Accepta-ma asa cum sunt !

Am citit mai devreme un articol care m-a lasat masca, nu articolul in sine m-a uimit, ci comentariile unor „mame”.M-a intrigat foarte tare ceea ce scria una bucata idioata, numita Ana ( cred ca blogul este format oricum din mai multe mamici -pocaite care paradoxal isi „educa” copiii conform Bibliei care ne invata sa-i torturam de mici ):
” Ana
Cred că pedeapsa corporală este binevenită uneori important este să fie meritată şi explicată înainte cum binespunea Cristina (“stam de vorba despre gravitatea greselii si stabilim impreuna un numar”). Cateva minute cu mainile sus intinse perfect sau cateva curele subtiri la fund nu strică.Cred ca este suficient de autohtona sa o aplicam uneori, insa tot cureaua ramane dupa mine cea mai utila. Tu ce folosesti ?
Ana
@ angela dupa cum vezi metoda a functionat insa te sfatuiesc sa o aplici cu calm si sa nu te lasi impresionata de urlete, etc.
@ cristina c statul in genunchi si cu mainile sus intaresc spiritul si disciplina. numarul de curele il stabilesc in functie de gravitatea faptei insa intreb intotdeauna cate crede ca merita. daca nu apreciaza corect ii aplic eu un supliment de la mine. am luat o curea de lac de la leonardo mai ingusta si face minuni.Ana
Nu prea am timp sa stau pe mess dar poti sa-mi trimiti email pe elena_constante@yahoo.com si iti raspund. Spune-mi cum procedezi tu. Eu spre exemplu nu ma las impresionata de tipete deoarece atunci cand vede ca iau cureaua din sifonier, deja spune ca nu mai face ca sa scape nepedepsita. Aici trebuie sa fii foarte ferma si sa nu te lasi impresionata sau pacalita. Pedepsa trebuie aplicata cum am mai spus cu calm dar trebuie sa simta bine. Si nu trebuie renuntat la numarul fixat initial. Copiii incerca intotdeauna sa vada pana unde pot merge si trebuie sa le arati ca existe limite pe care nu trebuie sa le depaseasca.”
Citind comentariile asteia , sincer, eu mi-am imaginat-o pe fumeia asta nebuna ca pe o nazista rea pana-n maduva oaselor, care umbla in cizme de piele lungi si cu biciul in mana ( ma rog, cureaua in cazul de fata ) si isi stoarce creierii cum sa mai pedepseasca niste evrei amarati care nu o pot indupleca cu plansul si urletele lor.Nicidecum nu am putut intelege cum e posibil ca o mama care a dat nastere unui pui de om sa il pedepseasca la modul asta.No way!
E ipocrizie daca spunem ca noi celelalte mame suntem calmul intruchipat si angelii pe pamant.Nu, nu cred nici in varianta cu ” eu niciodata nu am ridicat nici macar vocea la copil.Ok, nu te cred!”, e omeneste sa-ti pierzi cumpatul, e omeneste sa nu rationezi in fiecare moment ca „e mic si habar nu are ce face sau ca n-o face intentionat!”, dar de aici si pana la bataile care se puneau acolo la cale …e infiorator!
Singurul lucru pe care as vrea sa-l poata citi si sa pota reflecta la el Ana aia nazista ar fi asta:

” Manutele mele sunt inca mici, de aceea nu te astepta la perfectiune cand fac patul, cand pictez sau cand arunc mingea.
Treaba pe care am facut-o eu, te rog sa nu o faci inca o data. Voi simti ca nu am facut fata asteptarilor tale.
Incearca sa iei partea buna din tot ceea ce fac; bucura-te ca m-am chinuit sa ma leg singur la pantofiori, chiar daca n-a iesit decat un nod.
Piciorusele mele sunt inca mici, te rog frumos nu face pasi mari, ca sa pot tine si eu pasul cu tine. Nu uita ca sunt la inceput de drum. Ai rabdare cu mine. Voi invata totul, dar treptat, treptat. Nu ma grabi, nu ma condamna si nu te necaji cu mine!Lumea asta are atatea mistere pentru mine, iar tu trebuie sa-mi fii invatator pe drumul vietii.
Ochii mei sunt inca mici, nu au vazut lumea asa cum ai vazut-o tu. Te rog, lasa-ma sa aflu totul, fara sa ma pedepsesti pentru curiozitatea mea. Si nu ma limita inutil!
Nu te enerva cand intreb prea mult, prea des si cateodata acelasi lucru. Eu nu cunosc lumea din jurul meu si nici nu am pe altcineva in afara de tine sa intreb. Fa-ti te rog timp si pentru mine, explicandu-mi ce stii despre lumea aceasta frumoasa si fa asta bucuros si plin de dragoste.
Nu te teme sa-mi fixezi limite si reguli. Sigur le voi respecta daca esti consecvent in aplicarea lor. Insa daca astazi spui una si maine alta, sigur voi deveni confuz si nu voi mai stii ce este interzis si ce nu.
Nu ma compara mereu cu fratii mei, cu colegii mei sau cu oricine altcineva. Sunt unic si niodata nu voi fi la fel ca altii. Sigur am si eu ceva special, fa-ti doar putin timp si vei vedea si partile mele bune. Eu nu voi fii pentru multa vreme copil, lasa-ma sa-mi traiesc copilaria si sa ma bucur de ea. Nu imi incarca programul cu tot felul de lucruri care nu sunt pentru varsta mea. Acum lasa-ma doar sa ma joc.
Sufletul meu este foarte sensibil, sentimentele mele sunt inca foarte gingase. Nu ma face mai mic decat sunt! Fii intelegator la greselile mele si stangaciile care le fac mereu. Daca ma critici constant voi deveni stingher si lipsit de incredere in fortele proprii. Gandeste-te: poti sa-mi critici faptele fara sa ma critici ca persoana!
Respecta-mi drepturile de copil si demnitatea. Nu ma umili si nici nu folosi violenta verbala sau fizica cu mine. Din asta voi invata numai sa ma ascund de tine, sa mint si sa-mi fie frica. La un comportament pozitiv intotdeauna voi raspunde pozitiv, deci incearca sa fii bland, iubitor si intelegator.
Pastreaza-mi sufletul curat! Nu ma lasa sa vad si sa invat lucruri rele. Tu esti modelul meu. Nu ma minti, caci o sa cred ca minciuna este singura cale in viata; nu folosi forta, caci o sa cred ca forta este ceva normal in relatiile cu ceilalti; nu ma critica, caci astfel voi invata sa condemn; nu ma respinge, caci voi crede ca nu ma doresti si as putea incepe sa te urasc pentru asta. Ajuta-ma sa invat valorile morale: adevarul, cinstea, increderea, bunatatea, iubirea.
Tu stii ca eu vin de la Dumnezeu si tot ce vine de la el nu are cum sa fie ,,bun de nimic’’. Nu ma face sa ma simt vinovat pentru ceea ce sunt si pentru ca nu sunt asa cum ai visat. Eu sunt copilul tau si tu esti parintele meu. Asa ne-a dat Dumnezeu unul altuia.
ACCEPTA-MA SI IUBESTE-MA ASA CUM SUNT! „

Atunci cand bataia nu e rupta din rai

Nu fac parte dintre mamele heroine, nu sunt nici macar o persoana zen de felul meu, sunt impulsiva ca si om si uneori destul de violenta verbal ( probabil as fi si fizic daca eram barbat ), imi sare tandara foarte repede in situatii aiurea si nici nu am nimic de-a face cu genul acela de oameni blanzi si buni, aceia pe care unde-i pui acolo stau.Nope!
Nu sustin cu inflacarare si nici nu fac promisiuni ca pe Puchitel nu-l voi altoi niciodata pentru ca stiu ca nu ma voi putea tine de cuvant, nu le consider pe mamele care-si mai palmuiesc copiii ca fiind denaturate sau nu mai stiu cum, nu cred ca daca i se aplica unui copil o zmetie va ramane traumatizat pe viata si nici nu cred ca atunci cand te lasa nervii in ultimul hal, daca tipi la plod ai un comportament deviant ca si parinte.In limite normale toate aceste lucruri sunt inerente si firesti in lungul drum ca parinte pe care-l ai de strabatut cu omuletul pe care vrei sa-l faci un om.
Cu toate astea nu sunt de acord cu anumite comportamente „educative” facute in public, urasc modul prin care inteleg anumite mame sa-si puna la punct odrasla.
Am spus clar, de cate ori am fost intrebata, ca in momentul in care voi putea sa comunic cu Ayan, astfel incat sa ne intelegem ( acum fiecare comunica pe limba lui si amandoi avem frustrari ca nu ne intelegem la cote maxime) ii voi explica ce este bine si ce este rau, de ce nu trebuie sa faca anumite lucruri pe care i le voi interzice dar mai ales consecintele grave ale faptelor cu care nu voi fi de acord sa fie facute.De la un punct incolo, daca explicatiile mele vor fi vobe ce-i intra pe-o ureche si ii ies pe cealalta, voi aplica pedeapsa.Diverse lucruri ce-l ustura la suflet ii vor fi interzise.Far urlete, fara plesneala, fara crize, fara nervi si neuroni distrusi.Daca nici pedeapsa nu are efectul scontat ( caci sunt multi copii care sunt incapatanati ca niste catari ) atunci il voi ciufuli.Si-l voi ciufuli zdravan daca este cazul ca sa-l aduc pe calea cea dreapta.Dar niciodata aceasta ciufuleala nu o voi face in public.
Urasc de cand sunt mica sa mi se faca observatii de fata cu alte persoane, la toate interviurile la care am fost si tuturor angajatorilor mei le-am pus conditie acest lucru: daca ai ceva de obiectat, daca vrei sa zbieri la mine si sa ma porcai cum iti place, o faci numai in privat.Daca ai spus o singura ocara de fata cu ceilalti colegi ai mei ai belit-o in fericire! Mi se pare extrem de degradant ceea ce se intampla in multe din companiile romanesti, felul in care se poarta aia de ajung ei sefi si modul umilitor cum te porcaie in fata tuturor colegilor de birou, catedra,etc.
La fel de umilitor si de jenant mi se par perechile / cuplurile care se cearta in public.Nu am inteles de ce stau 2 oameni impreuna daca se jignesc in mod constant, daca nu se inteleg, mai rau cand se ajunge la violenta fizica deja subiectul ramas impreuna si intemeiat familie cu acest start distrus mi se pare o utopie.Cu toate astea exista o multime de cupluri pe care le-am cunoscut ( poate suntem si eu si D. 2 ciudati ) care se jignesc in mod constant in public si li se pare si funny pe deasupra.Nu pot sa inteleg cum o femeie se poate amuza cand barbatul de langa ea ii spune de fata cu ceilalti din jurul lor :” du-te fa, esti proasta rau!” Nu numai ca nu m-ar amuza, i-as lipi una peste ochi de-ar vedea stele roz.Si daca ma pizdulesti, macar fa-o acasa , intre 4 pereti , umileste-ma o singura data, nu ma terfeli si-n fata altora.
Nu inteleg de ce stau femeile prizoniere in astfel de relatii, de ce nu pleaca sa-si gaseasa un partener normal care sa le respecte?
La fel se intampla si cu copiii…acum cateva zile am vazut intr-o singura zi 3 faze care m-au scos din sarite si nu am putut sa nu reactionez:
– n-am inteles niciodata nesimtirea anumitor  mame care vin in parc cu plozii si stau pe banca , trancane non stop, intoarse cu spatele la locul de joaca, mananca seminte sau fumeaza ca serpii.Copiii lor se joaca in legea lor fara sa le arunce macar o privire.Balansoarul de langa leaganul in care il dadeam pe Ayan era plin cu fete si baietei de vreo 4-5 ani.In timp ce se invarteau destul de tare, unul dintre ei a sarit de pe locul sau,statea in picioare si dadea din maini tipand, balansoarul continua sa se invarta, el si-a pierdut echilibrul si a cazut cu capul de stalpul de fier ce invarte balansoarul, urland ca din gura de sarpe.Abia atunci ma-sa, care fuma de zor, s-a sesizat, a venit in goana mare si urland si porcaindu-l l-a smuls de acolo, dandu-i o bataie pe masura.Degeaba i-a spus o bunica ca nu e ok ce face, pana acum a fumat si nu s-a uitat la copil si acum il mai si bate dupa ce era lovit.A continuat circul, Ayan se uita cu ochii mari la copilul batut, la mama care urla ca dementa de fata cu toti copiii din parc, la mine.Imi venea sa-i dau o bucata individei aleia de numa’.Atat de tare sa umilesti un copilas in vazul tuturor doar pentru ca i-a fost lene sa se uite ce face si sa-i faca o simpla observatie ca se sta pe scaun in balansoar si nu in picioare?
– ne plimbam langa lac, alta banca, alte mame la seminte si povesti ( asta e un trend in parcuri, am bagat de seama ), o fetita de vreo 3-4 ani se juca pe langa gardutul ce desparte lacul de aleea parcului, se uita la maica-sa, se uita la lac, sare gardutul si aluneca gata-gata sa cada in lac.O prinde un domn vigilent ce-si plimba baietelul.Ma-sa, isterica, i-o smulge domnului respectiv din mana, nici multumesc , nici **** si-i aplica o bataie aleia mici de-o asculta cu urechea.Nu m-am putut abtine si i-am spus ca daca s-ar fi uitat la ea nu se mai ajungea aici.Imi spune ca-i o „tampita si o neascultatoare, cel mai rau copil posibil de pe lumea asta si m-am saturat ,de nu mai pot, de ea! „.Aia mica plangea in hohote si mie mi s-a rupt sufletul in bucati.Cum pana mea sa-i spui unui copilas asemenea vorbe grele dupa ce ca ai batut-o mar?Eu, sincer, nu stiu ce fel de mame sunt astea, ce fel de educatie vor ele sa le dea copiilor lor, dar asemenea vorbe sa-i spui unui omusor care habar n-are pe ce lume este???Parca intrece orice imaginatie…E adevarat, am spus, sunt cate unii caposi si neastamparati ( asa am fost eu copil par example! ), te sperii rau, dar de aici si pana a-i spune asemenea cuvinte ( si in public!! ) mi se pare o cale lunga cat ii lumea.Pai daca te-ai saturat cucoana ca te incurca de la semnite si barfa la ce dreq ai mai facut plod?Ori ai crezut ca plodul e o papusica pe care unde o pui acolo va sta si cand ai terminat barfa si samanta merge cuminte acasa?
– mergem la farmacie, in fata mea o nesuferita pe care o stiu de la pediatra ( nu o pot suferi ca-i o intepata care stie ea tot ce-i bine pentru toata lumea ) cu al sau plod ( are 2 copii ) de vreo 2 ani.Copilul se taraste pe jos in farmacie, impinge carutul, bate din picioare.Nicio clipa nu i-a vorbit calm si frumos, a urlat permanent la el si apoi l-a luat la bumbaceala si la urelete si mai mari.Ala mic plangea, ea urla si eu am ripostat :” cumparati si-l bateti mai tarziu sau pot sa cumpar eu ca al meu copil nu vreau sa vada scene d-astea ?” Atunci abia s-a oprit si l-a lasat pe cel mic care a facut exact aceleasi lucruri pentru care a fost bumbacit si s-a urlat la el.Minte de 2 ani…
Si pe mine m-a chelfanit mama de mi-au mers fulgii, imi amintesc insa clar cand imi explica si-mi spunea ca nu e ok sa fac anumite lucruri pe care eu exact asa le faceam la 1 minut dupa ce termina explicatia, am luat-o si eu zdravan pe cocoasa pentru gura mare ( ma certam cu mama parte in parte, ba uneori voiam s-o acopar si tipam mai tare ca ea – undeva la pubertate-) dar niciodata nu imi amintesc sa-mi fi luat omorul in fata altora ( eu eram si teatrala rau, daca imi dadea o palmuta mica zbieram de parca ma tortura 😀 ) , despre mine a vorbit in fata lumii intotdeauna de bine, m-a laudat si incurajat.Cand le povestesc anumitor oameni care o stiu pe mama ce zurliu de copil am fost, aproape ca nu ma cred, caci ea le spunea „am avut un copil extraordinar de cuminte! ” 😀 Si chiar nu am fost cuminte!
Nu inteleg de ce mamicile care isi bat / pizdulesc copiii in fata altora nu se gandesc cat de umilitor poate fi ca un parinte sa le faca asta in fata celorlalti, cat de mult le stirbesc personalitatea in fata celor de varsta lor, cat de rau se poate simti un copil batut in public?De ce nu lasa dreq putin barfa si semintele ca sa se ocupe putin de proprii lor copilasi, de ce nu isi fac timp si rabdare sa le explice anumite lucruri banale pentru ele dar atat de necunoscute de cei mici?De ce fac copii daca nu le arde de educatie, de a-si dedica timpul pretios micii fapturi, de ce ii aduc pe lume si-i mutileaza sufleteste atat de timpuriu?
Pentru ca o zmetie data unui copil de mama lui in casa fara sa stie vantul si nici pamantul nu are aceeasi greutate ca o zmetie venita de la mama crizata care face circoteca in parc cu ciopor de lume in jurul ei.
Trist si umiltor…si d-aia urasc parcul si fauna din parc!