Cum e la noul job

Fix acum 2 saptamani am inceput activitatea la noul job.Inca mi se pare ireal ca ma trezesc la ora 7:00 ca sa ma pregatesc  ( mai nou servesc si micul dejun ) , iar pana la birou fac fix 5 minute cu masina, asadar la ora 8 intru pe usa biroului.

Sunt 2 luni fix de cand am terminat cu agitatia din viata mea, de cand am pus punct unui capitol infect.E drept, la multinationala anterioara nu mi-a placut niciodata atmosfera, colectivul, fitele si pretentiile, dar, mai ales, nu mi-a placut mediocritatea oamenilor care veneau la job sa stea pe canapele sau in camere de relaxare si la tigara continuu.

Am fost si eu fumatoare ( si inca una foarte pasionata, la un moment dat, cand faceam ghidarie, ajunsesem si la 2 pachete de tigari pe zi si 4-5 ness-uri- Zombie ), dar niciodata la birou nu am fumat din 20 in 20 minute.

In fine, mi-a fost foarte greu in cei 3 ani cat am stat la jobul acela sa ma obisnuiesc cu vesnicele schimbari, cu vesnicele discutii din departamentele de suport despre cum sa facem sa obtinem banii de salarii,ce artificiu gasim luna asta ca sa avem si noi buget sa luam toner la imprimanta si foi A4, in timp ce altora li se dadeau cafele fara numar ( acolo nu aveam buget fix ! ), hartie cu matase, la baie, sa nu-si zdreleasca curu’ si li se permiteau niste mofturi anormale pentru un serviciu.

Poate sunt batrana, poate vin dintr-o alta generatie, poate sunt eu dusa, dar eu stiu si asa functionez, ca la serviciu merg ( doar d-aia plec de acasa de langa ai mei cei dragi  )sa muncesc.Nu merg nici sa stau la povesti non-stop( atentie, eu oricum sunt povestitoare de felul meu si destul de sociabila ), nici sa imi bag nasul cine si ce munceste si cat, nici sa o frec pe menta pe culoare doar asa ca sa zic ca am un job.Nu, frate, eu ma plictisesc daca nu am actiune, daca nu am treaba.Te dai si pe net, dar cat sa te dai, cat sa te uiti pe youtube si alte kkturi? Ori in acea companie oamenii asta faceau.Caci se transformase in call center si stim cu totii ce fel de oameni se angajeaza pe acele pozitii, habarnisti complet, dar cu pretentii uriase, ca au venit la Bucuresti si vor salarii enorme ca au si chirie si leasing la masina si copilul la gradinita particulara si rate la mobila si astea toate fara background profesional, dar pe principiul „eu am facultate si master „.

In plus, orice job unde nu te poti dezvolta deloc, pe mine ma seaca rau la un moment dat.Nu poti sa faci acelasi lucru ani de zile fara sa inveti nimic nou, fara sa ai vreo perspectiva de evolutie.

Acum sunt la o firma relativ mica (aproximativ  100 de persoane), in cu totul alt domeniu si in cu totul alt mediu, in sensul ca oamenii cu care lucrez , sunt in marea majoritate oameni simpli, fara prea multe studii, fite si balarii.

Este adevarat ca eu am un mare atu si anume, acela ca pot vorbi cu o usurinta fantastica cu toate tipologiile umane, cu oameni din toate domeniile, din toate mediile proveniti, etc.Nu am trac, nu ma fastacesc, nu am nicio problema in a relationa cu oricine.Si asta  numai datorita anilor mei de ghidarie.

Asadar, oamenii astia sunt extrem de cuviinciosi, majoritatea sunt de varsta mea sau mai mici, nu exista barbat ( marea majoritate sunt barbati ) care a intrat pe usa biroului sa nu fi spus „sarutmana doamnelor”. Si nu, nu tin mortis sa mi se spuna sarutmana, dar tin mortis ca atunci cand ne intalnim pe culoar sau in lift, sa deschizi gura si sa ma saluti,chiar daca tu esti in alt departament si nu lucrezi zilnic langa mine.Ori la multe companii mari, oamenii nu se saluta intre ei, nici nu se observa unii pe altii in anumite cazuri.

Un alt aspect este faptul ca, desi lucrez in open space acum,  este o liniste perfecta si se poate lucra legat, cum spun eu.In partea cealalta, desi lucram singura in birou (apropos urasc sa stau singura in birou ! )  continuu intra cineva si ma intreba cate ceva, detestam sa fiu deranjata continuu fara sa ma pot concentra sa scriu macar un mail cap coada, legat.

Diferenta acolo era ca nu aveam o echipa, daca nu stiam sa fac ceva trebuia tot eu  „sa sun un prieten”, aici daca am ceva de intrebat, imediat exista un raspuns pregatit.

Imi place si e o provocare ca fac si conta primara aici, mi-am dorit mereu sa fac un curs de conta sau sa am posibilitatea sa invat de undeva ca nu se stie niciodata cum evolueaza lucrurile si imi deschid vreun birou de conta, mai ales ca am spatiu suficient acasa.

Un alt avantaj de aici este flexibilitatea programului ( il aveam si in partea cealalta, numai ca din Pipera unde sa ajung sa imi fac treburile de pe langa casa?), faptul ca la pranz merg acasa sa mananc si nu ma mai car cu traiste cu mancare si nici nu mai mananc mancarea plina de vegeta si alte balarii de pe la diverse „take away” din  Pipera .

Spre exemplu,.ieri, fiind foarte cald, nu am mai mers la pranz acasa, ci am fost in pauza de masa la un salon sa imi fac pedichiura.

Chiar ieri m-a sunat o fosta colega si ma intreba daca nu regret mediul din multinationala si nu mi se pare nush cum ca lucrez la o firma care nu e un brand pe piata.Pe bune? E minunat! Lasa ca nu brandul ma incalzeste pe mine, ci faptul ca atunci cand Kiki va incepe scoala ( care este la 10 minute de birou ), dau fuguta si il iau, il duc la ai mei si e totul happy.Iar seara, cand va veni iarna grea fac nu 5 minute, ci 10 minute pana acasa.Si una este sa faci overtime si apoi sa pleci din Pipera in capatul celalalt de oras, iarna, pe viscol, si alta este sa vii in 10 minute, eventual in pantofi ca nu merg pe jos deloc, si sa intri in birou.

De aici probabil ca nu vor mai fi oportunitati sa plec in afara pe banii companiei, dar totodata in aceeasi companie in care am fost am colegi care lucreaza de 6 ani acolo si nu au fost nici la Predeal pe banii companiei, la mine se pare ca a fost o conjunctura favorabila si rezultatele mele i-au determinat sa ia acea decizie.

Un mare minus pe care il resimt aici este faptul ca nu mai conversez deloc in engleza si probabil am sa-mi pierd fluenta, dar in viata nu le putem avea pe toate, asadar, eu sunt mai mult decat fericita cu alegerea pe care am facut-o.E drept, am avut noroc de colegi si sefi ok, lucrez cu sefa mea zilnic, in birou si e perfect natural si femeia super ok.Sunt deschisi la idei noi, sunt moderni si sunt mai mult decat draguti, nu numai cu clientii ( caci acum lucrez si cu clienti, furnizori multi,etc. )cat si cu toti angajatii.

E un mediu mai dinamic, imi place mult mai mult decat inainte, ai contact si cunosti tot felul de oameni, sunt incantata si imi place.

Imi amintesc ca la locul anterior de munca, din primele saptamani am fost extrem de dezamagita si am vrut sa plec.Am plans chiar, o perioada, ca nu imi placea nimic si de nimeni.Si s-a dovedit inca o data ca flerul meu la oameni functioneaza perfect si ca, atunci, cand am spus despre o persoana ca e psihopupu, nu am gresit cu nimic.Oamenii care mi-au fost nesuferiti de la bun inceput m-au convins de o mie de ori ca sunt de kkt si nu merita nici macar sa ma preocupe ce si de ce au zis sau au actionat intr-un anume fel.

M-am maturizat si asta am inteles-o din faptul ca nu mai sunt atat de luptatoare ca sa demonstez eu ceva oamenilor si sa ies mereu invingatoare.Am invatat sa si pierd, cu capul sus, am invatat ca in viata nu iesi mereu pe primul loc si mai bine pierzi acum decat sa te complici mai tarziu, am invatat ca fiecare pasare pe limba ei piere si uneori este perfect sa o lasi sa piara ca sa nu te omoare ea pe tine, am inteles dupa multi ani ca exista lucruri la care trebuie sa renunti in viata pentru a obtine pacea sufleteasca.

Nu aduce anul, ce aduce ceasul !

Ieri m-am prezentat la examenul de titularizare, asa, taras-grabis, fiind sigura ca voi parasi sala de examen imediat ce voi primi subiectele, intrucat era prima oara in viata mea cand ma prezentam atat de slab pregatita la un examen.
Si iaca vin subiectele, la gramatica super usor, am facut in 5 minute toate subiectele ( sa gasim sinonime, sa facem 2 enunturi cu niste omofone, sa stabilim functia sintactica si valoarea morfologica a unor cuvinte, sa facem un enunt cu un atribut substantival genitival).
Booon, scriu eu toate astea, trec la literatura unde ne-a dat basmul cult frate, deci ia si scrie mama lu” Kiki despre Harap Alb.Si am scris frate de am innebunit, le-am dat alora niste antiteze si niste descrieri a celor 2 personaje de m-am crucit si eu de unde dreq imi veneau ideile alea atat de dashtepte.
Mey si dupa ce i-am mai cerut unei babaciuni de supraveghetoare, acra si severa de parca mancase un kilogram de lamai inainte de examen, inca o foaie, ajung la partea de metodica.Si scriu la unul dintre subiecte, scriu si scriu de si pixul o luase razna ca nu prea mai voia sa scrie, ajung si la al doilea subiect de la metodica si ma ia cu rau.Nu stiam nimic, dar cand spun nimic, nimic.
Nu mi s-a mai intamplat asta, sa nu fiu capabila sa scriu 2 vorbe.
Dar hai ca doar nu m-am dus acolo sa iau nota 10, eu zic bogdaproste daca iau si 5.

Asadar, acum ca v-am zis cu titularizarea, stati sa va zic faza vietii mele.
Acum 2 zile cand eram intr-o mare febra inainte de examenul de titularizare,asezata ca o zana in varf de pat cu jde mii de foi in jurul meu, ma suna unu’ca cica am aplicat eu pentru o pozitie vacanta la el la companie.
Habar nu mai aveam cand si cum am aplicat, habar nu aveam cine si cu ce se ocupa oamenii astia,habar nu aveam cine si cum am ajuns eu sa aplic la ei.
Si-l intreb asa sictirita unde au locatia, gandidu-ma ca imediat ii voi da un super reject pe motiv ca „sunteti extrem de departe de mine!”.Baiiiiii, si-mi spune ala de la telefon ca sunt pe 5 strazi mai incolo de mine ( cu masina 5 minute ) si daca ma pot duce la o intalnire.
Vai mama mea, sar din pat, facand slalom printre foi, ma imbrac ca o diva si ma zugravesc bine si bag forja pana la om.
Pfff, asa ocazie nu puteam sa scap, zau asa !
Mi-a placut ca m-a primit intr-un birou misto si desi avea masa directoriala , s-a asezat pe o canapea alaturi de mine, ne-am tutuit si am vorbit „prieteneste”.Fara rigiditatea si fara „profesionalismul”de la atatea alte interviuri la care am fost.Simplu, concis, cine sunt si ce vor, cine sunt eu, ce stiu sa fac si ce vreau.
Si-mi spune ca el imi poate da „doar”salariu x ( haoleu, sa-mi pice fata, ca e exact cat salariul meu de la corporatie, fara tichetele de masa ),ca va trebui sa ma ocup de asta si de ailalta si sa-i spun a doua zi daca vreau.
Meyyy si ieri semnai contractul, azi a fost prima mea zi de munca.
Dar stati asa, m-am trezit la ora 8:00, m-am primenit, imbracat, zugravit mecla si la ora 8: 50 am iesit pe poarta, m-am oprit si la benzinarie si mi-am pus niste carburant, ca la ora 9:00 sa intru pe usa biroului.
Ati lucrat vreodata atat de aproape incat in pauza de masa sa vii acasa sa mananci?
E ireal frate, dupa atatia ani de naveta in Pipera, mi se pare ca visez.Pe bune ! Cum dreq sa faci 5 minute pana la birou?
Iete si curatenie luna in birou, cafea aburind pe masa gata pregatita de tanti de serviciu, sticle de apa plata si minerala in frigider, la discretie, racoare si relaxare frate.
Pe la ora 16:00 ne-am pus pe niste rasete d-alea pericol, deh! intre timp se sudase echipa, m-am integrat adica in the new team :-), iar la ora 18:00 am iesit pe usa si la 18:05 intram pe poarta.

Bah, ma iubeste Bunutul, pe bune daca va mint !Ori am mancat ceva cand eram mica, dar in cantitati fabuloase sa am norocul asta.
Nu am avut un serviciu langa casa decat o data in viata mea, cand lucram in Grecia si locuiam in hotelul de deasupra biroului.In rest, vai steluta mea ce navete am facut !
Gata, va pup, merg sa ma odihnesc ca maine e alta zi de serviciu !