Ajutor de dincolo- episodul 3

La Praid l-am visat iar…m-am trezit uda fleasca si cu mesajul bine intiparit in minte.
Eram intr-un parc imens, plin de lume, cu mama si cu D. impingand la caruciorul lui Ayan.Deodata ma desprind impreuna cu D. de mama si o luam inainte pe o alee sa vedem marea.In timpul plimbarii linistite mama alearga dupa noi cu sufletul la gura si ma cheama spunandu-mi :” sunt unii acolo care ne hartuie, vino inapoi!” O intreb unde este Ayan si-mi spune ca l-a lasat langa un gard ca era aglomerat.Ma desprind de ea si de D. si alerg innebunita printr-o multime imensa de oameni si o grioaza de alei sa-l gasesc pe Guguluf.Ajung in sfarsit la gardul in fata caruia statea carutul cu fata si cu spatele la alee; intorc carutul si am un soc: in carut este o cutie de papusa cu un cap de papusa -fata cu parul lung si negru iar Ayan nicaieri.Incep sa urlu deznadajduita si-l vad printre lacrimi pe o banca tinandu-l strans pe Ayan la piept.Ma revolt si urlu din rarunchii mei la el chestionanadu-l de ce imi face asta, de ce imi ia copilul si ma sperie in felul asta crunt?
Imi spune bland si calm, cu-n anume rictus al lui pe fata-i vesnic palida in vise :” Pe Ayan nu-l va lua nimeni niciodata, nicaieri, el este mereu si pentru totdeauna cu mine!”
Ma priveste apoi serios si imi spune pe un ton la fel de grav ca si fata-i transformata deodata:” Si grabeste-te odata cu fetita, clar ? Mai repede sa vina fetita aia!”
Ma trezesc uda fleasca, mesajul e clar, Ayan e vesnic pazit de el asa cum am fost si eu.Partea cu papusa din carucior mi-e si mai clara: trebuie curand sa apara si fetita 😀 . Nu-s inca pregatita pentru asa ceva, dar niciodata nu ma pot opune vointei si mesajelor lui.
P.S: a mai spus ceva de casa pe care tot incercam s-o vindem, a avut aceeasi reactie ca la moartea bunica-mii.Oare suntem pe aproape s-o vindem?

Dorinta de 2010

De cateva zile, ( asa a debutat noul an ) ma gandesc asiduu sa mai fac un copil.Mi se pare o nebunie si-n acelasi timp mi se pare ceva nemaipomenit.Nu cred si nu stiu daca as mai fi chiar acum in stare de-o noua sarcina, nu cred ca sunt pregatita psihic s-o mai iau de la capat cu analize, controale, injectii, bani gramada dati la medici, drumuri la Fundeni, insomnii si stari aiurea de la hormonii care-mi vor juca iar feste.Nu cred ca as mai putea chiar acum sa mai trec printr-o cezariana, nu cred ca as fi in stare sa o iau de la capat acum cu un alt sugar. (D. clar mi-a spus, ca el nu mai poate acum, sa mai faca fata inca unei sarcini 😀 )
Dar imi doresc si visez zilnic la asta, vreau si-o fetita cu aceleasi trasaturi ca ale lui Ayan, cu parul lui carliontat si ochii de culoarea ploii.Vreau sa am o pereche, vreau sa cred ca lucrurile isi vor reveni si copiii vor creste si daca e criza economica si daca nu-i imbrac numai de la brand-uri si daca nu merg numai la scoli private si nush ce locuri sofisticate de joaca sa-si serbeze zilele onomastice.Vreau sa am casa plina cand vor creste mai mari, vreau sa mai fiu copil alaturi de ei, vreau o fetita din tot sufletul meu.
Nu am inca curaj, dar asta este dorinta mea cea mai mare.Vreau o surioara mica si finuta pentru Fat-Frumos al meu 😀