O leapsa restanta

Azi am de onorat o leapsa si un premiu, pe care, desi le-am primit acum aproape o luna pe prima si premiul de vreo saptamana, abia acum m-am mobilizat si voi raspunde pentru ca promisiunea facuta trebuie tinuta.
Asadar, prima va intra in ring leapsa de la Zicolorata. ( pe care merita s-o cititi ca e plina de umor 😀 )
Am zis ca anul asta nu-mi mai fac o wishlist fiindca intotdeauna cand mi-am dorit ceva foarte tare nu mi s-a realizat atunci, ci mult mai tarziu cand incetasem total sa mai visez la acel lucru.
Aici insa am sa scriu despre niste vise la care nu am habar daca se vor implini mai devreme sau mai tarziu sau deloc, dar cum speranta moare ultiam si fara visare am fi sterpi si goi let’s dream :
Asa cum au scris si predecesoarele mele in leapsa cu pricina, excludem faptul ca cea mai mare dorinta a mea este sa fim toti sanatosi si impreuna, sa-mi traiasca Pusicelul meu si sa ii tina Dumnezeu mintile intregi ca sa iasa un om din el, sa-mi traiasca toti ai mei ce dragi.Vise materiale, realizabile numai si numai cu cascaval mult:
1.Desi nu intra la material, in momentul de fata cel mai mult si cel mai tare, cel mai mare vis al meu este sa mai fac un copil.Cand, cum si daca se va mai realiza numai bunul Dumnezeu poate sti, dar eu am dreptul sa visez.
2.O alta dorinta sau un alt vis al meu este cel legat de-o casa pe pamant, o casa cu o curte plina de flori, cu-n balansoar in care sa stau si sa citesc in seri linistite de vara cand greieri boemi mi-ar canta la urechi, o casa unde sa am o bucatarie si o camara mare in care sa le pregatesc alor mei gustari dulci si parfumate, o casa unde sa cresc un Golden retriever care sa alerge impleticindu-se printre picioarele copiilor, o curte unde sa stam in tihna la un gratar cu cei dragi ai nostri.

3.In sfera plimbarilor, as vrea sa vizitez dupa cum urmeaza :
– toata Asia
– America de Sud ( vreau sa pot merge la carnavalul de la Rio )
– New York-ul ( sa ma pierd in el zile in sir )
– sa merg in Algeria sa-mi vad locurile natale, sa mananc in Marrakesh prajituri cum numai arabii stiu sa faca, sa imi umplu pana la coate bratele de aur frumos si stralucitor in Tunisia
– vreau sa stau jumatate de an intr-un templu budhist in India
– vreau sa locuiesc definitv pe o insula unde sa fie vesnic totul inflorit, oceanul aproape, padurea la fel de aproape, sa ma trezesc si sa ma culc cu un albastru infinit in ochi.
– as vrea sa pot sa ma plimb prin locurile prin care Isus a fost dus la pieire, as vrea sa pot sa ajung in Tara Sfanta
– Malta, Coasta de Azur, Sicilia si Cipru sunt pe lista de to do in anii urmatori.
4.As vrea sa mi se schimbe metabolismul si sa mananc oricat si orice si sa fiu vesnic slabanoaga si cu niste picioare cat Arcul de Triumf
5.Mi-as fi dorit sa-mi pot schimba culoarea ochilor in verde smarald si parul sa-mi fie lung si negru tuci, sa am niste degete lungi de tot si fine dar nicio operatie din lumea asta din pacate nu-mi poate face nici ochii verzi smarald si nici degetele lungi de tot.
6.As vrea sa am un dulap care sa se umple zilnic de bani ( asa printr-o minune) si sa nu stiu niciodata de socoteli, de datorii, de renuntari, bani cu care sa-mi pot indeplini toate visele de mai sus.
Cam atat imi doresc sau ma rog visez la ele,rezonabil,nu? 😀
Predau leapsa mai departe Ingeraselor de fetite, Anei si Mihaelei

Tristeti si remuscari

Azi sunt trista, dar atat de tare trista incat ma doare fiecare por al sufletului.Eman o tristete apasatoare.Afara cand ma plimbam cu Guguluf m-a oprit o doamna foarte draguta si m-a intrebat zimbindu-mi:” de ce sunteti atat de trista?”.I-am zambit fortat si am plecat mai departe…Ce as fi putut sa-i spun??
Sunt trista de dimineata.Cum a inceput?Am dat click sa citesc un blog, aici si am vazut niste fotografii care m-au miscat profund.Am citit si am savurat cu nesat fiecare pagina a blogului ( sambata am restanta la master dar nu mai conteaza ca n-am invatat nimic pana acum, ma descurc eu, acum sunt trista ), pe masura ce citeam si vizualizam imaginile ochii mi se umpleau de lacrimi si ma gandeam cat de lasa am fost ca nu am putut sa fac acest pas.Sa plec sa traiesc intr-un loc aproape de mare, de ocean.Sa traiesc mereu, nu doar 7 sau 10 zile de vacanta, undeva ca aici:

Sunt oameni care iau decizii in viata ( desi sunt blamati si aratati cu degetul ) doar pentru ca nu vor mai tarziu sa aiba remuscari.Remuscari pe care eu ,azi, le traiesc din plin.Mi-ar fi placut ca Ayan sa creasca intr-un loc calduros tot timpul anului, sa alerge cu piciorusele desculte pe nisipul ud de la malul marii sau oceanului, sa creasca in aroma de leandru, azalee si portocali, sa miroasa zilnic arome mediteraneene si sa inspire aer marin.Sa ne plimbam invatandu-l sa mearga pe nisp si nu pe asfaltul dintre blocuri, sa-i arat dimineata cand ne trezim pescarusi si apa verde ca smaraldul si nu trotuare gri si copaci desfrunziti, sa creasca intr-o comunitate mica unde toti oamenii isi dau binete si-s draguti unii cu altii, unde nu se fereca casele cu 1000 de lacate ca se fura din ele, in locuri unde masinile parcate stau deschise, nezgariate si cu antena, mp4-ul luate sa nu le fure nu stiu ce hot, as vrea prin pletele-i balaie sa-i adie briza calduta a marii / oceanului tot anul ( pentru ca are parul ondulat si nu am sa-l tund scurt niciodata ), sa prinda cu manutele lui mici direct din pomi mandarine si lamai, sa ne hranim cu multe masline si ulei sanatos de masline, sa fim bronzati tot anul, sa mancam mult peste proaspat, baia in ocean sa fie ceva uzual, sa nu trebuiasca sa strang tot anul bani la ciorap pentru o vacanta exotica, sa facem si eu si D. surfing fara ca asta sa ramana doar un vis, sa ma iubesc cu D. la malul marii pana la epuizare, sa adunam toti 3 scoici si sa facem castele de nisip.
Tot asa precum castelele de nisip se vor darama si aceste vise ale mele, prea tarziu sa pun in aplicare ceva atat de frumos, prea tarziu sa mai pot sa spun: am facut-o si pe asta ca sa nu am remuscari.Caci eu, deja le am…