Nostalgii de gradinita

Pornind de la dilema Anei , mi-am rascolit in suflet o groaza de amintiri si nostalgii din vremea cand eram eu la catedra.De foarte multe ori spun ca si azi, daca predam inca, nu faceam sigur copil ( imi erau nervii in pioneze), dar de si mai multe ori, mi-e foarte tare dor de a sta iar cu cei mici.A fi educatoare este o meserie extrem de frumoasa, cu extrem de multe satisfactii, ingrozitor de grea insa si enorma responsabilitate.Azi, cand la randu-mi sunt mama ( chiar am o prietena buna cu care am lucrat si este si ea mamica la randu-i , mamica Evei, cu care vorbeam zilele trecute despre asta ) vad cu alti ochi problema si am ajuns la concluzia ca in invatamantul prescolar ar trebui angajate persoane care au deja copii.Atunci cand nu ai copiii tai, desi ai experienta cu cei mici, nu simti la fel.Relatia cu un copil este extrem de complexa daca simti ceva pentru el.
Revenind la primii mei ani de invatamant, imi amintesc cu atata nostalgie de primul meu an, de tot ce-a fost atunci, de grupa aceea de copii…cred ca pana mor nu o sa-i uit niciodata! Imi amintesc si acum ca nu voiam sa lucrez la 19 ani, dar m-a impins mama de la spate si m-au trimis la treaba ai mei ( Doamne cat am mai plans cand ma gandeam ca va trebui sa am grija de niste piticuti pisaciosi si muciosi! ), imi amintesc acum razand cum in prima mea zi de catedra mi-a fugit un copilas de numai 3 ani, de sub nas si am crezut ca o sa innebunesc definitiv ( bietul , plecase in goana afara dupa mami a lui, fusese si la cresa si stia mersul treburilor in colectivitate,cand i-am dus la baie a zbughit-o ).Am tremurat cumplit, m-au ajutat atunci doamnele ingrijitoare si educatoarele cu experienta, mi s-a parut un capat de lume ce mi se intamplase si speram in sufletul meu ca mama va fi induiosata si nu ma va mai trimite la servici a doua zi.Da de unde?Mi-a spus ca este extraordinar ce mi s-a intamplat, ca de acum voi fi mai responsabila si voi intelege ca am in grija copiii unor oameni si nu papusi.Mi-a spus ca nu am voie sa bruschez copiii, ca trebuie sa am grija de ei ca de ochii din cap, ca lipsa unui copil inseamna puscaria mea si asta trebuie sa-mi fie lectie de viata.
M-am urnit si a doua zi, si a treia zi, in clasa cei mici plangeau ca la balamuc, era primul lor contact cu colectivitatea, prima despartire de mame, la cei mai multi dintre ei, si se plangea ca la nebuni: ei in clasa si eu pe la baie plus acasa ma umflam de plans ca nu mai vreau la servici, ce-mi trebuia mie servici cand aveam de toate si banii erau modici ca si suma?
In plus, ceea ce m-a torturat psihic, cat am stat si am lucrat la gradinita aia de stat, 90% din copiii grupei erau la gradinita saptamanala.Ii aduceau lunea si ii mai luau abia vineri, dupa-masa , parintii la casele lor.Mi se parea infiorator ca un bot de om sa stea fara ai lui o saptamana intreaga.Azi ma gandesc cum or fi suportat mamicile alea dorul de puiutii lor, sa nu-ti vezi tu copilul decat 2 zile pe saptamana si-n rest sa-l stii ca doarme printre straini ??!
Cam asa aratam si eu si ei in prima mea luna de catedra ( saracii de ei, stateau lipiti de mine ca puii de closca 😀 ):

Prima luna a fost horror pentru toti, nu stiam ce trebuie sa le fac, mi-era si mila rau de ei, cand ii apuca plansul pe toti imi venea s-o iau la fuga ( in colectivitate daca plange unul mai tare, incep toti ), nu stiau sa manance, nu stiau sa se stearga la fund, erau nevoiti sa se schimbe de lucrusoare singurei, isi stiau pungutele cu lucruri si hainutele fiecare, mancau in gradinita o mancare pe care nici cainii de rasa mai rasfatati nu cred ca ar manca-o ( plateau aceeasi suma ca si cei de la gradinitile de zi, dar ei aveau inca o masa in plus+ dormitul in acelasi cost ).Mi se rupea sufletul de mila lor.A fost generatia care m-a marcat exttrem de profund, a fost generatia de sacrificiu cum se spune, pentru un dascal, pe ei mi-am dat toate gradele, cu ei am capatat experienta, de la ei am invatat sa rad si sa plang in hohote la serbari, datorita lor am avut prima emotie de viitoare mama, de la ei am invatat ca fericirea e super simpla si viata la fel daca o vezi cu ochi de copil.
In ultimul an, nu-mi venea sa cred ca ne despartim, ca nu o sa-i mai vad, crescusera si imi veneau toti pana la brau, imi faceam cu ei o groaza de treburi, purtam discutii, seara cand ii culcam in pat ne pupam cu totii si imi faceau cu mana intrebandu-ma:” da maine vii, dra.A, da?” Saracii de ei, imi vine sa plang gandindu-ma cum ramaneau acolo singurei , fara o mana calda care sa-i mangaie in pat la culcare, fara o mama care sa-i pupe si sa-i alinte asa cum ii fac eu Gugulufului seara de seara la culcare.Vedeau si-n culcare si-n sculare niste mutre de ingrijitoare acre, satule de atatea greutati ca sa le mai poata da si lor un strop de caldura.Se sculau zilnic la 6:30 ca la armata, se spalau singurei pe fata, pe dinti, mergeau la toalete, isi faceau patuturile, se imbracau singurei, se aranjau, la ora 8 cand mergeam eu la servici erau pregatiti si se jucau asteptandu-ma.Cum ma vedeau alergau toti, ma luau in brate, se bucurau de parca venea cine stie cine in viata lor.
La masa mancau fara niciun moft, aveau farfurii si cani de metal ( ca la spital ), aveau wc-uri la comun, se spalau cu sapun solid si se stergeau o saptamana pe un prosopel care statea agatat in cui alaturi de celelalte.Nu erau nici fitosi, nici nu se imbolnaveau de nu stiu ce, nu aveau iritatii, nu aveau eczeme, nici nu lipseau veci de la gradinita, in permanenta in grupa aveam 26-27 copii.

Toti erau copii extrem de chinuiti, din familii nevoiase tare, cu parinti divortati, mamele lucrau la Apaca, stateau cu chirii si abia aveau ce pune pe masa.Erau imbracati tare prost, cu hainute ieftine si anoste, li se indesa desaga de dulciuri Ulker ( biscuiti si napolitane), in schimbul dragostei de mama ce o primeau doar in weekend.Mamele imi spuneau saru’mana si mi-ar fi dat orice, in schimbul faptului ca aveam grija de copiii lor.Puteam sa le fac orice acelor copii, nimeni nu se interesa de ei, nimeni nu-i intreba de nimic, nimeni nu se supara.La fiecare ocazie imi aduceau ce puteau: materiale din fabrica, dresuri, cafea, tigari, sapunuri si deodorante, etc.
Invariabil toti plateau pentru copiii lor optionale( engleza, pictura,gimnastica) , erau extrem de buni platnici si cumparau orice rechizita le-as fi cerut.Le aduceau sapunuri, hartie igienica, servetele si pasta de dinti saptamanal desi erau cu banii la limita.
Imi amintesc de Madalina, a 3-a fetita de pe randul de sus, din dreapta, o dulceata mica si ca o veverita ( ii spuneam ca-i veverita mea 😀 ) ca avea 7 ani si nu stia ce este cascavalul !Nu mancase in viata ei pana la acea varsta cascaval.
Apoi, situatia lui Raducu ( al 5-lea copil pe randul de sus), un copil super destept si talentat la pictura, era infioratoare.Avea doar mama, tatal nu-l recunoscuse dar venea si-o mai batea pe mama din cand in cand, erau fugiti mama si copil dintr-un sat din Moldova ca sa le piarda urma tatal lui, maica-sa traia in gazda la o batrana prin Ferentari unde platea o suma infima din salariul ei si mai infim, aveau o camaruta de 2/2 si baba ii pusese conditie sa nu-l vada pe Raducu pe acolo, cu galagia lui, ca o da afara.Manca doar o data pe saptamana carne ( de cele mai multe ori carnea era de fapt parizer ), in weeekend ii dadea lui Raducu ce era mai bun, plangea zilnic la usa clasei ca sa n-o vada copilul si ma intreba despre el daca cred ca o sa se aleaga ceva in viitorul lui de el.Am plecat nu o data de acolo cu lacrimile in barba, gandindu-ma cat de nedreapta este viata uneori, cat de mult au unii si cat de putin de tot au altii, cat de mult isi bat joc de mancare , de haine si de jucarii unii copii, iar altii se jucau cu o remorca rupta zile in sir.
Anii au trecut in goana, eu am terminat facultatea, ne-am despartit dupa 4 ani si azi acei copii au 17-18 ani.Nu l-am mai revazut pe niciunul niciodata, nici nu cred ca i-as mai cunoaste, de multe ori m-am gandit ce s-a laes de fiecare dintre ei, ce s-a intamplat cu parintii lor, cat de des mananca madalina acum cascaval sau unde doarme Radu cu mamica lui?
Au mai urmat si alte serii de copii, am plecat de acolo dupa un an si am mers in sistemul privat sa lucrez, niciodata nu am mai iubit o intreaga grupa de copii, asa cum i-am iubit pe cei de atunci.Am avut copii care m-au cucerit, am avut copii pe care ii dragaleam si-i placeam maxim, am avut parinti de copii super misto cu care ne-am si imprietenit, asa cum ma gandesc insa, la prima mea serie de copii, nu am mai facut-o cu nimeni niciodata.Imi sunt inca dragi si acum acei copii, am o nostalgie aparte cu si despre ei!

Mama " cioara "

Eu, de felul meu, nu sunt o mama cioara. 😀 Cum definesc eu mamele ciori?Nu, nu ma refer la coloratele noastre( romanezele) si nici la negrese, ma refer la mamicile cu care am avut contact ani de-a randul de-o parte a baricadei, ma refer la cele cu care am contact acum, de cealalta parte a baricadei.Nu ma regasesc deloc in comportamentul lor, care din punctul meu de vedere, este oarecum anormal si rezultatele nu vor fi deloc ok pentru copiii lor.Dar…fiecare face ce vrea si cum vrea cu al sau copil.Spuneam ca eu nu sunt genul acela de mama care sa-l vad pe Ayan cel mai cel si ultra-mega-super…nu mai e nimeni ca el.No way!As fi ipocrita sa nu nu recunosc ca stiu ca este un copil reusit si ma bucur enorm pentru asta, dar…dar sunt o groaza de alti copii la fel de reusiti ca si el,copii mai frumosi si mai expresivi ca el, unii vor fi mai talentati ca si el, altii mai destepti, altii vor avea probabil succese mult mai mari in viata decat el, unii vor avea noroc mai mult poate, altii vor primi de la parintii lor chestii pe care noi nu ni le vom permite,etc.Lista e lunga si poate continua.Ideea este ca niciodata nu mi-au placut ( chiar si atunci cand nu aveam copii ) mamele care isi vad copilul nemaipomenit si ca el nu mai este nimeni in lume.A nu se intelege gresit!Orice mama normala isi iubeste enorm copilul, il vede frumos, bun, destept, devreme acasa, dar astea toate trebuie sa nu orbeasca mama in asa fel incat sa nu-i poata recunoaste copilului sau defectele, punctele slabe, deviatiile de comportament in anumite situatii, sa-l pedepseasca atunci cand este cazul si in relatia cu alti copii sa il invete ca este egal cu toti ceilalti si nu buricul pamantului, prin urmare ce lui nu- place altuia nu-i face!
Nu mi-au placut niciodata mamele astea ciori pentru care puiul lor este ” the best of all „, mame care merg la gradinite,scoli, liceu si urla la cadrele didactice de fata cu progenitura lor, facand adevarate crize de isterie, cum a putut fi admonestata odrasla cea razgaiata si prost educata?!
Azi am vorbit cu o fosta colega de-a mea, ea inca lucreaza in invatamant, si-mi povestea ca mamele-ciori s-au inmultit in ultimii ani ( dupa plecarea mea din invatamant adica) mai ceva decat soarecii.Imi povestea lucruri incredibile care ii sunt cerute de mame.De exemplu, imi spunea ca luna trecuta i-a venit un baietel, de 2 ani, care nu scotea niciun sunet( ea are o grupa de pitici, de la 1 an si jumatate la 2 ani si ceva ) si plangea de rupea pamantul.Intre timp s-a acomodat, a inceput sa si vorbeasca cateva cuvinte ( stalcite si alea dar le vorbeste) si nu mai plange, se joaca cu colegii lui, merge la wc de pitici si face singurel, papa la masa cu ceilalti copilasi.Buun, as spune eu ca si cadru didactic un mare progres pentru doar o luna de colectivitate.Ma-sa cioara ciorilor a venit azi, s-a dus glont la directoare s-o reclame pe ” missis ” ca ea da 1500 ron /luna la o gradinita tocmai pentru ca al ei copil sa invete ceva.Asadar reclamatiile au curs dupa cum urmeaza:
-de o luna de zile copilul ei nu stie nici macar un cuvant in engleza desi el este super destept, ca ambii parinti sunt IT-isti si au IQ-uri peste mediu.
– de cand vine la gradinita nu a invata nici macar o poezioara sau vreun cantecel
– nu l-a invatat missis sa se imbrace in pijama singur
– nu a invatat deja sa spuna „te rog” si „multumesc” ceea ce ” in societate este imperios necesar ”
Pe mine m-a busit un ras de numa’, chiar m-a binedispus la cat de bollnava sunt, dar colega mea era de-a dreptul cu lacrimile in barba de nervi si-mi spunea ca nu mai suporta efectiv.Am linistit-o si i-am spus clar cand o vede pe individa sa-i spuna de la obraz ca fi-su nu e nici Einstein si sa-si aduca aminte ce leguma a adus la gradi si cum este dupa numai o luna.Mi-a mai spus o faza care mi-a dat de gandit, nu-l mai place nici pe copil datorita ma-sii.Mi-am amintit ca intr-adevar aveam si eu copii tare dragalasi ( teoria iti spune ca un copil este total nevinovat de si pentru actiunile parintilor lui, dar…stand mereu in preajma unei nevropate de mame d-astea , cu timpul , fara sa poti controla chestia asta, are si copilul de suferit) care datorita parintilor idioti imi deveneau si ei pana la urma antipatici pentru ca nu mai stiam efectiv cum sa ma port cu ei.Orice cuvant de-al meu era interpretat de mamele astea si rastalmacit, orice observatie sau gluma mi-era despicata-n patru, acasa, de aceleasi mume cu IQ-ul lor peste medie si la un moment dat ajungeam sa vorbesc cu acel copil numai strictul necesar si atat.O nebuna ca asta de mama il priva si-l facea un antipatic in ochii tuturor.
Am stat si m-am gandit apoi, cum aceste mame ciori nu primeau nicio observatie de la noi ( daca ii spuneam ca nu-i atent la activitati si se joaca pe sub masa), imi raspundea taios :” nu va faceti treaba, el este un copil extraordinar”, in loc sa-l ia pe brontozaurel acasa si sa-l intrebe de ce nu-l intereseaza activitatea respectiva, de ce se joaca cand ceilalti scriu, sa-l sfatuiasca ca merge acolo sa si invete ceva nu numai la joaca, etc. Apoi erau fazele alea cand ma sunau la ora 21 seara, pe telefonul meu personal sa ma intebe cu ce marca de hartie igienica s-a sters la cur ca e iritat.So…what?Si Ayan e iritat acum rau ca a fost deranjat la stomac, pe cine sa sun sa intreb de ce este iritat copilul? Ia in pana mea o crema si unge-i curul dupa ce-l speli bine si gata cu iritatia.Se strofocau rau cand imi cereau sa le spal plozii pe dinti si eu refuzam politicos.Stai frate, eu nu-s acolo la infirmerie.Sunt pusa acolo sa-l invat ceva, nu sa-l schimb de rahat si sa-i spal eu dintii.Invata-l acasa daca vrei musai la pranz spalat pe dinti ( desi cred ca in 2% din gradinite copiii se spala pe dinti la pranz) si la pranz merge la toaleta si-si spala singur dintii.
Ma gandeam ce inteleapta alegere a fost cand am renuntat la invatamant, sigur o puleam pe vreo IQ-ista d-asta pana la urma, tipam dreq la ea de nu se vedea si-mi mai gaseam si beleaua.Acum stau si ma gandesc cum va fi cand Ayan va intra in contact cu mamele astea.Ah! Am uitat sa spun ca mamele ciori, ii urau pe toti copiii din grupa, care erau cu adevarat copii faini, de oameni normali , copii dezvoltati ok si frumosi.
Asta imi spunea colega mea:” oare ce-ai sa faci cand o sa-ti vina cu reclamatii despre Ayan vreo mama-cioara?” A busit-o instant rasul caci ma stie super bine ca-s bolnava la mansarda.Dar nici nu pot reactiona asa ca e Ayan la mijloc.Greu…greu rau cu mamele ciori, greu rau pentru copiii mamelor ciori, greu pentru ele, caci toate astea isi vad copiii ca nu-s ok ca si dezvoltare si pregatire si atunci, in loc sa modeleze alaturi de cadrele didactice copilul, sa lupte pentru a-l aduce la nivelul celor super ( lasati de la natura asa) ele se pun cu curu’n drum si fac numai nazuri si comentarii stupide.
Legat de faza asta cu mama cioara- mi-ar placea sa-i spun respectivei ( i-am povestit colegei mele si i-am zis sa-i povesteasca ca fapt divers, idioatei aleia, si s-o frustreze si mai rau 😀 ) mame din discutia de azi – ca al meu copil cat a avut eritem fesier ( ceva de groaza , nici cand era bebe nu a avut vreodata asa ceva), dupa fiecare scaun eu il spal cu apa si sapun in chiuveta din baie aplecat cumva peste genunchiul meu.In timpul asta putea sa planga de durere, ei bine, Puchita mea nu plangea, scotea un „aaaaa” de durere, dupa care cat timp il spalam pe locul eritemului, imi povestea „cu vorbe” nu stiu ce dar probabil legat de durerea lui :-D. Foarte tare pentru un plod de numai 10 luni si 3 saptamani,nu?In mintea unei mame-ciori asta ar trebui sa fie trecut la catastif si insemnat cu o cruce rosie ca fiind primul semn ca are IQ-ul peste medie,cu mult.:-D
Eu as spune, nimic spectaculos, nu-i un plangacios de felul lui si asa isi manifesta el durerea.
De cand il am pe Ayan am avut contact doar pe forum cu ceva mame d-astea ciori si-n parc cu alte cateva.Pe forum nu mai intru de multttttttttt de tot, prin parc le ocolesc si ma fac ca ma grabesc cand le vad.
Am stat si m-am gandit de multe ori, de unde oare iau nastere in femei mamele -ciori, cum se nasc sentimentele astea de superioritate, de ignorare a defectelor copilului lor? Ce se va alege de copiii mamelor ciori mai tarziu, cum vor evolua? N-am gasit inca raspunsuri la toate astea.Caut inca…

Cresa-etapa urmatoare

M-am tot gandit, pret de cateva saptamani bune, daca ar fi ok sau nu, sa-l dau pe Ayan la cresa si eu sa ma reintorc la job.Am hotarat ca da, va merge din toamna la o cresa si eu o sa incep incet-incet sa imi adun fortele si sa ma mobilizez ca sa ma apuc iar de treaba.Aveam 2 alternative:sa-l duc la o gradinita particulara unde primesc copii la grupa de pitici incepand cu un an si jumatate sau sa-l duc la o cresa de stat ( bona nu intra sub nicio forma in planurile mele, n-as suporta sa stiu ca umbla cineva strain la mine in casa, nu are nimic de invatat de la una bucata cucoana in varsta, in parc toti copiii care-s lasati cu bone sunt total diferiti de cei care stau cu mamele sau merg in colectivitati, deci varianta asta nici nu am luat-o vreodata in calcul ).Fireste ca prima solutie nu mi-era o necunoscuta ( am lucrat atatia ani la o gradi /scoala /afterschool privata, trecand prin toate etapele de varsta) dar nu-mi surade deloc ideea.Nu imi place sub nicio forma ceea ce se petrece in invatamantul nostru prescolar privat si nici mediul din care provin copiii respectivi nu-i pe gustul meu ( in viata nu poti trai intr-un cocon de sticla si in societate inveti/ traiesti/ muncesti/ te dezvolti alaturi de toate categoriile sociale si nu numai alaturi de copii proveniti din nu stiu ce familii fitoase cu bani multi, un copil este iubit – parerea mea – daca este ajutat sa se dezvolte singur, nu sa-i fie stagnata dezvoltarea pe conceptul ca „este prea mic” pentru a se incalta singur, a-si incheia sireturile singur, a manca singur cu lingura sau furculita,a se imbraca/ dezbraca singur, a avea un program de viata ordonat, a relationa cu ceilalti de varsta lui, a trai si a se dezvolta printre cei mici ca si el, in lumea lor si nu printre adulti obositi, stresati, tracasti,a merge la toaleta si a se spala singur pe maini, fata, pe dinti, a folosi toaleta si nu pameparsul pana la 5-6 ani ca nu se poate „sterge” singur si se murdareste,etc. ) astfel incat am luat hotararea de-a merge sa vad cum arata o cresa de stat actualmente.Am pus si mana pe telefon si-am sunat o inspectoare de sector pe care o stiu si m-a indrumat catre cresa Y , aflata relativ aproape de noi.
Vineri am fost la cresa respectiva sa ma interesez care-i treaba cu programul, sa vad meniul, sa vad cum arata grupele, curatenie,etc.Am ajuns tarziu cand nu mai era directoarea, dar am vorbit cu o infirmiera ( de specificat ca la cresa nu-s educatoare, asa cum multe mamici confunda termenul asta, ci asistente si infirmiere, educatoarele sunt numai la gradinite si numai pentru copii incepand cu varsta de 3 ani cand incepe propriu-zis educatia prescolara a unui copil ) si o asistenta, discutie la care ulterior a participat si paznicul.Impresia mea a fost una nu buna, ci minunata!Am scris ca eu am un pitic la glanda care nu imi da pace cu igiena si curatenia, daca am zis ca la cresa asta e minunat inseamna ca lingi miere de curat ce era.Cum arata cresa?
In primul rand afara la intrare exista un spatiu amenajat pentru carucioarele pe care parintii le lasa acolo in perioada cat sunt la joburi.La intrare in cresa exista un aparat cu aburi pentru dezinfectarea mainilor si afisat mare si lizibil meniul zilei respective ( vineri avusesera dimineata lapte, paine cu unt si pasta de ficat de pasare, la ora 10 la gustare – mere,la pranz aveau ciorbita de perisoare de pui, mamaliguta cu branza si smantana si desert iar la ora 16 iar la gustare-mere ).Pe jos in cresa la intrare este gresie frumos colorata cu roz si bleo, toata cladirea este nou renovata, in curtea cresei sunt tot felul de balansoare si jocuri pentru copii mici, nisip si vara cred ca-i multa verdeata.Din coridorul central se intra pe usi albe de termopan ( sticleau de curatenie, nu aveau picatura de negreala pe ele, desi se circula intens pe usile respective) si acolo erau grupele de copii ( de fapt cate o grupa de copii ca am inteles ca-s numai 4 grupe in toata cresa ).Pe holul respectiv erau covoare curate, dulapioare de lemn rosii si cu manere argintii, erau bancute de lemn pentru a schimba copilul si toaleta pentru cei mici.La toaleta mirosea a prospetime, a curat.Grupa era formata din 2 incaperi care treceau dintr-una in cealalta, in prima sala se jucau cei mici, pe covoras, stateau jos si aveau diverse jucarii, erau niste masute mici si scaunele la fel de micute, sunt 3 ingrijitoare si o asistenta la 10-15 copii ( arhisuficient zic eu, in conditiile in care eu aveam , cand eram la catedra , chiar si 34 copii intr-o clasa sau o grupa si eram singura ).Din sala unde se jucau intrai in dormitor.Acolo m-am blocat efectiv.Pe vremea mea :-)) cand lucram eu la gradi, erau asternuturi albe si paturi simple, paturi care se desfaceau din dulapioare-asta la stat-, aici am gasit patuturi din lemn cu grilaj de fier care se coboara si se lasa ( exact ca cele de acasa), lenjerie rosie cu tot felul de maimutoi pe ea, mochete colorate si perdea cu desene animate.Efectiv mi-a placut extrem de mult!Ingrijitoarele si asistentele foarte dragute, zambitoare si amabile.Am plecat acasa incantata maxim si am hotarat ca in septembrie Ayan va merge acolo.
Luni am revenit, am fost sa discut cu directoarea ( in prima faza destul de scarboasa, apoi ne-am imprietenit si am ajuns chiar sa ne tutuim ), mi-a placut enorm ca are aceleasi idei ca si ale mele in privinta cresterii si educarii unui copil, m-a surprins faptul ca pe luna se plateste doar 120-130 ron si conditiile sunt cele descrise mai sus( daca fac un calcul eu din banii astia ii dau lui Ayan sa manance intr-o saptamana cred si nu o luna).M-am convins din cele povestite de directoare ca unele mame sunt duse clar de acasa datorita pretentiilor total nejustificate pe care le ridica ( am crezut ca s-au mai schimbat de cand am plecat eu din invatamant, dar se pare ca e mai nasol.Am asistat pe hol acolo la o faza: la fiecare inceput de luna la unitatile de stat duci hartie igienica, sapun, servetele si o mamica adusese in luna respectiva -dupa spusele directoarei- un sapun ” ordinar ” si era strofocata toata ca de ce nu-i spala plodul la fund cu sapun lichid Nivea-pe care-l adusese o mamica mai cu stare-.Pai cum Dzeu. sa-i foloseasca copilului aluia sapunul lichid pentru toata grupa?Vrei sapun lichid, baga tare si adu-l ! ).Azi merg sa depun dosarul pentru inscriere la Asistenta Sociala, apoi ma reintorc la cresa sa povestesc iar cu directoarea.
In zilele premergatoare vizitei mele la cresa, am tot povestit cu mamici -cunostinte de-ale mele, unele fara tigle pe casa altele normale.Cele normale mi-au spus ca este totul ok, ca au grija de ei si copiii sunt crescuti bine.Cele carcotase si nemultumite mi-au spus lucruri total diferite care nu se bat cap in cap si anume:
-” am fost suparata si am retras-o ca ei nu-i place deloc branza si alea nu au inteles ca trebuie sa-i faca o portie separata cu altceva” ( tanti draga, la cresa, gradinita,etc. daca nu duci aviz ca un copil este bolnav sau are intoleranta la un anume aliment, nu sta nimeni ca la restaurant sa-i faca copilului tau mancarea preferata, acolo se gateste la cazane -inclusiv la particulare- si se da la toata lumea la fel )
– ” bai nu mi-a placut deloc, il obligau sa manance tot si asta nu era ok” ( daca nu mananca spui ca il neglijeaza, daca il „obliga” sa manance tot din farfurie ca pleaca seara acasa, iar nu e bine, oare cum o fi mai bine sa multumim mame d-astea?)
-” ala mic plagea si nu m-au lasat sa stau in clasa cu el!” ( la faza asta chiar ca m-am si infierbantat de nervi, gandindu-ma numai la copilasii ceilalti -la gradinita inca se lucreaza cu mult mai usor decat la cresa pentru ca sunt mai maricei copiii si discuti altfel cu ei, aici erau numai buburuze mici-mititele tare de tot- cum ar fi stat ei sa se uite cu ochisorii in lacrimi la o mama care-si giugiulea copilul in timp ce pe ei nu-i lua nimeni in brate sau sa-i pupe.Asta este un aspect, al doilea aspect : in instituiile astea cresa si gradi -lucru valabil si la particulare- copiii stau in grupa imbracati si incalatati cu haine de interior.Eu una, ca si mama, as face scandal daca li s-ar permite altor parinti sa intre incaltati de afara in sala de grupa, unde al meu copil si ceilalti se tarasc pe jos, se joaca pe jos si apoi isi baga mainile in gura, in nas,etc.Este numai o chestie simpla de logica si de bun simt la adresa copiilor celorlalti. )
– ” n-a facut niciun progres, nu l-au invatat sa faca la oala ” ( frate, la cresa si la gradinita il duci ca sa fie supravegheat si educat la modul intelectual, stiintific -la gradi vorbesc- nu sa-i invete acolo sa se stearga la fund, sa-i invete sa faca pe oala sau sa manance singuri.Astea se fac acasa de catre parinti.Daca nu esti dispus ca si parinte sa-l inveti asa ceva, tine-l cu pampers pana la 7 ani ca nu se supara nimeni, se primesc si la crese si la gradinite copiii cu pampersul la fund!)
– ” i-am dus si eu niste dulciuri si nu i le-a dat nimeni” ( cum sa-i dea, mai, lui cineva dulciuri si ceilalti copii sa se uite sau cum?Iar daca toti ar aduce dulciuri de acasa si ar iesi pe hol cu fiecare sa manance , ar sta femeile alea numai pe hol si copiii nepaziti).
– ” intr-o zi a facut pe ea kk si au schimbat-o, dar i-au pus lucrurile murdare in punga” ( adica femeia voia sa i le si spele alea de la cresa, ca-n fisa lor de post cu siguranta scrie ca trebuie sa ne spele si hainele copiilor murdare 😀 )
-” nu l-am mai dus ca ele aveau program pana la 17:30 si nu a vrut directoarea sa ma lase s=-o platesc pe vreo ingrijitoare care sa stea cu el pana la ora 19 cand ajungeam eu de la job” ( alta nebuneala si asta! Pai daca atata este programul cresei,cum dracu sa te lase directoarea sa faci tu asa ceva?Nu este vorba numai de-o femeie, este vorba de caldura consumata, de curent, etc. Si daca ar face o abatere de la program cu siguranta s-ar trezi si alte mame care sa ceara acest lucru.Daca nu poti sa te incadrezi in program, dus la particulara -aici este un avantaj fata de stat si faptul ca ti-l mai aduce si la usa daca gradinita e departe- sau bona acasa)
Astea-s unele dintre „aspectele negative” pe care mi le-au semnalat mamicile care ma sfatuiau sa nu-l duc cumva la cresa, aspecte care pentru mine nu au nicio valoare, in mintea-mi astea-s doar niste fite de femei carcotase si exagerate, de muieri puturoase care vor sa faca altii ceea ce ele nu-s in stare cu ai lor copii!
Initial am sa-l las numai pana la pranz si apoi cand merg la serviciu am sa-l las pana la ora 16:30-17 cand ajunge D. sa-l ia.Il bag in colectivitate pentru mai multe cazue:
– primul an de colectivitate este foarte greu in sensul ca indiferent ca-l duci la 2,3 sau 7 ani prima oara intr-o colectivitate , se va captusi cu tot felul de boli pe parcusrul intregului an pana i se dezvolta imunitatea si va avea ancticorpii necesari. ( am uitat sa spun ca la cresa nu-i primeste absolut deloc raciti, daca stau acasa ca-s bolnavi, la revenirea in colectivitate aduc aviz de la pediatru ca-s ok pentru reintegrare)
– stand acasa cu adultii nu are ce sa faca , se joaca singur, dar cat?La varsta lor au nevoie sa socializeze cu omuleti de aceeasi varsta cu ei, sa balmajeasca pe lima lor, sa invete sa imparta cu ceilalti, sa se comporte intre oameni, sa nu mai fie salbaticul de acasa , sa traiasca dupa un program stabilit, sa manance frumos, sa vorbeasca frumos.Acasa stand in cercul stramt al familiei se va „sufoca” incet-incet devenind un mic domnul Goe.Pe cînd în colectivitate copilul învaţă prin imitaţie şi prin adaptare. El copiază ceea ce fac atît copiii de vîrsta lui, cît şi educatoarea. De asemenea, încearcă să se adapteze la grupul de copii, dar şi la cerinţele educatoarei, invata in primul rand sa-si formeze conduita de amînare a propriilor plăceri ( de exemplu, el va trebui să mai aştepte pentru a se juca cu jucaria preferata atît timp cît este la alt copil ).
– eu insist mereu si am insistat dintotdeauna pentru integrarea unui copil intr-o colectivitate, inca de mic, pentru ca in liceul pedagogic ne-a invatat asa: scolari­za­rea timpurie a copilului nu inseamna ca acesta se matu­rizeaza mai devreme decît copiii tinuti acasa pana la 6-7 ani. Diferentele se observa în comportament si comunicare. Cei care merg la gradinita /cresa sunt dornici sa coopereze atat cu copiii, cat si cu adultii din jur, sunt curajosi, autonomi. Tendintele spre timiditate, introvertire sunt totodata atenuate in cazul celor obisnuiti de mici în colectivitate. Iar in clasa I nu mai traiesc atat de tensionat adap­ta­rea la programul de invatare.iar bunicii ( atunci nu era moda cu bone) sunt o solutie pe termen scurt, atunci cand parintii pleaca in concediu, in vizita sau la cumparaturi.
Pe scurt, din septembrie ne integram usurel in colectivitate, trecem la o alta etapa a vietii lui Gugulufix cel mic si frumos!

later edit: ca drept dvada ca am dreptate cu cresa si gradinita ( cu colectivitatea in genere) a se citi postul asta de aici ( merita citita toata epopeea cu cresa caci e super!)