Tristeti mari


Am recitit iar blogul asta ( desi am zis ca n-am s-o mai fac! ) si am vazut ca o fetita despre care citeam in nopti de octombrie tarzie, o fetita care ma tinea cu un nod in gat citind vestile despre ea, tocmai a plecat la stele, zilele trecute.Plang si iar plang, nu ma pot opri, suspin si ma gandesc cat de multa durere a putut sa incapa intr-o inimioara de numai 15 ani.La naiba cu toate kkturile de care ne suparam, la naiba cu toate pseudo-problemele pe care ni se pare ca le avem si ne macinam si ne consumam si ne pierdem printre ganduri si vorbe goale si dezgolite de esenta, la naiba cu acea criza financiara, cu faptul ca nu o sa-mi permit sa mai port nu stiu ce brand, ca nu o sa mai fac niciodata plaja in mult visata Jamaica, ca nu o sa mai pot sa-mi schimb suv-ul la nu stiu cati ani, ca nu mai fac nicio vacanta niciodata , ca mananc paine cu ceapa,la naiba cu toti si toate lucrurile fara importanta pe lumea asta!Vreau numai si numai SANATATE pentru mine si al meu copil, al meu sot si toti cei dragi mie pe lumea asta!
Si vreau zilnic sa rad cat mai mult, sa ma bucur de fiecare minut al vietii mele, sa ma infrupt din tot ce-i bun si frumos si minunat pe lumea asta.
Iar Cosminei, odihna in pace si fie ca drumul cel nou catre stele sa-i fie vesnic luminat si mult mai fericit decat cel in trecere pe care l-a avut printre noi!Dumnezeu sa fie vesnic cu tine, fetita draga!