O noapte virozoaso-furtunoasa

Adeseori m-am gandit ca ce mici, desi par firavi si neajutorati , sunt mult mai puternici decat foarte multi dinte noi, adultii,in fata multor situatii neplacute.De exemplu cred ca un adult s-ar vaita si ar urla ca din gura de sarpe , ar inghiti o sumedenie de medicamente in fata unor dureri precum cele ale eruptiei dentare.
Eu sunt un tip uman care in fata durerilor sunt vraiste.Tine-ma nemancata, nebauta, ne dormita, ne..ne…dar nu imi cere sa stau linistita sa suport anumite dureri.Noooo, eu la cea mai mica durere pe care o am hop! pastila care imi ia durerea, cum imi e putin rau hop! iau medicamentul care ma elibereaza de povara durerii.Astfel incat in fata multor dureri clachez, plang, ma vait, stau cocotata in varful patului asteptandu-mi moartea in gemete si urlete.( nu acelasi lucru s-a intamplat si la nastere, acolo insa e alta poveste ) Daca ma cauti in bagaj cand plecam in voiaje ai sa gasesti o intreaga farmacie ambulanta, de la antibiotic pana la pastile si siropuri naturale pentru orice situatie neplacuta si neprevazuta ce poate aparea.Si-n casa am 2 cutii pline ochi cu de toate.Daca ma doare gatul, am febra musculara, dureri reumatismale sau pur si simplu mi s- a aplecat de la mancare, cutiile fermecate scot la iveala remediul, imediat.
Probabil ca nu e ok ca sunt asa, la toate astea contribuie intr-o mica sau mare masura si ipohondria de care sufar ( dar ma tratez ! ) , probabil ca multi ma condamna caci imediat cum am o durere pun mana pe telefon si fac programari la medici, analize, exudate, etc., dar eu functionez clar dupa principiul ca „mai bine previn decat sa vindec” !
Atat de bolnava cum sunt acum nu am mai fost de cand eram gravida cu Ayan si am avut si atunci o viroza ( care nu a putut fi tratata decat homeopat si cu ceva ceiulete-adicatelea frectie la picior de lemn) similara cu cea de acum.Sunt efectiv infranta!Nu-s in stare sa stau in picioare, sa merg la toaleta e un supliciu, ma dor coaste, muschi, gat, capul cel mai tare si horror este momentul cand tusesc.Am o durere pe piept de zici ca-mi baga o flacara in interiorul traheei.Inutil sa spun ca aseara am plans si m-am vaitat si am gemut si am zacut inerta.Azi noapte insa in timpul somnului am visat o armata de gandaci care ma napadeau, m-am smuls din ghearele somnului ( Dzeu stie cum ! ) si imi simteam tot corpul arzand in asa hal de m-am pipait sa vad daca inca dorm sau sunt treaza.Am aprins lumina, fireste, sa vad daca gandacii erau reali sau onirici ( s-a dovedit ca numai visul meu era un cosmar ), mi-am luat febra ( nu am facut febra cred ca de 2 decenii ) si stupoare: 40.3.Mi s-a facut rau!
M-am tarat cat am putut pana la bucatarie ( pe D. nu l-am mai trezit, era deja prea mult pentru un om care era nedormit de 3 zile, ca si mine, care este la fel de bolnav ca si mine, dar a trebuit sa aiba aseara grija si de Ayan ca eu chiar eram sfarsita si pe deasupra care-n timpul zilei merge si la job), vedeam dublu chiuveta, mi-am facut inca un fervex, am scotocit in medicamente, am inghitit si-un ibalgin si am intrat pe antibiotic.Asta pentru ca acum vreo 5 ani m-am jucat foarte tare cu o tuse rebela si atipica pana am ajuns la pneumonie grava ( tot atipica insa, fara pic de febra) .De data asta nu-s dispusa sa risc, am intrat pe antibiotic, febra mi-a scazut pana la 38, am asa o stare de nedescris in cuvinte, din pat nu ma pot da jos, dar e mai bine…
Copilul a avut cea mai linistita noapte din ultimele zile, febra a scazut complet, tusea a cedat si ea, e vesel si vioi, se joaca si cel mai important nu mai respira pe gura, i s-a desfundat trompita.Si NU, nu l-am bagat in antibiotic.Am stat ieri si am cugetat la ceea ce mi-a spus noua pediatra (care e specialist pediatru, e foarte pasionata de homeopatie si e super draguta si calma si vine acasa, da, vine la om cand e bolnav si nu-l face sa se tarasca pe drumuri in frig, sa stea la usa cabinetului sa schimbe virusii cu altii la fel de bolnavi ca si el.Si consultatia costa numai 50 ron) referitor la faza cu homeopatia.Mi-a explicat ( ceea ce ar fi trebuit sa faca nesimtita careia i-am dat 100 ron pe consultatie) ca in momentul in care corpul raspunde la tratamentul homeopat incepe sa-si faca ca o anamneza, trecand prin toate bolile avute anterior dar la o intensitate mai scazuta si mult mai redusa ca si timp.Mi-a lasat la latitudinea mea daca il bag in antibiotic sau nu.Si m-am gandit, iar am intors problema pe toate partile, avantaje si dezavantaje antibiotic si am zis ca NU, nu-i dau inca antibiotic pentru ca inca o noapte nu moare nimeni.Si bine am facut!Caci aseara inainte de culcare avea febra 39.2, i-am pus un supozitor cu Novocalmin ( eram disperata numai la gandul ca ar trebui sa il impachetez iar si sa stau asa bolnava sa alerg cu el in brate prin casa…Geez, era mult prea mult, zau! ) si toata noaptea l-am controlat sa vad daca face febra.Nici urma! Nici acum nu mai are febra, mai tuseste asa cand si cand ( dupa ce-i dau siropul tuseste dar e normal ca expectoreaza sau ar trebui sa… ), se joaca si alearga prin casa.
Azi e si D. la fel de cazut ca si mine, cand vine acasa vom sta lati in pat cu-n copil vioi care vrea sa se joace.Om scoate-o noi cumva la capat!
Si stau iar si ma gandesc, meditand la o cana de fervex, oare cum de copilul meu care a trecut cu siguranta prin ceea ce trec eu acum, a stat doar lat in pat , fara sa zica insa nici pas!, fara plansete, gemete si alte izmeneli pe care le-am facut eu din plin?Cum de suporta durerea cu stoicism o bucatica de om? Te iubesc Pusicele si ma rusinez ca-s atat de slaba in fata unor microbi, carora tu le-ai facut fata cu brio! 😦 S-auzim numai de bine!