Histerosalpingografie-episodul 2

Sunt oarecum datoare sa scriu aceasta postare ,pentru toate persoanele de sex feminin care mi-au accesat pagina cu postarea despre histerosalpingografia facuta la Giulesti, acum 2 ani, persoane care probabil urmau sa faca o asemenea analiza deloc placuta.
Acum o saptamana am repetat-o, desi jurasem acum 2 ani ca in viata mea nu voi mai trece prin asa ceva.
La momentul respectiv, am discutat telefonic cu dl.doctor Bogdan Chiroiu,caruia ii multumesc din suflet si acum pentru timpul acordat si pentru rabdarea explicatiilor date.Dumnealui este un medic radiolog, din Cluj, extrem de amabil si de rabdator,care mi-a explicat ca HSG nu inseamna tortura prin care trecusem eu la momentul acela si ma invitase oricand sa merg sa repet analiza.
Intre timp am construit casa, am fost ocupata pana peste urechi timp de 1 an si ceva cu proiecte, mesteri, materiale, etc. si am abandonat ideea analizelor si a cautarilor mele.
Acum m-am mobilizat, am cunoscut intamplator un medic tanar, inca rezident, care m-a convins sa repet analiza la el in spital ( la Polizu ), mi-a garantat ca nu voi mai simti durerile de acum 2 ani si-n caz contrar, imi da voie sa-i fac ceea ce doresc eu la terminarea analizei.
Boon…Lunea trecuta am fost sa fac niste analize de sange, in timp ce asteptam pe culoar sa-mi recolteze, suna telefonul si medicul mai sus amintit ma intreaba printre altele, in a cata zi de la ultimul ciclu sunt.Eram intr-a zecea zi.Stupoare: “vino imediat sa facem HSG-ul “.
Nuuuuu, nu eram pregatita psihic, nu aranjasem nimic cu D. sa vina sa ma ia in cazul in care imi era la fel de rau ca acum doi ani, nu voiam sa fie asa brusc totul, aveam nevoie de timp.Dar m-am dus…Si la sugestia lui am fost fara masina, m-am dus cu metroul.Deja ma vedeam cazand la metrou in niste dureri atroce, D. gasindu-ma mai mult moarta decat vie,etc.(paranoia si trauma de acum 2 ani au functionat la cote maxime )
Spitalul Polizu este mai linistit din punctul meu de vedere, este bine dotat si nu sunt atatea etnii pe culoarele spitalului, asa ca la Giulesti ( sau poate am prins eu o zi mai buna ).
Inainte de HSG mi-a facut o ecografie intravaginala ca sa imi arate ca nu exista substanta de contrast, ulterior HSG ului mi-a repetat eco sa se vada nu numai radiologic , ci si ecografic, daca lichidul a patruns sau nu prin trompe.Manevra asta a fost ceva nou pentru mine, la Giulesti nu mi-a facut nimeni inainte si dupa vreo eco, nici nu stiu exact daca e corect sau nu.
La radiologie este o tanti super draguta, i-am cerut sa-mi faca un calmant si mi-a administrat injectabil un algocalmin.I-am spus ca sunt atat de panicata incat as mai naste de 5 ori decat sa fac o HSG.A ras bland si mi-a spus ca dumneai are trei copii si nu isi poate imagina cum noi, generatia tanara de acum, ne chinuim atat de tare sa avem un copil.
Mai departe lucrurile au decurs exact cum am descris aici cu lux de amanunte, cu exceptia faptului ca nu am mai intins picioarele pe masa, ci le-am tinut flexate continuu, insertia lichidului a fost facuta mult mai incet, dar durerile pe care le-am avut au fost la fel de intense si de mari.
Nu stiu insa, de data asta, daca a fost atacul de panica de vina ( caci nu-mi mai simteam palmele deloc, nu ma puteam conecta cu oamenii aia doi de niciun fel, imi spuneau sa intind mainile pe langa corp si eu nu-i auzeam, eram alba ca varul si mi se uscase gura, gat si toate cele ) sau tot trompele infundate, cert este ca inainte de-a mi se introduce substanta de contrast pe mine ma durea tot.
Medicul a vorbit continuu cu mine, mi-a spus in permanenta ce si cum si de ce imi face, eu nu am auzit absolut nimic din intreaga conversatie, asistenta mi-a intins mainile pe langa corp, m-a tinut de mana, m-a mangaiat pe frunte si mi-a umezit buzele cu apa.
Diferenta majora a fost dupa aceea insa, cand s-a terminat efectiv HSG-ul, dupa 15 minute cel mult, am coborat de pe masa, am luat un Adagin, m-am imbracat, mi-au citit si inmanat filmul si am plecat acasa voioasa si pe picioarele mele, fara nicio durere, fara stari de rau si voma ca data trecuta.
Am sangerat, ce-i drept, vreo 2 zile, am avut inca o zi o secretie maronie cumva si asta a fost tot.Daca voiam ma puteam si intoarce la job in ziua respectiva, dar fiind déjà ora 15 m-am dus direct acasa.
Diagnosticul este acelasi: obstructie tubara distala bilaterala , insa mi s-a propus sa fac o laparoscopie.
Inainte de-a ma arunca sa ma operez ( e totusi o interventie chirurgicala si nu doar a piece of cake ) vreau sa vada filmul si o prietena de-a mea ginecolog la Universitar, sa-mi spuna daca e ok s-o fac sau nu.
Diagnosticul nu l-am mai primit atat de socant, eram obisnuita cu ideea, doar ca inainte de-a merge oriunde in alta parte, voi merge la Sovata iar.

Mai departe…ce-o vrea bunul Dumnezeu !

L.E: am aflat acum, dupa 5 ani de la nasterea lui fi-miu, ca nu am nicio trombofilie.Asta a fost cea mai tare si mai socanta veste pe care am putut-o primi.Nu stiu cum dreq a vazut doctorita Uscatescu ca am trombofilie, nu stiu de ce am facut Clexane toata sarcina si dupa aceea inca 6 saptamani, cert este ca 2 laboratoare diferite mi-au indicat acelasi lucru: nu am nicio trombofilie si nu pot intelege cum un an intreg mi-a iesit proteina C scazuta, cand acum o am crescuta peste normal.

Poate asa se explica faptul ca la cezariana am avut o mega hemoragie( in urma Clexanului probabil).Fuck! Si m-am chinuit atat de mult cu injectiile alea subcutanate.

 

 

 

Anunțuri

Histerosalpingografie sau visand la o minune

„-Mami la noi cand mai vine un bebe?Ai promis ca o sa-mi mai aduci acasa un bebelus! Cand a sa vina in sfarsit bebelusul pentru care ne-am rugat?Vreau mult de tot un bebe…”
Asa aud, zilnic aproape , de ceva vreme, din gura lui Kiki.Isi doreste la fel de mult ca si mine un bebelus in casa noastra, un bebelus ce ma chinui sa-l „pui in burtica cu pastila lui tati” de fix 2 ani.Am facut analize si para analize, atat eu cat si D., am plans, am fost trista in fiecare luna in ziua in care imi venea ciclul, am rugat, am implorat cerul sa ne mai dea un bebe.Niciun semn si nici bebele nu vrea sa vina la noi.
M-am hotarat sa fac si o HSG ( histerosalpingografie ) desi nimeni nu s-a gandit ca as putea avea trompele infundate, doar am facut un copil pe cale naturala.Am amanat aceasta analiza din cauza fricii de durere, nu am citit nicaieri ca nu ar durea, stiam ca va fi nasol si am tot amanat si amanat-o.
Dimineata insa, am plecat la spital, nu se mai putea s-o aman la nesfarsit.Am zis ca mai tare decat nasterea nu se poate sa doara.Mi-am facut curaj si am plecat.
Zilele trecute am cautat cu ardoare sa gasesc un review macar despre modul in care decurge analiza.Nu-mi place si nu mi-a placut niciodata sa fac analize despre care nu stiu cum decurg, cat dor, cum si in ce masura simti durerea ( asa cum am mai spus , eu am un prag al durerii extrem de scazut, urasc durerea in orice forma a ei si fac orice pentru a o inlatura), cat dureaza, ce se intampla in cadrul respectivei analize.Nu am gasit niciun cuvant in afara celor care spuneau ca doare rau de tot analiza, altele spuneau ca nu simti nimic, etc.Dar cum decurge, cum se desfasoara lucrurile, nimic.
Asadar dimineata am avut momente de mare panica in drumul spre spital, alternand cu momente in care ma imbarbatam si-mi spuneam ca va fi bine.
HSG am facut-o la Giulesti ( Spitalul Clinic Prof. Dr. Panait Sarbu ), cu medicul meu curant.Mai intai te interneaza pentru o zi, internarea se face la receptia din curtea spitalului si nu la cea din Calea Giulesti.Sunt necesare urmatoarele acte:
-bilet de trimitere de la medicul de familie
-adeverinat de salariat
– cartea de identitate
Dupa ce ti se inamaneaza foaia de internare, intri la garderoba si ti se da un halat si o pereche de papuci, predai hainele personale si mergi in pavilionul B2 la doamna Viorica, care iti preia fisa de internare si te instaleaza intr-un pat din salon.
Analiza propriu zisa se face la Radiologie, langa Colposcopie.
Te dezbarci numai pana la mijloc, te urci pe o masa radiologica, intr-o pozitie deloc confortabila, ti se fixeaza valvele si ( mai departe eu scriu exact ceea ce am simtit ) o chestie care ti-o insurubeaza in vagin.Montarea acestui „surub” este destul de neplacuta, dar nu dureroasa.Cu o seringa lunga ti se injecteaza substanta de contrast, substanta ce mi-a fost injectata de 2 ori.In momentul cand patrunde substanta in organism, pe mine m-au lungit si am intins picioarele pe masa.Le-am spus ca ma dor rau de tot ovarele si au mers la monitor , eu ramanand nemiscata pe masa pentru iradiere.Masa s-a miscat de cateva ori la dreapta si la stanga, a urmat o alta injectare cu substanta de contrast si o alta iradiere.
Ei bine, la a doua injectare, pe mine, una, m-a durut de-am simtit ca o sa crap.Imi venea sa urlu de durere dar m-am fortat numai sa gem si sa ma vait incet ca mi-era jena de medici.
Deci, nu stiu pe cine nu a durut aceasta analiza, dar pe mine m-a rupt.Simteam efectiv ca si cum imi smulgea careva ovarele, mi s-a facut rau de durere, m-a luat cu transpiratii, ameteli, stari de voma, nu am putut sa stau in picioare.Mi-au dat un supozitor calmant, m-au asezat pe un pat si un medic m-a pazit, mi-au dat apa si mi-au deschis si A/C.
In tot timpul asta ma chircisem pe pat caci ovarele ma usturo-dureau de am crezut ca o sa capiez.
Imediat cum mi-am mai revenit, a venit rezultatul – bomba: ” copii nu stiu daca ai sa mai poti avea vreodata pe cale naturala, ma mir si acum dupa 15 minute de la analiza, cum de-ai putut sa ramai insarcinata cu fi-tu la momentul respectiv, a fost doar o minune de la Dzeu.!”
Am inceput sa plang incetisor, mi-a trecut prin cap ca eu FIV nu am sa fac niciodata, probabil daca bunul Dumnezeu se va milostivi, se va intampla iar o minune si poate o sa mai avem vreun alt copil.Sansele pe care mi le-a dat medicul? 1 la 10.000 de femei sa mai raman insarcinata natural.
Diagnosticul? Trompa dreapta uterina este aproape atrofiata, trompa stanga impenetrabila.Deci cum am ramas insarcinata cu Pusicelul?Doar o minune, rugaciunile mele de 9 saptamani la Maica Domnului si rugaciunea de la Lourdes a matusi-mii care o vara intreaga a fost voluntara acolo, in augustul premergator lunii in care am ramas insarcinata cu Pusicelul.Sau poate Sovata? Sau poate chiar a fost minune?
Nu pot uita pirvirea doctorului care se mira continuu ca am fost atunci insarcinata, nu pot sa nu-mi amintesc acum fata asistentelor care ma priveau cu mila si ma indemnau la resemnare pentru ca am deja un copil.
Desigur ca ma voi resemna, greu, dar va trebui s-o fac, eu nu ma inham la drumuri atat de spinoase, drumuri la capatul carora nu-ti garanteaza, din pacate, nimeni, nicio reusita.Caci se paote intampla sa fac si 3-4 FIV-uri fara sa mai raman vreodata insarcinata.
Nu imi agresez organismul cu hormoni si tot ce presupune tratamentul pentru FIV,am sa sper insa intr-o noua minune si am sa ma rog din suflet ca Maica buna sa se milostiveasca cu mine si sa-mi mai dea un alt copil.
Celor de la Giulesti mii de multumiri, fata de mine se poarta mereu ireprosabil, nu stiu daca am eu noroc sau fiind pacienta medicului meu merg toate ca unse, nu stiu daca le-as putea gasi vreun cusur, niciodata nu mi s-au luat banii sau atentiile pe care am fost tentata sa le dau, niciodata nu s-au purtat cu mine altfel decat foarte frumos.
Dupa HSG am sangerat si sangerez in continuare, am niste secretii exact cum am avut lohiile dupa nastere,ma dor rau si acum, la 6 ore de la analiza, ovarele si mi-a recomandat medicul macar luna asta activitate sexuala maxima ca poate, poate s-o mai intampla vreo minune.
Imi plange sufletul, cum am sa-i pot explica acum lui Kiki ca bebe nu mai vine la noi niciodata, cum am sa-i distrug si lui un vis la fel cum azi mie mi s-a daramat intregul meu univers?Doamne si cat am mai visat la o fetita motata, cat mi-am mai dorit sa pot sa ma mai bucur iar de un bebe!
Visez inca la o minune si am sa incerc sa fac si tratamentul apicol al unui biolog care a vindecat o multime de boli ginecologice,dintre cele mai felurite si mai fara de leac la doctori.Este vorba de ovulele PROPOLICIUM, ovule pe care si azi le face si comercializeaza dl. Andi Liciu, nepotul prof.biolog Valentina Liciu, care a dat un interviu amplu in revista formula AS
pe aceasta tema.
Incerc si cu plante naturale, daca stiti vreun remediu naturist va cer ajutorul si astept sugestii de la oricine a trecut prin asa ceva.
Multumesc.
P.S.: cand am iesit pe usa spitalului in fata mea pleca acasa o mogaldeata de etita de numai 3-4 zile.Spuneti-mi voi, pot sa nu fiu trista si sa simt ca lumea mea s-a sfarsit??