Naufragiată în visuri

Nu stiu daca multi oameni deveniti parinti isi doresc momentele lor de singuratate, momente in care sa se gandeasca numai si numai la ceea ce vor ei, fara grijile curente, fara nimic din cotidian, fara partener, fara copil, fara nimic.Ca o deconectare totala de la viata actuala.

Eu am foarte rar asemenea momente pentru mine, deoarece Ayan este un copil extrem de solicitant, un copil care are nevoie de atentia mea continuu din momentul in care intru pe usa pana ce adoarme seara in bratele mele.

In asemenea momente nu ma gandesc decat la visurile mele, la cum ar fi fost daca…, la cum ar fi aratat viata mea daca as fi luat anumite hotarari la un moment dat, la ceea ce as fi fost astazi daca actionam la un moment dat in alt fel…

Dar intotdeauna evadarea asta din cotidian se face cu muzica in surdina sau tare la casti, muzica care intotdeauna a existat in viata mea in momente importante din viata mea.

In seara asta este un astfel de moment de evadare, de ganduri, de intrebari.Azi ma intreb iar ( asta o sa fie unul din marile regrete ale vietii mele ca nu am avut curajul sa incerc ! ) , cum ar fi fost daca nu m-as fi uitat niciodata inapoi si as fi ramas in Grecia, cum ar fi aratat azi viata mea daca faceam la un moment dat o anumita alegere, unde as fi ajuns azi daca plecam cu contractul ce mi s-a oferit in Larnaca, as fi ales Cipru sau Grecia, ce s-ar fi ales de mine azi cu criza asta economica ?As fi avut o viata acolo sau tot aici m-as fi intors?

Intotdeauna mi-am dorit ca la batranete sa ma mut pe malul marii intr-un loc retras in iubita mea Ellada, sa traiesc linistita, departe de toti si de toate, iar la sfarsit de tot sa fiu pentru totdeauna acolo, sa nu plec niciodata din pamantul ala, sa dorm intotdeauna in miros de mare albastra si limpede si sub nisip alb si fin.

Daca tot ce visam ar putea deveni realitate ce fericire ar fi, nu?

Pana la batranete insa nu pot decat sa visez, uneori cu castile in urechi si muzica tare cantandu-mi in urechi, alteori ( ca acum ) cu muzica in surdina, cu melodii vechi pe care le ascultam in facultate, cu amintiri si oameni despre care  azi ma intreb ce s-a ales, unde sunt, pe unde i-a purtat viata…

Va las cu o melodie pe care am iubit-o cu tot sufletul meu, pe care inca o stiu pe de rost de ani de zile, la care inca visez in momente d-astea de evadare si ale carei cuvinte exprima exact ceea ce mi-as dori in anumite clipe.

Ca naufragiatii – NINO

In orasul meu e nebunie
Dar tu, inima mea, razi
Uita tot ce a trecut
Tinandu-ne de mana
In aceasta vara
Mare, soare si o imbratisare

Ca naufragiatii, ca Robinsonii
Fara legi si reguli
Vei veni cu mine pe o insula
Care nici nu exista pe harta
Ca naufragiatii indragostiti
Pierduti in vise
Vei uita iubita mea trecutul

In orasul asta nebun
Vino in bratele mele
Nu te gandi la nimic acum,
In valuri sa ne ascundem
Sa ne nastem iar
Hai sa mergem cat este devreme !

 

Final de vară 2011

Si ca sa inchei capitolul vacante, vara 2011, Grecia cu bune si rele ( desigur ca iubirea mea va dainui peste timp si niste mosi hodorogi dintr-un loc de cacao nu-mi vor putea altera sentimente inaltatoare adunate in ani de zile, cu truda si sudoare dar mai ales cu enorm de multa pasiune ) va invit sa vedeti acest video care ne arata ca Grecia poate fi oriunde daca exista bunavointa si oameni de bine.Enjoy it ! 😀

Jurnal de călătorie estivală: Grecia ( I )

Toti cei care ma stiu, mai mult sau mai putin, imi cunosc pasiunea si iubirea pe care o nutresc eu pentru Grecia.Dar cand spun iubire, acest sentiment este unul profund, care dureaza de ani de zile, este ca o boala care te-a cuprins si nu-ti mai trece.Eu cred ca pe lumea asta exista 2 feluri de iubiri: iubiri care fac bine si iubiri care fac rau.Sunt oameni care atunci cand iubesc sunt impliniti, motivati, fac lucruri marete si sunt oameni care atunci cand iubesc isi pierd capul cu totul, nu-i mai intereseaza nimic si nimeni exceptand iubirea pe care sunt focusati, isi pierd slujbe, prieteni, uneori chiar si familii.
Ei bine, la mine a fost o iubire din prima categorie, o iubire care m-a determinat sa fac lucruri marete si care m-a impins tot timpul catre ceva mai bun si mai prolific.Desigur , am uitat sa specific ca iubirea descrisa mai sus si catalogata in alb sau negru nu este doar pentru aproapele nostru, ci pentru orice din lumea asta care ne da fiori si ne trezeste senzatii frumoase.
Revenind la pasiunea mea pentru Grecia.
Totul a inceput cand aveam 7 ani si am fost intr-o vacanta -cadou de la ai mei, la Atena.Pentru ca vremurile si regimul de atunci nu ne permiteau sa plecam cu totii, lejer, in vacante, am fost doar cu maica-mea.Drumul cu autocarul mi s-a part atunci cel mai frumos traseu din viata mea, imi amintesc si acum de parca ieri a fost, cum la intrarea in Grecia ( dupa o Romanie si o Iugoslavie merse intr-o bezna totala ) am avut un soc.M-am ridicat in picioare in autocar si am inceput sa urlu cat puteam :” uitati lumini, mama cate lumini, opriti sa vedem luminile!”.Mi s-a parut ceva extraordinar -pentru un copil de 7 ani totul parea atunci fantastic- sa vad autostrazi luminate, magazine cu bannere luminate noaptea, mi s-a parut ireal ca la ora 3 dimineata cand am sosit noi in Atena sa fie deschise magazine care miroseau frumos, care abundau de diverse bunataturi cand la noi tronau la mare cinste „adidasii de porc” si galantarul gol.
O faza haioasa dar si destul de trista, in paralel, a fost faptul ca persoana la care am mers in Atena, ne-a asteptat la ora aceea inaintata in piata Omonia unde soseau autocarele din Romania.Chiar acolo era o cofetarie deschisa non+stop, unde greci de toate varstele beau cafele si prajituri de toate felurile si soiurile tronau in vitrine superb colorate.M-au intrebat ce vreau sa mananc, sa-mi aleg o prajitura.Grea intreabare! De la cartoful si Quick-cola noastra sa mi se infatiseze in fata baclavale, cataifuri, rulouri cu diverse si aromate creme, prajituri cu sucuri si ciocolata din abundenta, ce era sa aleg?Si alergam disperata si nu ma puteam hotari, o voiam ba pe una, ba pe ailalta, tipam si ma agitam incat vanzatoarea a intrebat de unde sunt, din ce tara.I s-a spus ca vin din Romania, sunt uimita de ce este acolo si a rugat-o sa mai astepte putin sa ma hotarasc.Desigur ca nu m-am putut hotari, timp in care vanzatoarea mi-a facut un pachet cu 4 prajituri+ sucuri, pe care mi le-a dat gratuit.N-am sa uit niciodata gestul acela!
Pana la Atena, am facut insa o oprire la Larisa, intr-o benzinarie ( unde peste ani multi m-am oprit de zeci de ori cu turistii ),pentru toaleta si o mica gustare daca doreai.Si mama, primul lucru pe care l-a facut, a fost sa-mi cumpere banane.In acest timp eu am plecat la toaleta, m-am urcat pe wc si am stat acolo cu iniam cat un purice dar hotarata sa nu mai plec de acolo niciodata.Mi-am dorit atat de mult sa ramanem in Grecia incat atunci cand m-au cautat sa plecam cu autocarul am tacut malc si nu am raspuns la strigatele mamei care era deja isterica ca nu ma mai gaseau.
Intr-un final, amenintata de soferul de autocar, m-am dat jos de pe wc si am iesit ca un pui rebegit, plangand si spunandu-le ca eu nu mai plec de acolo. Ce copil eram!
La Atena socul meu a fost unul de proportii uriase, imi amintesc ca ma ducea sa-mi dea souvlaki in Omonia, si mi se parea ca mananc cea mai dumnezeiasca mancare de pe lumea asta ( nu ca acum nu as manca in detrimentul oricarei alte mancari souvlaki si gyros, dar nu din Omonia, ci de pe niste stradute din spatele pietei Syntagma sau din iubitul meu Salonic).
Cat am stat atunci in Atena am plans continuu ca vreau sa raman acolo, eram disperata de ideea intoarcerii acasa si pana la urma maica-mea a fost la biroul emigrari si a intrebat cum ar putea ramane in Grecia, o femeie- profesor singura cu un copil.Conditiile de atunci nu erau tocmai ok pentru o femie singura cu un copil, tata urma sa vina dupa niste ani buni si i-ar fi facut comunistii numai mizerii, inclusiv la serviciu, mama urma sa se angajeze ca menajera pana ar fi invatat limba si pe mine sa ma dea la internat de unde sa ma ia doar sambata pentru ca nu aveam o locuinta stabila.
A refuzat clar conditiile ( pe care si eu acum, ca si mama, le-as refuza ) si ne-am intors in tara.Ani de zile am avut in inima un ghimpe si am acuzat-o mereu ca nu a vrut sa emigram atunci si ca nu a avut puterea sa faca acest pas.Si tot ani de zile raspunsul ei a fost :” te vei face tu mare si te vei plimba in Grecia cat si cum doresti!”.
Si intr-adevar m-am facut mare si m-a ajutat Dumnezeu sa ma plimb in Grecia cat si cum am dorit.Din aceeasi pasiune pentru Ellada mea draga am invatat intai limba ca sa ma pot descurca oriunde si oricand, din aceeasi mare iubire am facut cursul de ghizi ca sa ma pot plimba gratuit in toate coltisoarele ei, din aceeasi mare pasiune am ascultat ani de zile numai si numai muzica greceasca, am avut in facultate numai o gasca de prieteni greci, cu care m-am distrat extraordinar de tare, din aceeasi mare pasiune am iubit si am fost iubita de un grec, cu aceeasi iubire mare m-am reintors mereu in Grecia.
Imi formasem o imagine idilica despre greci, despre comportamentul lor, despre felul in care traiesc, simt si iubesc,imagine care, din pacate, cu cat am stat mai mult in preajma lor,printre ei, in lumea lor, cu atat mai mult se deforma si-mi parea total distrofica.
Sa lucrezi la greci sau pentru greci mi s-a parut cel mai greu, au firi vulcanice, injura, urla si arunca cu diverse cand ii apuca nervii, nu sunt parolisti, au un soi de nebunie pe care nu o puteam intelege desi vorbeam aceeasi limba foarte bine, li se pare ca totul li se cuvine, muncesc putin si vor bani multi, sunt profitori si ar face orice sa te mai pacaleasca putin si tot ce-ti dau iti vor lua candva la schimb.Nu degeaba se spune „sa te feresti de darurile grecilor !”
Dar multa vreme nu mi-a pasat, era ok ca mergeam in Grecia, ca puteam vorbi,respira si auzi in greaca.Odata cu trecerea anilor si cu maturizarea mea -cat de cat – am inteles ca nu sunt tocmai chiar ok ca si oameni, ca au si ei multe uscaturi prin „padurile” lor, am invatat sa invat toate smecheriile cu care-si trateaza clientii si mai ales sa pun gura mare in functie, caci la ei se pare ca asta este un atu pentru o cauza castigata.
Cel mai tare imi displac grecoaicele, mereu am spus-o si o spun si acum cu mana pe inima ca femei mai rele, mai invidioase si mai penale ca cele elene nu am vazut in viata mea.Mi se par niste tate ordinare, niste muieri rele fara o motivatie bine intemeiata, false si gata de atac oricand.
O perioada de vreo 4 ani am luat o pauza cu Grecia, simteam ca ma sufoc daca mai merg acolo, apoi a venit sarcina, nasterea, copilul mic, alte prioritati si am abandonat mersul in vacanta in Grecia.Anul asta am hotarat ca e timpul sa-l duc si pe Pusicel intr-o vacanta departe de tara, nu foarte -foarte dar nici pe litoralul romanesc.
Am facut o rezervare pe booking, in Paros, o insula superba unde eu am mai fost cu ceva ani in urma, o insula care nu este inca cunoscuta de multi romani asadar am visat continuu la marea plecare si la vacanta superba pe care aveam s-o petrecem
Rezervarea am facut-o online, primind un mail cu date de contact si fara niciun avans.Am trimis mailuri multe din tara dar nu mi-a raspuns nimeni, am pus insa pe seama faptului ca multi batrani care au pensiuni in Grecia nu sunt la zi cu tehnologia.
Si am plecat…intr-o zi de joi, pe 18 august, visand la marea cea verde si plajele ei insorite, la linsitea si totodata nebunia insulelor grecesti.
Prima noapte urma s-o dormim in Paralia Katerini, urmand ca a doua zi sa mergem pana-n Atena de unde sa luam ferry pana in Paros.Am ajuns in Paralia la ora 16: 30, drumul a fost gol si Bulgaria am mers-o doar cu o singura oprire conducand cu schimbul si eu si D.Imediat cum am ajuns in Paralia am cumparat o cartela si am dat insistent telefon in Paros.Nu-mi raspundea nimeni.Deja ma panicasem…
In aceeasi Paralie unde am lucrat atatia ani, am niste prieteni greci, la care am dat fuga sa ma sfatuiesc cu ei.Au cautat telefoanele pensiunii , care desigur ca erau cu totul altele decat ceea ce-mi daduse mie bookingul,am sunat si am vorbit cu o doamna amabila care habar nu avea de rezervarea si de sosirea noastra neavand nicio camera libera in perioada imediat urmatoare.M-a apucat groaza, unde ma duceam eu cu-n copil mic dupa mine, fara sa am rezervare nicaieri in Grecia si fara sa stiu daca exista posibilitatea sa gasesc pe insula cazare pentru 12 zile in plin sezon?!
Primul pumn in luasem in plina figura, nu stiu daca bookingul sunt cei vinovati sau grecii sunt raspunzatori pentru asta, atata vreme cat nu achitasem nimic, nu aveam la mana nicio chitanta cui era sa ma adresez si ce era sa reclam?Asa ca am stat turceste pe un trotuar si m-am cugetat impreuna cu D. si cu mama ce avem de facut din ziua urmatoare?Aveam 2 variante simple: ramanem in Paralia sau ne intoarcem la Bucuresti?
Ceea ce a urmat m-a dezgustat si mai mult , mi-a sfaramat o particica din iubirea mea imensa si m-a facut sa spun ca nu mai vreau in Grecia pentru o alta bucata de timp.

Destinaţii estivale

De cand sunt cu D., toate verile mele, au captat o noua forma, culoare si mai ales noi destinatii.Daca pana la intalnirea cu el, vara pentru mine nu a mai insemnat multi ani la rand vacanta, soare, plaja si leneveala, odata cu aparitia lui in viata-mi, toate acestea au capatat noi lumini si noi contururi, am inteles cu adevarat ce inseamna sa stai la plaja, la soare, cu o cafea langa, pe un chezlong tolanit, unde sa-ti incarci bateriile.I-am inteles pe toti cei carora eu am incercat sa le asigur confortul ani la rand, am inteles de ce se inghesuiau toti sa vina in concedii.Dar cum nimic in viata nu se poate face fara sacrificii, verile mele din ani multi de truda au fost rasplatite pe masura ( acum mi-as dori sa mai pot trudi ca alatadata vara, dar nu mai am unde, din pacate).
Revenind la verile mele de femeie maritata…totul s-a schimbat brusc odata cu aflarea vestii ca D, avea o sinuzita ingrozitoare ce necesita tratament la salina ( eu mereu am pus sanatatea pe primul plan, mai presus de mare, plaja, tolaneala, distractie, whatever poate insemna o vacanta la mare ).Odata cu Pusicel verile mele s-au transformat din ale mele in verile lor.NU am mai hotarat eu unde si cum ne vom petrece vacanta, stiam ca e nevoie ca D. sa aiba una dintre destinatii la salina, apoi Pusi a avut nevoie de mare, iar nevoia mea…nu a mai contat.Si nici nu mai conteaza cativa ani de-acum incolo.Si nici nevoie lui D. nu mai sunt acum prioritare, Pusicu’ este cel care ne hotaraste destinatiile in verile ce vor urma.
Nu m-am indurat sa-l las cu nimeni ( desi cateodata simt nevoia acuta sa plec doar eu si D. in lume vreo cateva zile macar , sa ma linistesc si eu complet, sa uit de toate si de tot), nu pot sa ma despart de el, sunt inca cu-n cordon ombilical imens legata de cupiloi.Gresit si rau, dar nu am gasit inca foarfeca necesara sau mai bine zis puterea sa tai cordonul.Anyway…revenind la oile drumurile noastre estivale, multi probabil ne invidiaza ( si aici nu numai in sensul negativ al cuvantului ) pentru faptul ca toata vara suntem plecati, departe de aglomeratia si caldura metropolei unde am ales sa traim, ca stam linistiti in locuri ferite de agitatie, imbulzeala, zgomote infernale si nebuneala.Toate plimbarile astea insa, au fost si sunt posibile doar cu anumite renuntari.
Si cand spun renuntari… chiar asta facem tot anul de 2 ani incoace, renuntam in timpul anului la multe placeri cotidiene pentru a pune ban pe ban deoparte sa avem vara ce cheltui.Si acolo unde merg , nu ma duc la all inlusive ( si nici nu mi-as dori, sincer ), ci ma duc la pensiuni unde pot sa gatesc si sa incalzesc un lapte cald pentru copil.Si vara asta am renuntat si la plecatul in familie.Pana acum, D. nu a fost nicaieri cu noi in vacanta, am fost repede doar sa onoram o nunta si atat.Restul verii asteia am umblat singura, cu mama si cu Pusicel, cu bagaje, cu o masina mare pe mana la care ma gandeam cu groaza ca daca fac o pana m-am ars ca habar nu am nici unde-i cricul, cu probleme inerente ce apar pe drumuri ( de exemplu nu stiu cum dracu’ am avut eu „norocul” sa se strice la mine pagerul de la alarma si sa nu mai pot deschide masina, fiind nevoit D. sa vina intr-un weekend cu cheia de rezerva, ca sa putem sa venim acasa ), etc.Dar ma descurc, imi place si uneori e bine intr-un cuplu si cate o „pauza” d-asta, revigoreaza si putin dor de partener iti mai aminteste de tineretea cuplului si iesirea din monotonia zilnica.
Spuneam ca nu-s adepta all, utra-mega all inclusive, nu mi-ar placea si nici nu-mi place genul asta de vacanta, nici nu-i inteleg pe cei care dau un porcoi de bani pe 7 zile de ultra-mega tolaneala si manacare ca la balamuc de multa in loc cu aceeasi bani sa mearga undeva la 4* de exemplu, dar in 2 sau 3 destinatii.Ei bine, eu fac parte din ultima categorie care prefera inca stelele si nu ultra-mega, dar prefer destinatii mai multe pe vara ( ce-i drept, aici trebuie sa remarc si faptul ca timpul mi-a permis-o, daca as avea si eu doar 7 zile de concediu, poate atunci m-as duce la ultra-mega all, niciodata nu se stie! ).
Asadar, vara asta am fost si vom fi inca, in 4 destinatii.Am inceput cu luna iulie cand am plecat la Sarata Monteoru, a urmat Clujul cu nunta si mai apoi Slanic Moldova.Fiecarei destinatii ii voi dedica o postare caci merita mentionate anumite lucruri interesante si poate utile altora, si la Sarata si la Slanic am mers cate 10 zile, iar la Cluj am stat 7 zile.Urmeaza marea…cea mult asteptata, concediul cu D., balaceala si soare, drum lung, tzatziki, bouzoukia, vorbe multe si incalcite cu greci cunoscuti sau necunoscuti, seri fierbinti cu nisip cald pe talpi si bai nocturne in mare, gyros si souvlaki, Antonios Remos la maxim in timp ce gonim pe sosele, parfuuri de la duty-free, toale misto si mult mai ieftine ca aici, frape cu lapte condensat gros de un deget, mousaka si saganaki, htapodi si kalamarakia, ouzo si whiskey-cola la ceas de noapte in diverse cluburi.Si-un Pusicel cu piele aramie care in nopti tarzii, cand ai sai parinti se vor destrabala de zor, el va dormi linistit la aripa mamaia-sii.
Abia astept !

Amestecate, pătate, nechefate

Nu stiu de ce anul asta a debutat atat de …fara chef.Nu am chef de nimic, nu imi gasesc locul, parca nimic nu ma multumeste, am o stare de totala blazare.Nu stiu incotro s-o apuc, nu stiu exact ce hotarare este bine sa iau, nu stiu daca vreau cu adevarat sa fac anumite lucruri, nu stiu daca vreau cu adevarat sa nu fac altele si uite asa ma perpelesc, stau si rumeg la foc mocnit, ma intretin cu cani de vin fiert cu scortisoara si portocala si muzica greceasca de inima albastra.Off, de mi-ar fi mai usor sa iau anumite decizii…

 

********

De maine printul meu cel frumos merge iar la cresa.Mi-e groaza, ma apuca o panica infioratoare la gandul ca iar va fi prezent cateva zile si apoi iar imi vine acasa bolnav.Nu am cum sa-l mai tin acasa pentru ca pierdem locul de la cresa.Sper sa ii mearga bine, sa nu mai planga atat de tare si sa se descurce altfel, ca acum ii turuie gurita si poate spune exact ce vrea si cum vrea.

Am pregatit bagajelul, am asezat frumos toate lucrusoarele in noul rucsacel cu Teletubbies si asteptam linistit ziua de maine.Inainte de cresa dam o fuga la Medlife sa-i fac un exudat faringian si apoi direct la copii.Am sufletul mic, mic , mic de tot.

 

 

*********

Scriam aici ca ne confruntam cu-n eritem fesier de mari proportii ce nu ceda deloc la cremele cu care-l oblojeam inainte, eritem ce nu era practic fesier, ci era genital.Am fost la pediatra lui si mi-a spus ca ” ba da, este eritem fesier si da-i cu violet de gentiana si cu crema Petrini ca o sa-i cedeze „.Am facut asa cum mi-a spus ea, am fost la munte si copilul avea deja carne vie, bietul, nu-l manca dar cred ca-l ustura, insa problema cea mare a fost ca i s-a extins pe toata suprafata corpului cu exceptia fetei.Merg la intoarcerea de la munte iar la pediatra si-mi spune ca a facut alergie alimentara.Ii explic ca nu are de la ce anume , ca e ceva in neregula si vreau sa-l vada un dermatolog.Imi da Aerius sirop si-mi spune ca „nu-i nevoie de dermatolog ca este eritem si dupa ce-i erupe caninul o sa fie ok!”. Si plec de acolo fara nicio trimitere, era in prag de An nou si toti medicii in vacante cu eceptia urgentei unde nu se pricep la dermato si ma trimit la Colentina unde primul lucru mi-l interneaza.Si stau si astept ca bleaga-n papusoi si astept si copilului nu numai ca nu-i trecea ( dimineata se ameliora si seara avea dupa baie niste pustule de credeam ca mor cand il vdeam ) dar i se extindea pe tot corpul si nici urma de canin.Si ma gandesc ce ar putea avea, schimbasem si detergentul in perioada aia, mancase si ceva prajiturele pe care el de obicei nu pune gura si ma perpeleam ce-o avea.

Si merg in sfarsit la un dermatolog ( la Euroclinic la dr.Irinel Nedelcu ) care-mi spune clar si scurt : „are candida!” Sa cad jos, nu alta! Am vazut negru in fata ochilor gandidu-ma ca tot pediatra cu joaca ei cu antibioticele cand a fost racit in decembrie i-a provoca asta.Si ca nu i-a dat profilactic pe langa antibiotic si ceva contra candidei.Si avea bietul meu pui o eruptie cumplita la pliurile de la picioare si pe picioare si pe piept.Semana insa leit cu o intoxicatie.Asta-i drept!

I-a dat dermatologul o crema ( Pimafucort)  si spalaturi cu bicarbonat si apa si feedback-ul pediatrei care a fost ?” nu-s de acord cu crema aia”. O, nu esti de acord, atunci fa-mi-l tu bine si nu ma mai duc ever la specialist! Sa inteleg ca si cu coada ridicata si fara solutie… Mdeah!

***********

Si pentru ca ma pregatesc de nou, am inceput prin a-mi schimba lookul.Nu mai vreau blond si suvite asa ca mi-am tras un saten super negru, arat cica mult mai bine decat blonda, sunt  ” mult mai mistoaca „.Asa o fi… n-am chef nici de asta acum!

**********

Din seria cuvintelor noi…am pierdut sirul, are o explozie de vorbe, spune si repeta dupa noi tot, imi spune mancaruri, ca vrea jos sau sus,stanga sau dreapta, ma lasa masca ca nu stiu cand a invatat cuvintele alea si acum mi le tranteste zilnic fara sa pot sa am vreo replica.Fac ochii mari si ma mir cat poate inmagazina un plodisor ca apoi sa vomite tot lasandu-ne fara replica.Deci ma astept sa spuna si niscaiva vorbe necugetate de noi astia adultii la momentul potrivit.

*************

Mi-am gasit vacanta la vara , la mare verde si limpede cu nisip alb si super fin, la plaja greceasca, plec intr-o insula unde nu merge picior de rumunski, ma duc chiar de am burta pana la genunchi si va trebui sa fac jde mii de injectii cu Clexane.Vreau sa stau afara , lla soare, intinsa pe te miri unde cu-n frappe rece langa mine si cu gandurile aiurea si nicaieri, vreau sa mananc la tavernele lor, sa ma conversez cu grecii vazandu-le privirea luminoasa si uimirea cand deschid gura si le vorbesc limba, sa ii vad relaxati si lenevind panma tarziu in noapte cu-n pahar de ouzo in fata invartind koboloii pe deget si punand tara la cale…Daca nici anul asta nu merg in Grecia o iau razna, pe campii ( nu ca acum nu as fi dusa cu pluta ).Ramane doar sa vedem daca mergem cu avion si ferry sau cu masina si ferry.Mi-ar placea varianta a doua ca am dormi o noapte si-n Thessaloniki unde ma cheama tare de tot niste strazi splendide sa ma plimb.Sa vedem insa in ce stare voi fi pana la vara.Dar important este ca aerian sau terestru plecam in Greciaaaaaaaaaaaaaaa!

Pana atunci un cantec care mie imi incalzeste inima, sufletul si sangele in vine…

 

 

 

 

Noi zări visez si mă cheamă !

De ceva zile simt iar dor de duca.M-a apucat asa un fel de „nebuneala” pe care am mai trait-o candva, deci as putea spune ca am experienta in asemenea trairi.Nu stiu daca a mai avut cineva asemenea stari ca si cele traite de mine in aceasta perioada, dar eu, efectiv simt ca ma sufoc in tara asta, printre oamenii astia , cu viata asta de zi cu zi de aici.Se pare ca la mine au o anume ciclicitate aceste stari , la fiecare deceniu ma apuca cate-o criza anti Romanica si m-as duce si m-as tot duce.Daca as fi singura, maine mi-as face bagajele, mi-as lua un bilet de avion si m-as cara.Unde vad cu ochii mintii pe harta lumii asteia.
Inainte sa plec in Grecia, acum 10 ani , ma simteam la fel…traiam aici doar cu gandul la ziua cand plec acolo si reintoarsa aici simteam ca mor si ma sufoc.Abia dupa 5 ani de stat acolo, printre ei zi de zi, m-am vindecat de starile astea ciudate.Nici macar o clipa cat eram in Grecia nu mi-era dor de tara, nu simteam nevoia sa ma reintorc.Am facut-o pentru ca obosisem sa fiu hoinara pe drumuri, am facut-o pentru ca am ascultat-o pe mama ( si rau am mai facut! ), m-am reintors poate pentru ca asa a fost scris: ma astepta D. sa ne casatorim!
Am crezut ca odata maritata si mai ales avandu-l pe Ayan nu-mi vor mai reaparea niciodata aceste stari.In ultima vreme insa sunt total absenta de la tot ceea ce se petrece in juru-mi, nu simt decat nevoia sa plec, sa ma mut in alta tara pentru o bucata de vreme.Nu vreau Europa, de data asta chiar nu mi-ar mai placea sa stau in Grecia in perioada asta tulbure, as pleca undeva departe de unde sa ma mai intorc atunci cand simt ca mi-e dor de tara asta.Azi m-a intrebat cineva , mirat, cu ochii mari auzind ceea ce-mi doresc, incepandu-si mirarea cu fraza :” pai tu care esti nascuta pe pamant romanesc…” .Hahahaha, eu sunt nascuta pe pamant romanesc?De unde si pana unde?Eu sunt nascuta si traita o bucata buna de vreme pe pamant 100% arabesc, poate de acolo mi se si trage nebunia asta nomada?!
Deci vreau sa plec din Romania, ma simt deplorabil in ultimul timp, sunt foarte atenta la orice mic detaliu care sa-mi confirme ca nu mai am ce face aici, lucruri obisnuite pe care inainte nu le luam in seama, acum ma deranjeaza teribil, ma seaca rau semenii din juru-mi, mi se pare ca totu-i o mocirla in care ne scufundam pe zi ce trece si nu vom mai iesi curand.Imi doresc sa-i ofer un alt viitor lui Ayan, vreau sa traiasca altfel, sa simta, sa gandeasca si sa fie altfel.
De ce imi doresc sa plec?Nu numai pentru ca vreau un trai lipsit de griji, nu numai pentru ca deschizand tv zilnic mi se pare ca sfarsitul nostru ca si popor,m ca si natie este mult mai aproape decat ne-am putea imagina, nu numai pentru ca vestile ce vin dinspre tot ce tine de politica sunt mai negre decat pana corbului, ci si pentru ca vreau experiente noi.
Majoritatea prietenilor mei au plecat, azi sunt realizati fiecare pe unde si cum l-a purtat viata.Chiar daca si la ei este criza, oricum o duc mai bine ca si noi! Sunt incurajata de oameni cu care rezonez in ganduri si-n simtiri sa plec, sa fug de aici „cat mai este o sansa si timp pentru voi!”.
M-am inscris deja la un examen Cambridge, merg la British Council sa ma pregatesc pentru the high level , dau interviuri peste interviuri poate-poate ‘oi prinde un contract de munca in strainatate.In alta ordine de idei, sunt disperata….ce fac cu Ayan?Toate contractele pe care le-as fi putut obtine ( deja am refuzat 4 : 2 in UK si 2 in State )) presupun sa-l las acasa pe Ayan timp de un an sau si mai bine.Nu pot sa stau atat de mult departe de el, poate ca o luna as rezista ( cu chiu, cu vai! ) dar timp de un an fara el m-as topi pe picioare…
As putea sa ma reintorc in turism, sa plec cateva luni in Grecia si sa castig cat n-as castiga in Romania in 12 luni de tras la jug la nu stiu ce companie.Si acolo ar fi mult mai aproape si l-as vedea pe Picu destul de des dar si acolo exista un inconveninet: daca mai fac alt copil nu pot sa mai beneficiez de CIC.Asadar , oricum as intoarce problema imi da cu rest.
Si fireste ca pe D. nu l-am luat in calcul.El nu mai vrea sa plece din Romania.Punct.Ma omoara omul asta al meu! A lucrat si el adunat vreo 5 ani prin Europa si mi-a spus ca el nu mai merge nicaieri de aici.Offfffffff.Ar pleca doar daca ar emigra, dar sa mearga sa munceasca in alta tara nu ii mai trebuie.El oricum a facut si acum 4 ani o schimbare Cluj- Bucuresti, nu mai vrea acum alta schimbare Bucuresti- X destinatie.
De ce as vrea sa plec ?- se mira multa lume , am o situatie aici, avem niste achizitii destul de scumpe, nu platim credite sau rate la banci, avem casa noastra, avem terenuri, 2 masini, , ne permitem un nivel de trai peste medie, concedii,etc.
Pentru ca mie, una, mi-e scarba efectiv de ceea ce se intampla in juru-mi.Numai ieri m-am crizat maxim atat dimineata cat si seara.ieri am fost sa-mi fac abonament la autobus dupa ce n-am mai circulat cu RATB-ul cred ca de 12 ani.Merg la ghiseul de emitere a cardurilor si-i spun frumos si civilizat ( am mai spus ca eu in prima faza sunt super civilizata, super draguta , vorbesc cu cel mai cald ton din lume) ceea ce vreau.Ii intind banii ( aveam doar o hartie de 100 ron la mine ) si blonda, imbecila de casiera sau ce dracu’ o fi ea, incepe sa urle la mine ca nu are sa-mi dea rest, ca” veniti toti numai cu bani mari si nu am sa va dau restul!”.Ca si cum era vina mea ca nu avea ea bani marunti?! Tac in prima faza si -i spun ca astept sa cumpere si domnii care stateau la rand ca poate se face suma mea de rest.Vad cand i se da o hartie de 50 ron si alte 2 de 10 ron si-i spun idioatei :” haideti ca acum aveti banii, deci e ok”.Frate, parca as fi scuipat-o pe fata, s-a ridicat cu o cutie in mana si-mi urla de ziceai ca-i nebuna:” asa sunteti toti, nu credeti nimic si ce credeai ca nu vreau eu sa-ti dau restul?Du-te imediat si schimba si nu te mai indoi de mine, de ce-ti spun!”.Cum la faze d-astea ,cand ma iau la perpulis muiste d-astea de 2 lei bucata, ma aprind rau si stiu ca la romani pana nu le bagi acuareaua pe gat nu se potolesc, iaca am vazut rosu’ in fata ochilor ( D. deja luase distanta caci stia cata porcaiala vor auzi urechiusele blondei) si din blanda si delicata de pana atunci mi-am scos si bagat pixuri, markere si acuarele ca la balamuc pe gatlejul ei.Cum stiu ca-n astfel de cazuri scorpiile se imblanzesc si lasa garda jos, m-am dus sa schimb banii si cand m-am intors i-am zis d-alea grele rau de nu au auzit urechile ei niciodata ( am trecut bariera pixurilor).Si tacea jegoasa imputita ca un miel, nu mai zicea nici pas!.Doar la sfarsit mi-a mai dat un raspuns de imbecila notorie ca „statul nu are bani si d-asta n-are ea marunti la ghiseu”. Pai frate, cum sa vreau sa stau printre oamenii astia si cu serviciile astea?Adica dai o caruta de bani pe o linie de transport si sunt servita de parca as fi de pe vremea sclavagismului?Doar biciul ii lipsea nenorocitei ca de urlat urla ca o apucata.Si toate astea de ce?Fiinda putoarea ordinara nu avea sa-mi dea restul.Si-n loc sa vorbeasca frumos si sa fie draguta imi tipa si-mi urla ca la nebuni.Si la sfarsit ce-mi spune ?”Pai nu ai educatie!” Am lasat-o in durerea ei ca altfel o si scuipam dracu’ la cat ma enervasem.Eu n-am educatie?Are ea, care vorbeste cu ai sai clienti de parca ne-am sti dintotdeauna sau m-ar fi cumparat la targul de vite.
Faza de seara care m-a enervat iar?Coada la mega image, un tip lucrand in TVR seintalneste cu altul si stau la povesti, glumind.Casierita – una cu-n belciug in nas si cu fata de proasta ( fata asta necesita o descriere ampla) – il intreaba pe tvr-ist daca vrea si punga.Omul in focul discutiilor nu a azuit intrebarea si-o ignora.Frate, au apucat-o si p-aia niste tipete de ziceai ca a ars-o la cur.L-a facut p-ala saracu’ de toata jena, o jegoasa de 20 ani tipa la un domn de 40 cat o tineau bojocii : „ca-s obosita si nu sunt aici sa tot repet iar voi sa va distrati!”.Baietel si au luat-o barbatii aia la niste colorari de nu-i adevarat.Si a tacut si idioata asta!Cand ajunge la mine, nervoasa de la cei doi imi arunca cat poate pe tejghea ceea ce cumparasem.Si-i spun ca nu e ok sa-mi arunce obiectele asa ca eu dau bani pe ele , nu-s moca.Si se inroseste iar la mecla si ma ia cu-n ton pitigaiat :” ca eu lucrez aici de dimineata pana seara si nu pot sa satisfac pe oricine!”.Mnoh, honey, daca-i vorba de satisfacere, atunci mergi in culoarea mea pe Stefan Furtuna si satisfa-te acolo cat vrea scorbura ta, dar atata timp cat esti la un magazin angajata, poarta-te civilizat si nu ca o isterica necolorata.
Deci in numai 12 ore m-am izbit de 2 comportamente total neadecvate pentru niste oameni normali si civilizati.Cum as putea eu sa stau civilizata cand niste vaci urla la mine fara sa le fac nimic si pe banii mei?!Cum sa vreau sa raman aici, cum sa-l educ pe Ayan si sa-i spun:” da mami, cand tipa proasta de la casierie, tu-i zambesti larg si ii spui ca-i multumesti pentru amabilitate!”Cum?Si cum sa fac sa ies din starea asta de cacao care m-a cuprins si care-mi pune aripi in ganduri si-n dorinti sa zbor de aici ???