Histerosalpingografie sau visand la o minune

„-Mami la noi cand mai vine un bebe?Ai promis ca o sa-mi mai aduci acasa un bebelus! Cand a sa vina in sfarsit bebelusul pentru care ne-am rugat?Vreau mult de tot un bebe…”
Asa aud, zilnic aproape , de ceva vreme, din gura lui Kiki.Isi doreste la fel de mult ca si mine un bebelus in casa noastra, un bebelus ce ma chinui sa-l „pui in burtica cu pastila lui tati” de fix 2 ani.Am facut analize si para analize, atat eu cat si D., am plans, am fost trista in fiecare luna in ziua in care imi venea ciclul, am rugat, am implorat cerul sa ne mai dea un bebe.Niciun semn si nici bebele nu vrea sa vina la noi.
M-am hotarat sa fac si o HSG ( histerosalpingografie ) desi nimeni nu s-a gandit ca as putea avea trompele infundate, doar am facut un copil pe cale naturala.Am amanat aceasta analiza din cauza fricii de durere, nu am citit nicaieri ca nu ar durea, stiam ca va fi nasol si am tot amanat si amanat-o.
Dimineata insa, am plecat la spital, nu se mai putea s-o aman la nesfarsit.Am zis ca mai tare decat nasterea nu se poate sa doara.Mi-am facut curaj si am plecat.
Zilele trecute am cautat cu ardoare sa gasesc un review macar despre modul in care decurge analiza.Nu-mi place si nu mi-a placut niciodata sa fac analize despre care nu stiu cum decurg, cat dor, cum si in ce masura simti durerea ( asa cum am mai spus , eu am un prag al durerii extrem de scazut, urasc durerea in orice forma a ei si fac orice pentru a o inlatura), cat dureaza, ce se intampla in cadrul respectivei analize.Nu am gasit niciun cuvant in afara celor care spuneau ca doare rau de tot analiza, altele spuneau ca nu simti nimic, etc.Dar cum decurge, cum se desfasoara lucrurile, nimic.
Asadar dimineata am avut momente de mare panica in drumul spre spital, alternand cu momente in care ma imbarbatam si-mi spuneam ca va fi bine.
HSG am facut-o la Giulesti ( Spitalul Clinic Prof. Dr. Panait Sarbu ), cu medicul meu curant.Mai intai te interneaza pentru o zi, internarea se face la receptia din curtea spitalului si nu la cea din Calea Giulesti.Sunt necesare urmatoarele acte:
-bilet de trimitere de la medicul de familie
-adeverinat de salariat
– cartea de identitate
Dupa ce ti se inamaneaza foaia de internare, intri la garderoba si ti se da un halat si o pereche de papuci, predai hainele personale si mergi in pavilionul B2 la doamna Viorica, care iti preia fisa de internare si te instaleaza intr-un pat din salon.
Analiza propriu zisa se face la Radiologie, langa Colposcopie.
Te dezbarci numai pana la mijloc, te urci pe o masa radiologica, intr-o pozitie deloc confortabila, ti se fixeaza valvele si ( mai departe eu scriu exact ceea ce am simtit ) o chestie care ti-o insurubeaza in vagin.Montarea acestui „surub” este destul de neplacuta, dar nu dureroasa.Cu o seringa lunga ti se injecteaza substanta de contrast, substanta ce mi-a fost injectata de 2 ori.In momentul cand patrunde substanta in organism, pe mine m-au lungit si am intins picioarele pe masa.Le-am spus ca ma dor rau de tot ovarele si au mers la monitor , eu ramanand nemiscata pe masa pentru iradiere.Masa s-a miscat de cateva ori la dreapta si la stanga, a urmat o alta injectare cu substanta de contrast si o alta iradiere.
Ei bine, la a doua injectare, pe mine, una, m-a durut de-am simtit ca o sa crap.Imi venea sa urlu de durere dar m-am fortat numai sa gem si sa ma vait incet ca mi-era jena de medici.
Deci, nu stiu pe cine nu a durut aceasta analiza, dar pe mine m-a rupt.Simteam efectiv ca si cum imi smulgea careva ovarele, mi s-a facut rau de durere, m-a luat cu transpiratii, ameteli, stari de voma, nu am putut sa stau in picioare.Mi-au dat un supozitor calmant, m-au asezat pe un pat si un medic m-a pazit, mi-au dat apa si mi-au deschis si A/C.
In tot timpul asta ma chircisem pe pat caci ovarele ma usturo-dureau de am crezut ca o sa capiez.
Imediat cum mi-am mai revenit, a venit rezultatul – bomba: ” copii nu stiu daca ai sa mai poti avea vreodata pe cale naturala, ma mir si acum dupa 15 minute de la analiza, cum de-ai putut sa ramai insarcinata cu fi-tu la momentul respectiv, a fost doar o minune de la Dzeu.!”
Am inceput sa plang incetisor, mi-a trecut prin cap ca eu FIV nu am sa fac niciodata, probabil daca bunul Dumnezeu se va milostivi, se va intampla iar o minune si poate o sa mai avem vreun alt copil.Sansele pe care mi le-a dat medicul? 1 la 10.000 de femei sa mai raman insarcinata natural.
Diagnosticul? Trompa dreapta uterina este aproape atrofiata, trompa stanga impenetrabila.Deci cum am ramas insarcinata cu Pusicelul?Doar o minune, rugaciunile mele de 9 saptamani la Maica Domnului si rugaciunea de la Lourdes a matusi-mii care o vara intreaga a fost voluntara acolo, in augustul premergator lunii in care am ramas insarcinata cu Pusicelul.Sau poate Sovata? Sau poate chiar a fost minune?
Nu pot uita pirvirea doctorului care se mira continuu ca am fost atunci insarcinata, nu pot sa nu-mi amintesc acum fata asistentelor care ma priveau cu mila si ma indemnau la resemnare pentru ca am deja un copil.
Desigur ca ma voi resemna, greu, dar va trebui s-o fac, eu nu ma inham la drumuri atat de spinoase, drumuri la capatul carora nu-ti garanteaza, din pacate, nimeni, nicio reusita.Caci se paote intampla sa fac si 3-4 FIV-uri fara sa mai raman vreodata insarcinata.
Nu imi agresez organismul cu hormoni si tot ce presupune tratamentul pentru FIV,am sa sper insa intr-o noua minune si am sa ma rog din suflet ca Maica buna sa se milostiveasca cu mine si sa-mi mai dea un alt copil.
Celor de la Giulesti mii de multumiri, fata de mine se poarta mereu ireprosabil, nu stiu daca am eu noroc sau fiind pacienta medicului meu merg toate ca unse, nu stiu daca le-as putea gasi vreun cusur, niciodata nu mi s-au luat banii sau atentiile pe care am fost tentata sa le dau, niciodata nu s-au purtat cu mine altfel decat foarte frumos.
Dupa HSG am sangerat si sangerez in continuare, am niste secretii exact cum am avut lohiile dupa nastere,ma dor rau si acum, la 6 ore de la analiza, ovarele si mi-a recomandat medicul macar luna asta activitate sexuala maxima ca poate, poate s-o mai intampla vreo minune.
Imi plange sufletul, cum am sa-i pot explica acum lui Kiki ca bebe nu mai vine la noi niciodata, cum am sa-i distrug si lui un vis la fel cum azi mie mi s-a daramat intregul meu univers?Doamne si cat am mai visat la o fetita motata, cat mi-am mai dorit sa pot sa ma mai bucur iar de un bebe!
Visez inca la o minune si am sa incerc sa fac si tratamentul apicol al unui biolog care a vindecat o multime de boli ginecologice,dintre cele mai felurite si mai fara de leac la doctori.Este vorba de ovulele PROPOLICIUM, ovule pe care si azi le face si comercializeaza dl. Andi Liciu, nepotul prof.biolog Valentina Liciu, care a dat un interviu amplu in revista formula AS
pe aceasta tema.
Incerc si cu plante naturale, daca stiti vreun remediu naturist va cer ajutorul si astept sugestii de la oricine a trecut prin asa ceva.
Multumesc.
P.S.: cand am iesit pe usa spitalului in fata mea pleca acasa o mogaldeata de etita de numai 3-4 zile.Spuneti-mi voi, pot sa nu fiu trista si sa simt ca lumea mea s-a sfarsit??

Inconstienta saau nepasare?

Nici nu am stiut prea bine ce titlu sa dau postarii, cert este ca asta-noapte era aproape ora 3 dimineata si eu nu puteam sa dorm.Am vazut pe un post tv, un caz al unei fetite nascute fara antebratul drept :

M-a impresionat enorm, este o fetita super reusita in rest, exceptand acest handicap.M-a facut sa-mi aduc aminte de sarcina mea cu Ayan si sa-i condamn putin pentru problema si pe parintii fetitei respective.Motivul?
Atunci cand am ramas insarcinata, am stiut clar ca nu vreau niciun alt medic sa-mi monitorizeze sarcina, cu exceptia dr.Puia.Trebuie sa recunosc ca am fost o norocoasa si de asta data, am ajuns la domnia sa prin intermediul cuiva, s-a „lipit” de mine de cum m-a vazut si viceversa si toata relatia medic-pacient, pe durata sarcinii, a fost una foarte apropiata.La fel a ramas relatia mea cu acest medic si dupa ce am nascut, in sensul ca-l pot deranja la orice ora daca am un pitic pe creier care nu-mi da pace ( chiar si in toiul noptii) ca ma serveste fara sa cracneasca, lucru care la dr.Puia se intampla extrem de rarisim.
In ciuda faptului ca este un medic exceptional, in timpul sarcinii eu am fost extrem de speriata ca lucrurile nu ar putea decurge normal ( am scris ca am avut o sarcina grea si total neplacuta), m-am documentat extrem de mult si paralel cu ceea ce spunea dr.Puia verificam si la alti medici ( nu ca sa-l verific pe dumnealui, ci ca sa vad si o alta parere).Am o fosta colega care este ginecolog la Municipal si o sunam periodic s-o intreb ce si cum ( m-a consiliat toata sarcina prin telefon, Dzeu.sa-i dea sanatate maxima ), la Fundeni o descoseam pe dr.Uscatescu ( care si dumneaei s-a purtat ireprosabil cu mine, caci eram pacienta preferata a dr.Puia) pana aflam exact ce si cum, mi-am facut taspe mii de analize si para-analize si tot dr.Uscatescu mi-a dat medicatia pentru lipsa proteinei C pe intreaga durata a sarcinii.Intr-o zi, dr.Puia m-a trimis la fiul dr.Ancar ( Benedict) , la Medsana, sa fac eco de 12 saptamani,cu scopul de-a afla sexul copilului.In afara faptului ca am platit eco 400 ron , nu mi-a zis mai nimic.Cand m-am intors la dr.Puia i-am spus ca nu mai merg ever la Ancar -fiul caci mi se pare un neprofesionist.Nu stiu daca i-a picat bine sau nu, era la mijloc copilul meu si nu ma intersa niciun fel de amicitie pe care o au medicii intre ei.Ulterior am facut toate ecografiile numai la dr.Iosup ( minunat ecografist) si dr.Puia ii prezentam direct ecografia ( mentionez ca la dr.Iosup ama juns singura fara sa imi fi spus vreodata dr.Puia despre el).Inainte de-a merge la dr.Iosup, m-a mai trimis in spital, la Giulesti, sa fac o eco la dr.Sedan.Oameni buni, nu stiu ce-i cu omul rspectiv, nu stiu ce fel de medic este dar mi-a spus niste chestiuni de necrezut.Mai intai mi-a spus ca sigur nu-i baiat , ca nu are cuc 😀 ( ca si cum pe mine asta ma interesa in primul rand, cucul copilului ), apoi mi-a spus ca am uterul ” in forma de para, taiata pe din doua ” si copilul meu nu se va putea dezvolta normal- problema mare- si ca am si un fibrom.Cu alte cuvinte, ar fi trebuit sa avortez, dupa spusele marelui ecografist Sedan.Atunci am sunat-o pe colega mea , eram crizata mai mult decat normal si mi-am facut urgent programare la o eco la dr.Iosup ( am insistat atunci, plangand la telefon, la asistenta dumnealui, ca programarile la acest medic se faceau cu luni de zile inainte ).Atunci am aflat ca este bine sanatos si maimutelul, am aflat ca este baietel si mai ales, am aflat ca tebuie musai sa incep Clexanul ca aveam Ir-urile marite tare.Habar nu aveam de la eco pe care o facusem la Ancar ce sunt alea IR-uri, ca tebuie mereu masurate si trebuie in cazul meu facute eco mai des ca sa mi le monitorizeze.
Dupa ce am fost la dr.Sedan, i-am spus de la obraz dr.Puia,despre respectivul medic ecografist, ca e un tampit de medic si ca nu ar trebui sa mai profeseze.Fara ocolisuri si fara rusine!Cu viata unui viitor copil nu se poate juca nimeni, daca noi ceilalti care lucram in toate celelalte domenii din lumea asta, putem gresi ca se repara, in medicina nu se admit greseli.Cu viata unui om nu te joci si nu-ti permiti nicio secunda de greseala.Nu te mai tin bracinarii sa profesezi chestia asta, apuca-te de facut orice altceva si lasa locul unuia care este capabil.Nimic nu-ti poate indrepta un copil malformat si nici nu cred ca exista vreun parinte care sa ierte ca nu i s-a comunicat corect la o ecografie ca al sau copilas are o problema.N-a zis nimic atunci dr.Puia, m-a intrebat unde merg la ecografii si a tacut.Fireste ca l-am verificat si pe dr.Iosup, am facut o alta ecografie si la un alt medic arab ( mi l-a recomandat colega mea ca fiind un bun ecografist in Municipal) care mi-a spus aproape tot ce-mi spusese medicul Iosup.Am facut multe analize, multe ecografii in timpul sarcinii si chiar inainte sa nasc, multa lume, dar foarte multa lume mi-a spus ca sunt extrem de exagerata cu atatea teste si eco, mi-au invocat faze de genul „pe vremea noastra…” , nu m-a interesat nimic.Banii dati la ecografii i-am fi cheltuit pe alte nebunii , testele si analizele le-am facut pentru ca era nevoie sa monitorizez problema sangvina, mergeam la Fundeni de 2 ori / luna ( ma trezeam la 4:30 a.m. ca sa ajung in Fundeni la ora 5:30 dimineata si sa nu stau la coada la sange mult timp ), faceam eco si ma ingrijeam foarte mult.
Am ramas surprinsa intr-un mod extrem de neplacut pe toata perioada mea de sarcina ( avand contact cu atatea gravide) cat de multe femei din Romania ( culmea, 90% dintre ele erau intelectuale) trateaza superficial aceasta problema.La modul ca-si alegeau un medic si mergeau orbeste pe mana lui, fara sa mai consulte si o alta parere, fara sa fie deschise la nimic nou si mai ales refuzand cu incapatanare seturi de analize mai complexe.Chiar ma gandeam cata lipsa de educatie medicala este in tara asta in care handicapatii si oamenii cu adevarat bolnavi, nu au aproape niciun drept si nici conditiile din alte tari mai civilizate decat a noastra.cat sunt in grija parintilor lor, acesti copii sunt ingrijiti bine, ce se intampla insa cu ei cand dispar parintii si raman intr-o societate care-i respinge si-i batjocoreste?Cum Dumnezeu sa refuzi sa iti faci niste analize cu riscul de-a naste un copil cu probleme?Ma depaseste…
In cazul de fata, cel al fetitei, stau si ma intreb cum de acesti oameni ( par super ok, nu-s coborati din pom ca si cultura si nivel de educatie din modul cum scriu si se exprima) nu au consultat si alt medic renumit pentru profesionalismul sau? ( dr.Moisa are de ceva vreme un dosar penal si totusi ingrijeste gravide si azi fara probleme ) Cum au avut incredere orbeste in spusele acestui medic si atat?
La fel nu-mi pot explica cum oamenii nu merg la un control de rutina la stomatolog, asa cum nici femeile dupa ce nasc, in marea majoritate nu mai trec pe la ginecolog cu anii.
M-a intristat tare povestea , m-am gandit ca singura din toata istoria aceasta, care are de suferit, este micuta aceea frumusica foc.M-au trecut fiori cand am auzit declaratia tatalui ca oamenii se feresc in parc de fetita.Ce idioti si marsavi ! ( oare ce-i in sufletul acelui om cand vede asa ceva? )Si m-am gandit pentru a miliarda oara ca cel mai mare noroc al unui om pe lumea asta este sa aiba copiii intregi si sanatosi.Restul…nimic nu are vreo valoare si nimic nu conteaza pe lumea asta !