Cum am devenit o hoata !

Ieri mi s-a intamplat o faza care m-a facut sa ma simt atat de rusinata cum nu am mai simtit de pe vremea cand eram in scoala generala ( ulterior mi-a crescut pielea de drac pe spate si nu am mai simtit nicio rusine ever ).

In pauza de masa, am  timp o ora la dispozitie sa merg sa imi mai fac niscaiva cumparaturi ca sa economisesc timp seara si sa i-l aloc lui Kiki.Boon, plec in graba sa achizitionez niste cizme de cauciuc ca au venit ploile peste noi si am copchilul descult in fata intemperiilor.

Merg la Humanic, nu gasesc nimic de cauciuc, merg la Deichmann, gasesc niste cizmulite faine, dar nu aveau numarul lui Kiki, ma hotarasc ad-hoc sa intru in Auchan si sa vad ce au acolo.

Gasesc ceea ce cautam, niste cizme faine si foarte  ok ca si pret, plec de la raft cu ele in mana in ideea de a merge la casa sa platesc si sa plec.Imi vine in gand, in drum spre casa de marcat, sa iau si 2 batoane fibrobar si niste lapte copilului.Dar mi-e lene sa merg sa mai iau un cos si pun batoanele in cizme, apoi iau laptele, mai iau si niste svaiter ca ii place mult copilului si dau si pe la bacanie sa cumpar niste sunca de praga.

Si incarcata ca Mos Craciun ajung la casa, unde gandurile mi se indreapta spre Kiki, oare i se vor potrivi cizmele?O intreb pe casiera daca le pot returna, ma uit la ele, casiera imi trece toate produsele prin casa de marcat, ii dau cardul sa platesc, 80 ron e toata suma, apoi imi indes in geanta produsele asteptand sa imi dea cardul.In acel moment apare langa mine un nene de la paza care imi cere sa ii arat geanta.

Il privesc indignata si ii spun ca de ce ar trebui sa se uite in geanta mea? Raspunsul lui e si mai indignant :”asa e la noi procedura!”, eu ma uit la el lung dar ii arat geanta.In momentul ala, insa, am avut flashul: cele 2 batoane de fibrobar ramase in cizme nu le platisem.I le scot in graba, ma scuz , ii spun ca am uitat si le platesc acum…

De aici incepe circoteca, refuza sa ma lase sa platesc, imi spune ca trebuie sa discut cu seful lui pentru ca e tentativa de furt. Ma iau caldurile, ii explic calm ce s-a intamplat si ca nu m-as preta la 2,80 ron in viata mea.Tace si ma invita intr-o camera obscura, stau si astept, ma trec toate transpiratiile.

Apare un domn civilizat, ii povestesc intamplarea, incepe si scrie niste foi fara sa imi spuna nimic.Intre timp, apare un pustan care se uita la mine cu o scarba greu de descris in cuvinte si ma intreaba si el ce s-a intamplat.Ii explic si lui, ma cauta agresiv in geanta, in buzunare, imi spune ca sunt hoata si ca toti asa spunem, ca nu am vrut sa furam.In clipa aia mi s-a taiat filmul.In mod uzual ii faceam un scandal monstru, dar ma simteam vinovata, am gresit ca am uitat, am gresit ca nu am luat cos, am gresit ca gandurile imi zboara in alta parte si nu sunt focusata pe ceea ce fac sau platesc, asta  de foarte multe ori.

Insa purtarea lui era de tot rahatul, mi-a spus ca asa venim toti in magazin cu pretextul ca uitam si furam, moment in care i-am adus aminte ca si cucoanelor de la casa, care azi au facut intreg circul actionanad butonul  antifurt, li se intampla sa bata pe bonuri sume aiurea, iar noi, clientii, suntem mai blanzi si in comportament si in limbaj cand ni se iau bani in plus la cantare sau din greseala casierietei.

Primul domn ma calmeaza si imi spune ca intelege situatia, ma intreaba daca vreau sa iau batoanele de fibrobar, il calmeaza pe colegul cel cu exces de zel, plecam impreuna sa platesc cei 2,80 ron pe care ii „furasem”.

In drumul meu spre casa de marcat, am trecut pe langa casierita care a chemat paza, se uita la mine cu o mutra victorioasa ca si cum „te-am aranjat eu!” .Chiar nu ii inteleg pe oamenii astia care se bucura atat de tare cand i se inatmpla o chestie neplacuta cuiva, daramite sa i-o mai si provoci tu si sa fi atat de impacata si multumita de sine!

Am platit, mi-am cerut mii de scuze iar, intre timp mi se facuse si rau, mi-am mai luat un ice tea si am plecat.Domnul respectiv si-a cerut si el scuze pentru intreaga situatie cu colegul, mi-a spus ceremonios un „sarutmana” si am plecat.

Ieri, m-am simtit ca un kkt, efectiv ca ultimul om, ca o infractoare care isi planuise amanuntit furtul.

Si, daca, in mai toate situatiile in care casieritele greseau cu diverse sume bonurile, eu eram flexibila si spuneam ca sunt si ele obosite si e omeneste sa uiti sau sa bati  aiurea pe casa, sa treci de doua ori acelasi obiect pe bon sau in loc de 100 gr sa apara 1100 gr ( desi erau banii mei la mijloc), experienta mizerabila de azi mi-a adus aminte  ca nu trebuie sa iert nimic si pe nimeni.

Cu prima ocazie in care am sa descopar vreo eroare la vreo casierita din Auchan, am sa le fac sefilor un spectacol despre hoata de casierita care a vrut sa ma fure, am sa le rad in nas in acceasi maniera in care pustulache ala de azi m-a facut pe mine sa ma simt.Oare ce castiga ei din excesul asta de zel?!

Viata intotdeauna te invata sa te porti si niciodata nu e prea tarziu sa mai inveti anumite lectii !