac, are incredere totala in gusturile mele ( i-au spus copiii la gradi ca are haine frumoase, mi-a spus! ), in shimb vrea zilnic sa ii dau cu parfum, sa miroasa frumos.Si atunci am cumparat un parfum de copii si zilnic miroase ca atare.Ne luptam cu pieptanatul zilnic, nu il intereseaza inca sa faca acest gest singur ( asa cum e cu spalatul pe dinti, de 2 ori /zi din propria-i initiativa ),nici nu ii prea place sa se pieptene ca „ma doare rau parul de la perie”.Imi cere sa faca singur dus, uneori il lasam , dar numai supravegheat si ajutat la sapunit ca nu o face cu zel.
Despre dezvoltarea lui intelectuala, as vrea sa scriu o multime de lucruri pe care ni le spune zilnic,insa nu mi le notez si acum nu mi le mai amintesc.Cert este ca la terminarea gradinitei, stie sa citeasca, sa socoteasca ( adunari si scaderi ), stie sa scrie( chiar si dupa dictare, fireste fara diacritice, fara semne de punctuatie ) si rezolva probleme de logica foarte bine.
La scris e cam lenes,si anul trecut si anul acesta, toata vara am scris semne grafice pe un caiet de matematica si ii este destul de greu sa se mobilizeze sa scrie o foaie intreaga.Marele sau minus este aiureala, in sensul ca nu se poate concentra foarte mult ( este drept ca un factor este si varsta mica ), insa e repezit si face greseli din neatentie, greseli ce la scoala costa.
Ii place mult sa citeasca, are un vocabular extrem de dezvoltat pentru varsta de 6 ani, are fluenta si usurinta in gandire si vorbire, aceeasi usurinta o are si la limbile straine.
Este antitalent total la desen, pictura, modelaj, desi vede in spatiu foarte bine,si-ar dori sa deseneze frumos dar nu ii iese.
In schimb are ureche muzicala absoluta, lucru pe care l-am fructificat incepand de anul trecut din toamna.Face pian si dupa un an canta la 2 maini, numarand, stiind masurile si duratele notelor, cunoaste perfect notele atat din gama do cat si din gama fa,gamele toate le canta cu repeziciune si pe unele chiar cu ochii inchisi :-).A ajuns la jumatatea cartii la Cernovodeanu, canta din F.Schmidt ( partitura lui preferata ) si din Duvernoy, desi e cam greu si miorlaie cand studiaza.
Faptul ca e muzical, il ajuta enorm la pian, e mai incet, insa se va iuti cu timpul, sunt sigura ca mama va face o treaba extrem de buna cu el, asa cum a facut cu atatia alti copii inaintea lui.Sa o tina Dumnezeu sanatoasa multi ani de-acum, sa il vad si pe Kiki cantand la pian, asa cum i-am vazut pe alti copii.
In mai a vrut sa il duca la un concurs de pian, insa nu a fost chip sa il convingem din cauza emotivitatii.Ne-a spus clar ca el nu canta nimic acolo si daca il ducem ne va face de ras ca lui ii este extrem de rusine sa cante inca public.L-am lasat, la anul insa merge la concurs chiar daca ne vom „face de rusine”.
Este foarte important insa ca are o mare calitate fata de alti copii, ce ii place este consecvent si nu renunta niciodata, chiar daca mai miorlaie, mai bombane sau uneori ii este lene.Isi invinge toate astea si merge, atat la lectiile de pian, cat si la canto.
Din septembrie de anul trecut, face si canto ( are o voce ampla si puternica ), l-am dus pentru ca vreau sa il scap de emotivitate, faptul ca este intr-un grup pe scena nu ii da starea aia de emotie cumplita de a canta singur.Merge la cursuri si are si spectacole multe unde nu lipsim deloc, decat in cazul in care este bolnav.
Si se vede schimbarea, a inceput sa isi invinga teama de a canta in public, mai are momente cand mormaie in loc sa cante, dar vor trece cu timpul si astea.
La 6 ani Kikiluna vorbesteeee ( mult de tot , pana iti face capul ciur )exact ca un adult, noi nu i-am vorbit niciodata ca unui copil, in sensul ca nu ne ascundem de el tratandu-l cu „hai, mergi de aici, tu esti mic si nu intelegi!”. Daca nu a inteles, a intrebat si i-am explicat ca sa inteleaga.Stie lucruri absolut uimitoare pentru varsta lui, ne putem baza pe el in anumite situatii fara probleme.
Imi place sa il cresc mai independent, nu imi place sa il cocolosesc si nici nu aplic metode vazute la alte mame, adica se imbraca singur, mananca singur, se incalta singur, face ordine in fiecare seara in casa, caci cara de sus la parter tot felul de jucarii, ziua e liber sa le imprastie cum vrea, seara insa toate se strang si se pun la locul lor.Ma ajuta la foarte multe treburi, el e responsabil cu dusul gunoiului la tomberon, ma ajuta la intins hainele, ne ajuta si afara, in curte, cu diverse chestii, pe scurt eu il pun la treaba ca are 2 maini si 2 picioare intregi si trebuie sa stie sa se descurce.Eu imi doresc din suflet sa iasa din el un barbat ca D. care se pricepe sa repare/ sa faca/ sa desfaca/ sa planteze/sape/culege/ zugraveasca/ la masina/la tencuit, etc.
As muri sa stiu ca ar fi un mototol dintr-ala cum am vazut multi, care platesc bani unuia sa le schimbe un bec in casa si sa le sape o curte.E inadmisbil ca un barbat sa fie atat de mototol! Asadar, treburile facute de mic ( desigur, dupa putinta lui ) il vor ajuta enorm cand va fi mare.
Il responsabilizez, imi place pe langa independenta sa fie si respnsabil.Are un portofel unde isi tine banii,e foarte strans la buzunar, ii numara mereu, cand merge la magazin isi ia cu el portofelul si face diverse socoteli daca isi poate sau nu cumpara diverse nimicuri cu banii stransi.
Daca facem bagaje, el e responsabil cu bagajul lui, eu i le scot si i le asez in bagaj, dar el imi spune ce mai lipseste, ce ar trebui sa mai ia la el, ce si-ar dori acolo unde pleaca sa aiba la el.La fel am procedat si cu ghiozdanul pentru gradinita, pe care il aducea zilnic acasa.
I-a trebuit tricou de schimb si nu si-a pus seara in ghiozdan, a doua zi a stat fara tricou, iar de a treia zi nu a mai uitat sa si-l ia.A inteles ca fiecare om e grijuliu cu sine insusi, ca e imperios necesar sa ai grija de propriile-ti lucruri si ca eu, desi mama lui, nu pot fi cu el in clasa, la scoala sau mai tarziu pe unde va merge singur ca sa ii ordonez si sa-i asez mereu lucrurile personale.
Asadar, s-a invatat, face liste, daca nu isi lua el, personal, un obiect in ghiozdan, ma intreba daca i l-am pus.Adica e responsabilizat.
E un copil bun, nu cere nu stiu ce lucruri si intelege perfect daca ii explic ca sunt alte prioritati cu banii,in niciun caz nu este genul care se tavaleste si face scandal in magazine daca nu i se ia nu stiu ce lucru.Exclus ! L-am invatat si acest lucru, i-am spus ca in viata nu putem avea absolut tot ce ne-am dori, ca avem de facut alegeri si este perfect sa renuntam pe moment la un lucru daca nu avem atunci bani, ne ambitionam, muncim mai mult, strangem bani si obtinem obiectul dorit.L-am invatat ca are si alt farmec si alt gust victoria achizitionarii unui obiect pentru care ai muncit mai mult sa il obtii.
Este jucaus, imi place ca nu se cearta cu copiii, ii place sa fie lider si are o calitate foarte mare, niciodata nu se umileste in fata celorlati.Am vazut copii care se roaga de alti copii sa se joace cu ei, am vazut copii care cedeaza mereu in favoarea altora doar pentru a nu se juca singuri, am vazut copii care accepta sa fie bruscati/ impinsi/ loviti de alti copii doar pentru a avea parteneri de joaca.
Ei bine, Kiki nu este asa.Nu sta nicio secunda la discutii, pleaca si le intoarce spatele, le spune ca nu mai vrea sa se joace cu ei si sa plece la ei acasa.Se joaca perfect si singur, nu il intereseaza neaparat compania cuiva, daca nu sunt copii afara el vine si sta cu mine si povestim, facem diverse chestii impreuna.
In mod uzual el este cel chemat mereu la joaca, nu se duce niciodata la usa cuiva sa cheme copilul respectiv la joaca.Nici macar in curte, daca venim de undeva nu face aceasta propunere, desi copiii sunt afara.
La fel se intampla si in cercuri cu copii necunoscuti, niciodata nu face el primul pas spre socializare, niciodata nu vorbeste el primul si nici nu ii intreaba vreodata pe copii mai multe decat ii spun ei, pe principiul „daca el nu mi-a spus, de ce sa il intreb eu ?”
Are asa, un soi de mandrie,pe care, eu, copil, nu am avut-o, si ma bucur enorm ca este asa.Adica nu se lasa calcat in picioare de nimeni, daca cineva ii da o palma, el nu intoarce si obrazul celalalt.
Cred ca d-asta il si iubesc copiii foarte tare, face si dracii multe si atunci le place alorlalti, ii atrage ca un magnet.
La gradinita, a fost invitat la nu stiu cate zile onomastice si nu a spus nimic ca nu a vrut sa mearga la copiii respectivi.E selectiv,imi spune ca nu conteaza cum arata si cum se imbraca cineva, important este sa aiba interiorul frumos.Good boy, deci a functionat si asta !
A avut 2 prieteni buni la gradinita si atat, restul se jucau dar nu erau prietenii lui.
Nu se baga in certuri, nu se baga in polemici, mai obisnuieste insa sa tipe la copii si daca e lovit invariabil da si el inapoi.Lucram la chestia asta, dar imi spune ca nu poate sta „ca prostul”.Asadar, daca e lovit, loveste si nu sta pe ganduri.
Este agitat, activ, vorbeste mult, e spumos, face glume, e vesel tare si hlizit, e pupacios, e tandru, este insa si extrem de vulnerabil.

– va continua –

Dansul , pistoalele si moldoveanca

Ideea cu dansul mi-a venit intr-o dimineata de vacanta cand Kiki ne-a facut niste demonstratii uluitoare pe diverse ritmuri muzicale :-D.Ne-am amuzat atunci copios si am decis ca ar fi ok sa-l ducem sa se lalaie in mod organizat.
Intamplarea a facut ca pe langa noi sa existe un club de dans deschis de bebelusa Oana de la „Carcotasi”.La sfarsitul lui august am fost la prima lectie de dans sportiv.
Profesorul, Stefan, este un tip fix pe gustul meu ca si pedagog, prima lectie mi s-a permis sa asist in intregime ca sa vad ce si cum se face.Mi se pare mai mult decat rezonabil ca sa vedem si noi parintii pe ce dam banii.
Ayan este cel mai mic dintre copii ca si varsta ( majoritatea au 5 ani, sunt cativa si de 4 iar apoi se sare la cei peste 6-7 ani ), dar il ajuta faptul ca este extrem de dezvoltat pentru un copil de 3 ani si pare uneori de-o seama cu cei de 5 ani.Problema este ca la 5 ani insa te concentrezi si percutezi in cu totul alt mod decat la 3 ani.Dar eu l-am incurajat, i-am spus ca e minunat cum se misca desi el era pa de tot cu sincronizarea :-).Mie insa mi-a placut de Stefan foarte mult, se ocupa de fiecare copil in parte, este bland dar si incisiv atunci cand este necesar, stapaneste grupa de copii perfect si are un tact de-a lucra cu ei incat Kiki este nerabdator sa mearga la dansuri.
Am ales un abonament cu 2 sedinte /saptamana ( 8/luna) la 120 ron plus un masaj gratuit pentru parinti ( cel mai demential masaj pe care l-am facut eu ever! ), mi s-a parut ca cel de 12 sedinte pe luna este prea mult pentru Kiki.NOi mergem fix pentru destinderea si distractia lui, nu am nicio pretentie de vreo performanta, nu ma intereseaza ca la sfarsitul anului sa-mi stie salsa si merengue.Vreau sa faca ceva organizat, sa se afle alaturi de alti copii si mai ales sa se disciplineze, caci orice activitate extra gradinita il invata sa fie mai rabdator, sa se comporte civilizat cu ceilalti, sa fie responsabil, etc.

Lectiile de dans au loc intr-o sala spatioasa, dureaza o ora si sunt extrem de mandra ca al meu Kikisor are rabdarea si echilibrul sa stea concentrat si sa lucreze fix 60 minute, la varsta lui.
Ma uit la alti copii cu mult mai mari decat el care plang,se plimba in sus si in jos, se scarpina in toate gauricile, vor la wc de 100 ori, o vor pe mama, mamitica sau bunica.De asta am spus ca Stefan imi place extrem de mult cum lucreaza, ii stapaneste si reuseste sa ii tina ancorati in lumea dansului pret de o ora intreaga in care ia pauza mici si dese de cate-o gura de apa ca sa se mai destinda.
La fix a treia lectie de dans, eram deja calcata pe bataturi de o mama care cara dupa ea 2 fetite de varste relativ apropiate, una mai zurlie ca cealalta, insa cea mare un dezastru.Pe cuvant de om, daca mie mi-ar fi facut Kiki asa ceva in societate eu luam cu el niste masuri mega radicale.
fetita cu pricina a trecut pe la toate formele de dans si pe la toti profesorii, a inceput baletul cu Oana si a muscat-o de burta la prima ora, a urmat apoi batuka, a venit la dans sportiv, apoi iar balet, iar batuka si iar dans sportiv.
Primul meu contact cu ma-sa a fost la prima noastra ora cand fii-sa a intrat si a iesit din ora de nshpe mii de ori, lasand usa larg deschisa in conditiile in care 2 geamuri sunt si ele deschise in sala de dans , iar copiii toti transpirati.
Booon, atunci am tacut si nu am zis nimic…
La a doua lectie povestea s-a repetat dar de data asta copila aia la balet si iesea din ora de balet sa vada ce fac copiii de la dans sportiv, lasa iar usa vraiste si se cara s-o caute pe ma-sa.Apoii venea ma-sa cu plodul alalalt, o baga pe usa pe aia mica si lasa usa laaaarg deschisa sa vada aia mica ce se intampla inauntru ca se plictisea asteptand-o pe sora-sa.Atunci i-am zis pe un ton calm ca o rog sa nu mai tina usa deschisa ca e curent.Acelasi lucru i l-au mai spus si alte 2 mamici care asteptau ca si mine, au rugat-o sa-si tempereze copiii, caci deranjeaza ora in felul asta.A durut-o fix in cur de noi toate, ne-a sfidat si ne-a spus ca ea este avocata.Ce avea sula cu prefectura nu am inteles niciodata!
La a treia lectie eram deja nervoasa cand am ajuns la dans si cand cu o nesimtire crasa a aparut individa asta m-au apucat toate spumele si m-am ratiot la ea dar fara efect.Mi-a spus ca daca nu-mi convine ce face ea acolo sa stau acasa.Mamele din jur mi-au spus ca e nebuna si nu o scoatem la capat cu ea.Totusi si-a luat plozii si a plecat!
Afara, pana la autobuz, avem de mers o portiune de drum pe un trotuar care trece prin dreptul unui parc.In parc zana isi dadea odraslele in leagan.Cum m-a vazut imi striga dna avocat, lasand la o parte faptul ca in parc erau numai copii de diverse varste:
-” Fa zdreanto, curva cu 2 fete, cum ti-ai permis sa-mi faci tu mie, unei avocate, observatie?”
Pe moment am inaintat si am vrut s-o ignor, ma gandeam ca eu nu am sa ma pot stapani si am sa-i bag carne la greu si mi-era jena rau de copiii aia care vor asista la un spectacol gratuit.
Dar dna. avocat avea mancarici la limba.S-a luat de Kiki.L-a facut ” urat, retardat, gras si nespalat, fara haine de firma si prost”.
Mneahhhh…deci pe mine ma poti face cum vrei, de mult timp nu ma mai bag in polemici si nu ma mai cert cu nebunii, ii las sa-si faca numarul si le dau ignore.Dar cand vine vorba de copilul meu vad rosu.Si la ea am vazut visiniu.
Si am aflat ca e si moldoveanca din „Ucrainia” si i-am dat atunci sa auda…vai steluta ei ce i-au auzit urechiusele.Am facut-o sa planga, la propriu.Pusese mana pe telefon ca ea cheama politia, vorbea singura de nebuna,le spunea „politistilor” :
„-Nu stiu strada domne, aici la cladirea asta unde fac eu dansuri cu fetele, e o cladire mare! „:-D I-am strigat eu, s-o ajut ca suntem in Bucuresti pe stanga, pe dna avocat trebuie s-o reperati oriunde.
Apoi m-a amenintat ca barba-su e judecator si o sa fac puscarie ca am injurat-o :-D, pffff! o tragedie ce i-am produs.
Imi spusesera cei de la sala ca nu au mai primit-o si vine totusi pe acolo.M-am crucit, pe bune!La varsta ei sa fie atat de bolnava cu capul…
Cum, frate, sa mergi sa te iei pe strada de cineva folosind asemenea apelative cu copilul de mana?E drept ca nici eu nu-s mandra de ce grozavii de injuraturi a auzit Kiki din gura ma-sii cea dezlantuita ( caci e grele rau cand ma dezlantui! ), dar totul are o limita.Zi-mi mie ce poftesti, dar nu imi veni cu jigniri asupra copilului cel nevinovat care nu a scos un cuvintel, ca te fac praf !
Din toata povestea asta,s-a intors la sala nebuna si le-a povestit plangand ca am agresat-o si am amenintat-o cu moartea, ca vin cu pistoalele s-o impusc :-D, mi s-a falfait fix de aberatiile ei, sunt insa extrem de fericita ca am reusit sa nu mai vina nebuna la dansuri.Iar orele acum decurg maxim de linistit si de frumos !