Ieri si azi suntem acasa, impreuna, eu si Kiki.Nu din motive de fericire , ci din motive de reintoarcere a ” balaurului ” ce l-a chinuit rau vreo 2 ani: bronsita astmatiforma.
Nu am scris, din lipsa de timp, ca de 2 ani merge la Govora si de alti 4 merge la Sarata Monteoru si acest lucru s-a reflectat profund in imunitatea crescuta capatata, in faptul ca, desi acum reintors ,”balaurul” nu a mai lovit de acum 2 ani decat acum.
In iarna asta nu a fost bolnav niciodata, in timp ce alti copii zaceau bietii prin spitale, cu febra mare si viroze cumplite, Kiki a mers continuu la gradi, fara ca macar sa stranute vreodata.
Dar in februarie a racit cand a stat la mama.Si asta pentru ca taica-miu il infofoleste cu 7 cojoace.”Sa nu-i fie frig copilului si sa nu raceasca!”. Iete ca a racit.O simpla muciuiala si tuse usoara.La fiecare episod de genul asta ii dau imediat Sumetrolim, sirop ce ne-a scapat invariabil, in doar 5 zile, de episoadele de tuse usoara.
Fiindca nu eram in tara, nu pot pricepe in ce fel i-a administrat mama acest sirop, dar tusea lui Kiki nu a cedat nicicum.Reintoarsa acasa, am trecut pe alte siropuri care ii stopeaza tusea, dar nu a cedat cu nimic.
In weekend am fost sa cumparam ceva si seara ne-am oprit putin in Oraselul copiilor.Nu am ajuns niciodata pe timp de zi, acolo, promisesem unor prieteni cu care eram ca intram in parc, asadar , desi un frig afara cu un vant taios, noi am intrat in parc.Nu am stat mai mult de jumatate de ora, suficient insa cat peste tusea deja existenta sa se declanseze criza de bronsita.
Si noaptea „balaurul ” a muscat.Si a muscat asa cum nu a mai facut-o de mult timp.Intreaga noapte nu a putut respira, la propriu , efectiv limba nu stiu daca i-a stat in gura adunat 20 minute toata noaptea, a tusit continuu, a plans, s-a zbatut.Plange pentru ca ii este somn tare si nu poate nicicum nici respira, nici opri tusea.
A revenit si wheezingul ( il urasc din suflet, caci el este capul „balaurului” ), respira greu si i se usuca buzele si e moale si vrea mereu sa „stau si eu tolanit ca un motan in pat”.
Am trecut pe Klacid iar, am revenit ( dupa aproape 1 an) la Singulair, am eliminat complet contactul cu aer rece, stau acasa in medical si imi mangai puiul care sta lipit de mine continuu.Ieri a ajuns pana acolo incat mi-a spus pe un ton ce m-a uimit:” imi place mult sa fiu bolnav, atunci stam acasa impreuna mult timp!”.
Dupa numai doua doze de Klacid si o singura pastila de Singulair, „balaurul” este inca acolo dar nu mai musca.Si-l lasa sa doarma , mult, sa se refaca.
Iar eu am iar o criza de coloana, de fapt nici nu ma doare ever coloana , ci piciorul si soldul stang.Aproape ca nu pot sa merg, uneori, dar nu ii dau atentie de cele mai multe dati si ma tarasc pana la serviciu zilnic si acolo unde am treaba.Insa am trecut si eu pe medicatie caci nu cedeaza.Si singurele pastile , minunat de bune, in aceste crize sunt Arcoxia. Dupa 10 zile de administrare 1 an intreg nu mai am nicio problema.
Saptamana asta suntem betegi, voi scrie mai des ca am timp.
Fărâme de suflet şi de viaţă 