De la gradinita

Tot anul trecut, Pusicel a plans continuu mergand la cresa diminetile.Ce-i drept, adunat, tot anul, copilul a frecventat cresa vreo 2-3 luni, asta datorita faptului ca vesnic era bolnav.Dar nu l-am vazut niciodata sa aiba sclipiri de fericire in ochi ca si acum.
Este pur si simplu indragostit de gradinita, ii place la nebunie sa mearga acolo zilnic, se joaca chiuind de bucurie, alearga, sta apoi cuminte pe scaunel la „lectii”, ieri a luat si o bulina rosie-semn de rasplata pentru ca a invatat o poezie cu o pisica :-D.
La somn ne tinem de mana, stau langa el si-l tin in brate, la trezire sunt acolo sa ma vada si am grija de el.Intreaga zi suntem impreuna mai putin orele de stat la activitati cand el este la grupa lui si eu la a mea.
Le spune tuturor, mandru nevoie mare, ca el este la „gadinita-seviciu’ lu’mami „, e deja „maie taie” ( mare tare ).Ma simt fericita vazandu-i sclipirea din ochi si fericirea de pe fatuca-i mica cand mergem acolo si desi la inceput am plans ca m-am reintors la catedra, acum chiar ma simt bine – colectivul e super ok si fericirea lui Pusicel este mai presus de orice !