Iarna fara cuvinte

Primii fulgi de nea

Azi e prima zi de iarna in care ninge.Prima ninsoare pe anul asta, ninge cu fulgi mari si desi si albi, in zare se vede o mare de alb.Daca s-ar asterne ar fi minunat, as vrea sa vad covor alb de nea din care sa facem oameni de zapada, sa ne bulgarim si sa il dau cu sania pe Puchitel.Anul trecut era atat de mic incat statea in carucior pe ninsore si radea cand pe nasucul rosu ii cadeau fulgii mari de omat.Anul asta abia stept reactia lui.
Am inceput numaratoarea inversa pana la Craciun, avem inca 11 zile pana la cea mai frumoasa sarbatoare din an.In weekend facem curatenie si impodobim casuta si bradutul.
In perioada asta imi place la nebunie sa hibernez :-D, stau in casa la caldura, ascultam colinde, ne jucam, ne iubim si visam, visam la ce va aduce anul asta Craciunul.
Si-afara ninge linistit…

Peripetii per pedes

Nu stiu, zau, ce m-a apucat ieri, sa o iau brambura cu Ratb-ul, ca sa ajung la examen.Ninsese atat de mult pe trotuarul din fata blocului, respectiv in locul unde imi tin eu masina parcata incat clar nu as fi putut pleca de pe loc cu ea.Nici sa ma apuc eu sa dau la lopata nu merge,D. plecase cu cheile de la masina mare in buzunar, desi nici el nu plecase ieri cu masina, astfel incat am hotarat sa merg cu mijloacele de transport in comun.Mare greseala !
La un moment dat, taica-miu cel delicat, m-a intrebat pe un ton usor glumet:
” – dupa 10 ani de mers exclusiv cu masina, indraznesti sa mergi cu Ratb-ul? ” 😀
Mi-am facut curaj – desi se oferise el sa imi dezapezeasca locul unde parchez ca sa pot iesi – i-am spus ca o sa ma descurc ok cu ratb-ul chiar si iarna si am plecat.Iaca nu m-am descurcat ok deloc!

Mai intai am mers la bilete sa cumpar si acolo eu stiam ca exista si abonamente pe o zi.Discutia cu tanti vanzatoarea ( cred ca-n final femeia m-a crezut tampita sau aterizata de prin vreun catun uitat de lume):
” eu: am nevoie de un abonament pe o zi
ea: aveti card?
eu: da, am 2
(o vad prin micul gemulet de la ghiseu ca ma priveste lung)
ea: de ce 2 ?
eu: am 2 numai la mine, mai am si acasa
Ea devine din ce in ce mai nedumerita si-mi spune:
ce doriti de fapt?
eu: simplu, 5 calatorii sau un abonament pe o zi
ea: puteti lua 2,4 sau 6 calatorii sau umpleti cardul.
M-a bagat clar in ceata cu umplutul cardului si o intreb cum adica sa-mi umplu cardul?( imi explica ca mai nou, desi destul de vechi, exista niste carduri si la Ratb, civilizat sa calatoresti fara sa mai umbli cu tot felul de cartoane prin portofele ).Boon ! Ii zic ca nu vreau card, vreau 6 calatorii sau 3 bilete si ii platesc.Vad ca apare troleibusul si ii smulg biletele si niste maruntis – rest, grabinu-ma sa urc.Ea striga dupa mine sa iau restul ( uitasem sa iau totusi ceva mai substantial, nu doar 1 ron, ca altfel i-l lasam cadou la cat de agitata eram ca pierd urcarea ), eu strig la sofer ca-l implor sa ma astepte sa urc ( ieri chiar am fost surprinsa placut ca soferii s-au facut mai umani si mai normali decat acum 10 ani ).Ajung in timp record la Universitate , in doar 20 minute, pe zapada aia de ieri cand toata circulatia in capitala se desfasura precum ochiul mortului, chiar ma felicitam initial pentru alegerea facuta: in troleibus cald, muzica, civilizat, a mers extrem de repede si de bine.
Ajunsa in centrul orasului imi incep aventurile, ma pot autointitula exact doamna Habar n-am.
Mai intai, distractia incepe de la faptul ca-n loc sa merg la piata Sf.Vineri de unde trebuia sa iau un tramvai, ajung la Sf.Gheorghe ( culmea ca intre timp vorbesc la telefon si cu D. care-mi spune ca-i mai departe sa merg pe jos de la Universitate la Sf. Vineri, decat daca as fi ales o alta varianta de mers pe jos dar cu alte mijloace de transport ulterior), stau ca banana in statie si vad ca vine un tramvai, lumea se urca, se goleste statia.Astept… iar alt tramvai, iar se goleste statia.Dupa al doilea tramvai pierdut si 10 minute de stat in statie, imi arunc ochii pe tabela de sus si vad ca acolo nici gand sa soseasca tramvaiul pe care-l astept.

Ma trezesc si o iau la goana sa ajung repede pe jos la Sf.Vineri , ceasul era deja 15:20.O opresc pe o tanti si-o intreb cum ajung printre stradute mai repede ( stiam eu ca pe langa Twice se ajunge mai usor dar nu mai stiam exact ):
eu: cum ies, va rog, mai repede la Sf.Vineri?
ea: la biserica?sau la Sf.Mina? Acolo la Sf.Mina este pentru fete nemaritate, mama, e putin mai mult de mers, dar merita !
eu: vreau la tramvai, am examen, nu vreau la biserica!
ea: hai, lasa, asa zic toate, nu-i rusine ca mergi la biserica !
( intre timp pe bulevard trec 3 pluguri care deszapezeau orasul si ma umple de flescaiala de pe jos din cap si pana in picioare.Fuck! Norocul meu ca stateam cu spatele la drum, altfel ma umpleau si pe fata de noroi cu zapada)

Timpul trecea, criza mea se adancea si mai mult, o las pe tanti cea dusa si o iau usurel pe langa Twice, ies inainte si apoi intreb un domn care-mi raspunde concis si la obiect ( d-asta imi plac mai mult barbatii decat muierile ).Alerg deja pe strada, alunec de vreo 2 ori sa-mi rup gatul, sunt plina de zapada ca ningea ca la balamuc, am nervii la maxim intinsi si ma rog trecand pe langa biserica sa fie totul bine ( stiu ca proful asta nu primeste in examen daca inainte cu 10 minute cand intra el si-si pune geanta pe catedra, nu esti in banca asezat ), sa ajung cu bine si sa nu raman cu restanta.
Ajunsa in statie stau si astept, lume multa rau, trec tramvaie dar niciunul din cele care-mi trebuiau mie.Il sun iar pe D. si il intreb deja super crizata (era ceasul 15:40 ) daca e corect ceea ce mi-a zis referitor la numarul tramvaiului care merge la scoala ( el este un sofer care se uita si la ce-i in jurul lui,nu ca mine care ma gandesc la cai verzi pe pereti si sunt pasiva la ce se intampla in mijloacele de transport sau ce numar de bus merge pe unde am eu treaba), el imi spune ca stie de numarul X dar sa mai intreb.Il intreb pe un ins din statie ( deja femei mi-era frica sa mai intreb ca poate scapam tramvaiul cu pricina cu vreo alta discutie despre fetele nemaritate ) care-mi spune ca majoritatea tramvaielor merg pe acolo doar 2 numere nu trec prin zona respectiva.Injur in gand si-mi blestem norocul , ma arunc in primul tramvai si merg inca 3 statii.Cand sa cobor… o namila uriasa blocheaza usile atat el cat si un gentoi pe care-l cara. ca sa-si caute mobilul care-i suna in disperare.Ii fac vant pe scari si-i explic ca am examen, cobor, tramvaiul pleaca si el iar namila de barbat imi spune ca a coborat gresit ca nu aici trebuia sa coboare.Mi se falfaie de el, deja era 15:55, alerg ca nebuna in incinta Universitatii, ma urc in lift ( as fi zburat daca puteam ) si cand ajung la usa il vad pe prof’ care tocmai iesea din clasa nu stiu unde.Imi arunc geanta, imi scot geaca, ustensilele de scris si am nevoie urgenta la toaleta.Intra asistentul lui si efectiv ma simt ca-n clasa I cand ne ceream voie la wc in timpul orei.Examenul?Cu exceptia licentei, bacului si a admiterilor unde chiar nu puteai sufla nici macar o vorbulita, nu am mai intalnit examen atat de naspa si de strict.Un asistent de cacao, tanar si pus pe rautati ( asa-s tinerii la catedra, au avant d-asta super sa faca rau altora ), numerotat de pagini de catre ei, coltul inchis in stanga sus, paginile semnate,nu intrebi si nu raspunzi nimanui nimic despre absolut niciun subiect chiar si in afara examenului, numele scris ca la armata cu majuscule si numai „numele de fata, ala de casatorie nu ne intereseaza, ca nu da sotul examen” .In fine, pic pe un subiect, pe al doilea il bla-bla-iesc ca doar nu degeaba am limbarita si mi-s jurnalista, predau foile si plec.
Incepe alta aventura de intoarcere acasa.Urc in tramvai, merg o statie ( era asa de cald si bine ) si intre Udriste si hala Traian se opreste tramvaiul brusc si vatmanul ne anunta voios ca o putem lua la picior ca e blocajul de tramvaie pana la Unirii.Mi se face rau instant, afara era o vreme de cosmar si eu trebuia sa merg de acolo pana la Universitate pe jos.
Ma gandesc la Guguluf ca sa ma mai binedispun, ma inarmez cu rabdare si-o iau agale, la pas, spre Universitate.In pasaj constat ca nu mai exista nimic din ceea ce era odinioara acolo, constat ca nu am mai facut pe jos o plimbare de mult timp prin zona Cocor-Unirii-Unierstate.Ceasul arata 17:50.Am ajuns acasa fix la ora 19:30, uda leoarca, obosita de parca trasesem la jug ( e cumplit de greu sa mergi prin zapada asta molesita , flescaita ), ninsa si blestemand alegerea facuta.Nu mai merg in viata mea cu ratb-ul, iarna!