Azi sunt franta de emotii

Am sufletul mic de tot, cat ghemul, stomacul ma roade deja si emotiile incep sa ma copleseasca.Azi dupa-masa avem serbare, prima lui serbare de gradinitar, de copil, de…, cu Mos Craciun vazut pe viu, cu refuzuri vehemente de-a imbraca costumul de fulg cel inchiriat, cu urlete si amenintari ca nu va spune nicio poezie, ca nu-i place sa cante si sa danseze, ca nu vrea sa stea la serbare, cu minciuni mici, dar iscusit tivite, ca il doare rau ” gatul asta caie nu ma iasa sa spun poiezia” si „ma doaie iau spatele, nu pot deloc sa dansez, zau !”
Ani de zile, cand eram de cealalta parte a baricadei, nu intelegeam de ce se emotioneaza atat de tare parintii cand al lor copil are serbarea.Azi sunt fleasca toata, nu pentru ca n-ar spune, ci pentru ca am sa plang groaznic de va spune.O sa ma flescai si stiu sigur ca o sa bocesc rau dac adom’sorul se va hotari totusi sa interpreteze rolul lui de fulg care e vazut de el ” sunt o gaina ca am pene, nu fulg de zapada !”
Astept ora serbarii exact cu acelasi sentiment cu care am asteptat sa intru in sala de nasteri.E cumplit!
D. e total calm si nepasator as putea spune, ai mei se amuza tare gandindu-se cum Pusi va oracai si nu va vrea sa spuna nimic dar „e prea mic domnule, la 2 ani jumatate vrei spectacol?”.
Numai eu stiu sigur ca nu va face teatru , cred in el si vreau mai repede sa plec spre gradi.Pumnii stransi sa fie bine, sa nu-mi uit batistele multe si sa ne vedem diseara si cu poze si cu alte impresii.

P.S: serbarea a fost super, mi-am facut griji degeaba, am multe filmulete pe care nu stiu cand le voi putea pune dar pentru moment pun doar cateva chestii faine 😀