Un altfel de Bucureşti, de zilele lui

De cand am inceput serviciul sunt continuu intr-o lipsa acuta de timp, nu-mi ramane de facut mai nimic seara, sunt obosita tare de tot desi mare lucru, fata de vremurile cand lucram la firma , nu pot spune ca fac.Adicatelea la gradi e mult mai lejer decat intr-o firma, dar este mult mai obositor psihic.Daca la firma te omoara hartogaraiele, deadlineuri, o groaza de taskuri si alte nebuneli ale sefilor, la gradi te omoara galagia, stresul sa nu pateasca careva ceva, felul in care te comporti si vorbesti cu respectivii omuleti.
Astfel incat singurele momente in care pot sa fac toate treburile, pe care inainte le faceam zilnic, oricand doream, fara constrangeri si fara ceas, sunt cele din weeekend.Si astfel ca eram blocati numai in casa intre curat, gatit, spalat si calcat, aranjat si pus la punct totul pentru o noua saptamana de lucru.Weekendul trecut m-am mobilizat, sambata am stat pana noaptea tarziu si am facut tot ce era de facut si duminica am stat si m-am relaxat, am organizat timpul astfel incat sa ajungem la zilele Bucurestiului.
In ultmii ani mie, una, nu mi-a mai placut Bucurestiul, mi se parea murdar, plin de toparlani si pitipoance, imbacsit, tern, cu oameni vesnic grabiti si fete triste si stresate, astfel incat nu m-am dat in vant sa merg in centrul vechi unde nu cu mult timp in urma mirosisem urina si rahatii facuti de homelesii din zona.
Dar am zis ca o iesire nu strtica si la rugamintea copilului de-a merge in ” oias” am plecat.Ne-am dus cu troleibuzul – asta este o mare pasiune de-a lui Ayan, plimbatul cu troleibuzul- si nu ne-a prins rau deloc, nu am fi avut oricum unde sa parcam si in marea aia de oameni nicio speranta sa gasim curand locuri de parcare.
Ne-am plimbat agale, am cascat ochii la tarabele cu corcoate multe si colorate, am ascultat muzica buna, ne-am oprit la un gyradiko care s-a deschis si am mancat un gyros ( 13 ron / buc. ) fix ca-n Grecia – deci cand aveti pofta puteti merge linistit la cel de pe Lipscani, pentru a servi putin dintr-o Grecie- am stat si am baut o bere uitandu-ne la imbulzeala care era pe stradutele mici si pline de terase, am povestit si am admirat cat de tare s-a schimbat acel loc de la ultima noastra vizita ( de prin mai ).Era o atmosfera ..nu stiu exact cum s-o descriu, parca nici nu erai in Bucuresti, era un aer prietenos, oameni multi si draguti dar mai ales oameni multi de tot cu zambete pe fata, foarte multa civilizatie, oameni care te lasau sa treci, spuneau „va rog” si „multumesc ” , oameni care pierdeau timpul intr-un mod placut, oameni cre petreceau intr-un fel special si realaxat asa cum nu am mai vazut in ultima perioada.Multi tineri indragostiti care vibrau la cantecele lui Mircea Vintila si se iubeau cu patos in picioare, in fata scenei, alti oameni care dansau de zor la un concert cu muzica latino, altii stand la terase si savurand linistit o masa bogata.
Nu-mi pare rau ca am iesit, m-am simtit extrem de bine, Ayan a dansat si a ras si s-a plimbat pe jos mult de tot, am rezistat pana la ora 21: 30 cand ne-am intors acasa pregatiti si relaxati pentru o noua saptamana.
Chiar ni s-a parut ca in zile de sarbatoare Bucurestiul a aratat altfel, chiar i-am inteles pe toti acei turisti care mi-au spus candva ca „orasul asta este super frumos, aveti tot ce va trebuie, nu inteleg de ce nu va place!”.Chiar asa !
Poze aici

Matinale

Azi m-am trezit cu noaptea-n cap, la 6:15 am fost super fresh.Sunt emotionata…diseara vine D.la munte, ma simt ca o adolescenta la prima ei intalnire.Doamne ca niciodata nu am stat atat de mult despartiti unul de altul!Mi s-a parut saptamana asta o vesnicie.Desi acasa ma mai calca pe nervi, ne mai certam, mai zic cateodata, la nervi, ca as vrea o pauza sa fiu singura si sa nu mai strang toata ziua diverse in urma lui, acum ca am fost singura m-am simtit oribil.In afara faptului ca mi-e dor de el rau, seara a fost cumplit: avem anumite tabieturi inainte de culcare, stam la palavre, mancam impreuna, ne amuzam de diverse si nu m-am odihnit deloc bine in timpul noptii fara el.Offf ca nu mai plec zuza singura in concediu.
Am o fixatie de ani de zile, cand ma trezesc dimineata, primul lucru cand deschid ochii este sa ma uit pe fereastra.Daca la Bucuresti nu vad tipenie de om pe drum la ora 6 a.m., aici este o forfota si un iures de zici ca-i miezul zilei.Lumea este zambitoare, vorbesc intre ei vecinii, se aud cocosii cantand, aerul curat te izbeste in fata.Ce inseamna viata departe de motropola in care traim zilnic: liniste, pace si intelegere, aer curat.
Mai e putin si se termina sejurul asta, a fost o vacanta super, as mai sta aici inca 2 luni si nu m-as satura.Cand ma gandesc la Bucurestiul infect ma ia groaza, dar suprevietuiesc cu gandul ca peste o luna o intindem iar – atunci plec si cu D. si e totul complet.
Guguluful meu si-a gasit un prieten, un baietas de vreo 3 anisori, din Iasi, cu care se harjoneste de nu mai poate, baietelul se ascunde si Ayan il cauta ( imnpreuna cu mine ) 😀 si cand il vede tipa de fericire de ne-a spart timpanele.Aseara abia i-am bagat in camere, ca niciunul nu voiau sa plece de la joaca, ii apucase plansul pe amandoi 😀
Am gasit aici o chitara de jucarie, foarte smecherita, cu o groaza de sunete si melodii, arata super si isi face treaba si mai super…doar creierii nostri sunt distrusi de atata zgomot! Dar mi-am facut-o cu mana mea…
Azi-noapte a fost super frig aici, au dat drumul la caldura maxim si eu dardaiam in camera in plapuma cu Gugulufix in brate.In timpul noptii, ma trezesc des cu picioare si palme peste ochi, cu un Guguluf de 12 kg calare cu totul peste mine, cu cate-un pumn peste ochi.Nu ma pot obisnui sa dorm cu el in pat, ma sperii la fazele astea si ma trezesc; in plus mi-e tare teama sa nu ma intorc din greseala si sa-l strivesc 😀
N-am mancat si eu tot sejurul asta o mura sau o zmeura, daca inainte era plin de vanzatori care aduceau cornete cu fructe de padure, azi nu gasesti nimic.Am luat niste miere buna si ieftina si faguri dulci de tot, de la producatori.Macar atat!
Duminica trecuta, la izvoare, m-a muscat o omida imensa ( nu am stiut in viata mea ca omizile musca ), in afara faptului ca atunci m-a durut rau de tot, de o saptamana aproape am pe locul unde m-a muscat o dara rosie,super dureroasa si formata din pustule mici si tari de culoare rosie.Stie cineva care-i treaba cu omida?Cu ce sa-mi dau sa-mi treaca si sa nu mai doara asa?
Si cum spuneam, diseara ma intalnesc cu D., abia astept sa merg sa-l iau de la Adjud, sa ne imbratisam tare de tot si sa nu-l mai las sa de langa mine…niciodata!

Targuri de cadouri si prima mea iesire la centru'

Ieri in sfarsit am fost impreuna in weekend eu si D., dupa multe saptamani in care eu si cu Guguluful am fost singuri, caci tati umbla pe la cursuri de perfectionare si traininguri.Well, ne-am mobilizat cu greu caci Guguluful ar fi dormit mult si bine si am plecat in oras sa vizitam ceva targuri de cadouri, sa vedem cum este decorat si luminat anul asta orasul nostru si sa bem un ceai aici .
Se poate vedea ce somnoros era Licuriciul meu cand l-am imbracat sa plecam in centru, prima lui iesire in oras 😀

Ne-am intins cu plimbarea pana seara tarziu, la ora 22:00, la ceainarie nu am mai ajuns, am ajuns insa la targul de cadouri de la sala Dalles, targ unde am mancat jeleuri foarte bune, dar scumpe rau: 8 ron / 100 gr ( ca de obicei eu am vazut 8 ron un kg si i-am cerut aleia 2 kg si cucoana, biata, s-a uitat la mine super mirata si mi-a spus : „2 kg?” M-am prins ca-i treaba cu pretul si cand am aruncat iar ochii pe eticheta afisata mi s-a facut rau 😀 ).Am vazut lucruri extraordinar de frumoase dar scumpe tare, ceea ce mi-a placut la nebunie si am sa-i fac si eu Gugulufului un asemenea tablou a fost asta ( ca tot imi spunea cineva ca blogul meu mereu e unul de inspiratie 😀 ).Mai aveau si perne de diverse marimi dar nu-mi placea deloc materialul fie ele si decorative asa cum mi-a explicat domnul de la stand.I-am cumparat micului Surubix ceva extraordinar, caci si el e rau de frig ca si mama lui, i-am luat niste botosei cu blana inauntru, botosei ce i-au placut foarte mult, dupa cum se poate vedea:


Am vazut o groaza de carti super faine pe care as fi vrut sa le cumpar ( obisnuiesc sa ma entuziasmez tare si sa arunc instant cu banii, noroc ca-l am pe D. mai cerebral care ma pondereaza), mi se pare totusi enorm sa dau 83 ron pe o carte cu numai 15 file chiar daca era frumos ilustrata si in limba engleza.Este totusi enorm pentru bugetele noastre actuale si-i pacat ca suntem privati de carti frumoase datorita preturilor exorbitante.Aveau o multime de carti ilustrate fain, pentru copii, carti educative, carti pe care mi-as fi dorit din inima sa i le cumpar lui Ayan.I le-as fi luat pe toate de acolo atat de frumoase erau.Existau si nuieluse :-D, frumos decorate, dar anul asta bebe a fost cuminte si nu merita o nuielusa.
Am constatat ca multi parinti se uitau foarte interesati la jucariile din lemn, erau frumusele, pictate manual si aratau ok, dar preturile erau iar super mari.Un calut de lemn pentru copiii pana intr-un anisor costa 37.. ( treisute si ceva de roni ).Mi se pare foarte mult.In general, mie , jucariile si lucrurile pentru copii si gravide mi se par exagerat de scumpe, ar trebui sa fie mai accesibile pentru a putea orice copil din lumea asta sa-si traiasca copilaria intr-un mod superb. ( asta-i alta discutie si divagam)
Dupa iesirea de la sala Dalles, de la targul de cadouri – unde daca aveti timp merita sa mergeti sa aruncati o privire – am pornit-o pe jos de la Universitate pana la Romana unde ne parcasem masina.Am descoperit ca-n aceasta perioada, de cand n-am mai fost eu „pi sentru” , s-au facut o groaza de modificari, au plecat magazine dragi mie, dar au aparut altele si mai si.De exemplu am vazut ca a venit si la noi Migato ( de la ei mi-am cumparat ani de-a randul pantofii, din Grecia).
Despre decoratul orasului…slabut de tot anul asta, nu m-a impresionat cu nimic in mod special.

In tot acest timp,Ayanski a stat cu ochii cat sarmaua, atent la absolut tot din jurul lui, se uita la luminite si la decoratii cu ochisorii mari de tot si arata cam asa: