Ajutor de dincolo- episodul 3

La Praid l-am visat iar…m-am trezit uda fleasca si cu mesajul bine intiparit in minte.
Eram intr-un parc imens, plin de lume, cu mama si cu D. impingand la caruciorul lui Ayan.Deodata ma desprind impreuna cu D. de mama si o luam inainte pe o alee sa vedem marea.In timpul plimbarii linistite mama alearga dupa noi cu sufletul la gura si ma cheama spunandu-mi :” sunt unii acolo care ne hartuie, vino inapoi!” O intreb unde este Ayan si-mi spune ca l-a lasat langa un gard ca era aglomerat.Ma desprind de ea si de D. si alerg innebunita printr-o multime imensa de oameni si o grioaza de alei sa-l gasesc pe Guguluf.Ajung in sfarsit la gardul in fata caruia statea carutul cu fata si cu spatele la alee; intorc carutul si am un soc: in carut este o cutie de papusa cu un cap de papusa -fata cu parul lung si negru iar Ayan nicaieri.Incep sa urlu deznadajduita si-l vad printre lacrimi pe o banca tinandu-l strans pe Ayan la piept.Ma revolt si urlu din rarunchii mei la el chestionanadu-l de ce imi face asta, de ce imi ia copilul si ma sperie in felul asta crunt?
Imi spune bland si calm, cu-n anume rictus al lui pe fata-i vesnic palida in vise :” Pe Ayan nu-l va lua nimeni niciodata, nicaieri, el este mereu si pentru totdeauna cu mine!”
Ma priveste apoi serios si imi spune pe un ton la fel de grav ca si fata-i transformata deodata:” Si grabeste-te odata cu fetita, clar ? Mai repede sa vina fetita aia!”
Ma trezesc uda fleasca, mesajul e clar, Ayan e vesnic pazit de el asa cum am fost si eu.Partea cu papusa din carucior mi-e si mai clara: trebuie curand sa apara si fetita 😀 . Nu-s inca pregatita pentru asa ceva, dar niciodata nu ma pot opune vointei si mesajelor lui.
P.S: a mai spus ceva de casa pe care tot incercam s-o vindem, a avut aceeasi reactie ca la moartea bunica-mii.Oare suntem pe aproape s-o vindem?

Ajutor de dincolo- episodul 2

Totul a debutat cu putin timp inainte ca mama sa ma aiba, era gravida cu mine si departe de Romania.Intr-o noapte l-a visat, era noiembrie 1976.I-a spus nervos ca nu va misca niciun deget pentru casa bunica-mii, in timp ce mamei i-a spus ca la ei acasa va fi totul ok.A fost extrem de bulversata de vis, nu a inteles atunci mesajul sub nicio forma, habar nu avea la momentul respectiv ce avea sa se intample, a crezut ca-i doar un vis de noapte si atat.Ulterior, la cutremurul din martie 1977 bunica-meaa avut casa aproape cazuta pe ea, in timp ce ai mei nu au avut un cui cazut pe jos.Acela a fost primul semn venit de la el catre noi, ca el este tot timpul aici prezent si ne indruma pasii.
Urmatorul semn de la el a fost cu o saptamana inainte sa ma nasc, a venit in visul mamei si i-a daruit o papusa-fetita ( atunci nu se faceau ecografii ca si acum ), spunandu-i bucuros:” ia-o, este a ta, este papusica ta vie!”; la fix o saptamana m-am nascut.
Niciodata mama nu a putut sa-si ia carnetul de sofer.A picat 5 examene fara sa i se spuna clar de ce si pentru ce, la ultimul ,cel putin, i-a zis militianul scurt :” nu vi-l dau acum, veniti data viitoare”.Asta desigur, dupa ce in prealabil, il visase pe tataita care i-a spus nervos:” daca-l iei, mergi cu mine dincolo!” Nu l-a luat niciodata si nici nu a mai dat examen de atunci.
Au fost vise si intamplari nenumarate, la un moment dat i-a spus in vis mamei sa-i transmita unei cunostinte -prietene ca e musai sa-si faca o colposcopie.Habar nu aveau la vremea respectiva ce era cu colposcopia si la putin timp respectiva a aflat ca avea cancer si i s-a facut histerectomie totala pentru a putea trai.
Asadar eu am crescut cu frica si iubire pentru Dumnezeu si pentru Tataita.Am stiut mereu ca el este aproape si ma vegheaza, am stiut mereu ca imi indruma pasii si ca niciodata nu mi se va intampla ceva rau.Ba mai mult, toti cei care mi-au facut un rau, la un moment dat sau altul, au patit ceva naspa.Incepand cu varsta de 6 ani cand mama l-a visat ( eu intram la scoala si era disperata ca nu avea cu cine sa ma lase si se temea sa stau cu cheia de gat ) si i-a spus tinandu-ma strans la pieptul lui:” plecati , de-acum eu sunt cel care voi avea grija de ea!” nu am avut niciodata vreo intamplare care sa ma faca sa trec prin incercari grele.Am stat cu cheia de gat ani de-a randul, singura, cu lumini stinse si lumanari aprinse la care imi faceam lectiile, am fost mereu ferita de tot ce-i rau si niciodata nu mi s-a intamplat vreo nenorocire.
Eu am stiut mereu ca daca ii cer ceva arzator lui Tataita, el imi va indeplini dorinta ( invariabil se intampla asta si acum, fara sa-mi pot explica ever cum e posibil asa ceva) mai devreme sau mai tarziu.
Imi amintesc cand am dat admiterea la pedagogic, in acel an s-a dat la geometrie o problema gresita ( prima varianta a problemei era gresita ), eu oricum sunt atata de proasta la matematica incat abia ma descurc rezonabil cu adunari cu zecimale facute in minte, fara calculatorici, daramite la geometrie, la vazut in spatiu?Neah…acolo nu vad nici in 100 de ani daca ma uit.Boooon! La pedagogic,pe vremea mea, ca sa poti intra in discutie la corectarea lucrarilor, era musai sa rezolvi de nota 6 si la mate si la romana, iar eu cu matematica fiind in pom si pomul in aer nu luam nici 5, desi ma meditase mama timp de 2 ani continuu.Well, cand am intrat in sala de examen si am vazut problemele m-a luat asa cu-n soi de mare rau de frica caci stiam ca nu-s capabila nici sa le inteleg cerinta daramite sa le mai si rezolv.Oameni buni, jur ca in acele momente de frica groaznica am intrat asa intr-un soi de transa si am simtit cum efectiv mana nu o mai controlam eu ,ci scria singura.Nu ca am luat nota 6, am luat 8,75 la matematica, am fost singura care a rezolvat problema cu cerinta cea gresita.Intelegeti?Ma intrebau apoi toti afara cum am rezolvat-o si juram ca nu am habar de rezolvare, se uiatu la mine si nu ma credea nimeni, meditatorului nu am stiut sa-i explic cum am rezolvat problemele la geometrie.Si azi, cred cu aceeasi tarie ca si atunci, ca mana mi-a fost condusa de Tataita- matematicianul meu drag, ca tot ce a fost atunci asternut pe hartie a fost datorita lui.Fara ajutorul lui nu intram eu la pedagogic nici la pulivara.La fel a fost si la bac unde am dat mate’ obligatoriu ( am fost prima generatie cu 7 materii), imi trebuia o nota peste 9,50 ca sa iau repartitie buna in Bucuresti ( am fost si ultimul an de repartitii pe post ca titulare ) si am terminat tot bacul cu 9,93.Cine m-a intrebat ce am facut la mate am raspuns la fel:” eu nimic, ‘mnealui le rezolva p-astea cu matematica ” .
Cand am luat si eu carnetul prima oara am picat, a doua oara a venit si mi l-a dat ( in vis, fireste), cu mare scarba, dar mi l-a dat.Mereu am fost ferita de accidente rutiere grave ( buseli d-astea cacaioase am avut si eu ca altfel nu as fi sofer,nu?) si de intamplari nefaste.
Inainte cu 2 ani sa ma marit cu D. am avut un vis extrem de ciudat.A fost pentru mine o perioada tare trista, munceam mult, nu mai aveam timp de nicio relatie, eram numai pe drumuri, ai mei erau deja in fibrilatii ca toti cei de varsta mea aveau familie si copii si intrasem si eu intr-o stare de tristete si dezamagire, de toate si amestecate.In acea noapte ( mi-e asa de clar tot visul de parca a fost aievea) l-am visat.Statea pe scara casei lor si m-a chemat la el. ” Ce vrei ? ” i-am spus agresiva si m-am dus totusi ( subconstientul meu stie la orice ora ca el are o putere atat de mare de-a face bine dar nici eu nu am voie sa nu-i cinstesc vreo clipa memoria-i) spre el.Mi-a intins o bucata de hartie pe care erau trecuti cu creionul toti gagii mei de pana atunci.Mi i-a taiat scurt de pe foaie cu o linie pe fiecare, pe rand, caracterizandu-i in 2 vorbe pe fiecare in parte:” ala-i bezevenchi, ala a fost pustan fara minte, ala e golan, ala e bla bla”.Am plans si-n vis si i-am spus plangand ca e bine, atunci o sa raman o viata singura caci toti au defecte si asa vrea el.Mi-a facut un gest cu mana, impaciuitor si mi-a spus :” ai sa-l cunosti curand, e undeva aproape, nu vei ramane niciodata singura”.Mi-a spus apoi calm, stergandu-mi lacrimile: ” vreau sa-ti arat ceva” si mi-a aratat.Pe o usa a unei companii mari a intrat el cu 2 copii ce il tineau de mana, un baiat de vreo 12 ani, saten inchis cu ochii verzi-verzi si o fetita de vreo 8-9 ani, leita mama mea, copil – parul numai bucle blonde si ochii albastri precum marea.Mirata l-am intrebat :” ei cine sunt?”, moment in care copiii respectivi m-au strigat la unison „mama, mama”.I-a luat de mana si uitandu-ma in urma lor au plecat toti 3 intr-un mare intuneric.
Visul acela a continuat cu faptul ca imaginea se derula iar in casa unde a locuit el, statea pe o banca, eu dadeam sa ies pe poarta, m-a strigat atunci si mi-a spus:” si ma-ta-mare se va muta curand la Damaroaia”.
Am stiut din acea clipa ca voi avea 2 copii ( baiatul cel cu ochii verzi il am deja, astept fetita cea frumoasa ca o papusa ), am stiut ca urma curand sa ma marit, am stiut ca bunica mea va muri la fel de curand.Curandul asta , asa cum imi spunea aseara cineva, se referea la 2-3 ani de la vis.La fix 2 ani de la vis m-am maritat cu D., la fix 3 ani de la vis a murit bunica-mea si-n anul urmator tot in mai l-am nascut pe Ayan.
Toata sarcina nu l-am visat decat o singura data, spre sfarsitul sarcinii, cand deja aveam nopti in sir nedormite de frica cezarienei, a venit langa mine, m-a luat de mana si m-a intrebat calm:” ti-e frica de mine? „.I-am spus ca nu, cu si de el nu-mi este niciodata frica, a zambit si mi-a spus:” nici nu trebuie , eu sunt si voi fi acolo cu tine „.
Apoi l-am mai visat o data inainte de Botezul lui Ayan, era la 4 ace imbracat si se tinea la brat cu bunica-mea, eram in cimitirul unde-i ingropat el ( sunt ingropati separat dupa voia fiecaruia) mi-au spus ca sunt pregatiti ca merg deja la botez :-D.Saracii de ei !
Ultimul vis pe care l-am avut a fost atunci cand mi-a spus ca mai dureaza mult pana se va reincarna, ca o va face in Anglia si va avea o karma foarte usoara nu ca cea pe care a avut-o aici, ca Ayan va avea o karma la fel de linistita ca si a mea si ca „toti 4 va veti muta in casa, alaturi de mine”.Eu atunci i-am spus:” adica venim langa tine”? si el calm, dar ferm, mi-a raspuns :” nu langa mine, ci alaturi de mine!” ( acolo unde este el ingropat avem terenul unde vrem sa ne contruim o casa )
Astea au fost visele in care ne-a indrumat pasii, au mai fost multe mesaje catre mama, pe care o tulbura tare si nu-i mai apare in vis, mereu il visez numai la momente de cumpana si atunci cand se intampla ceva cu adevarat important.Tot ce a spus si ce ne spune el s-a indeplinit matematic, cu precizia unui ceas elvetian.
Exista, sunt sigura, este puternic tare si dincolo de moarte, ma iubeste mult asa cum si eu il iubesc enorm, ma ajuta si ne vegheaza pasii zilnic.
Semne fara vise au fost extrem de multe, de exemplu imi vin acum 2 chestii in minte:
– intotdeauna cand mergem la cimitir in Saptamana Mare ploua mereu cu galeata, noi totusi mergem cu umbrele dupa noi, cu imparteala in sacose,etc.Invariabil, an de an, la poarta cimitirului sta ploaia si putem linistiti sa ne facem treburile dupa care toarna iar cu galeata.
– in primul meu an de iubire cu D. am fost cu el la cimitir, sa i-l „prezint” lui D. si viceversa.Cand am ajuns acolo, era o joi dupa-masa, in Saptamana Mare, trebuia a doua zi dimineata sa plecam in Corfu cu masina, masina luata de 1an ,masina noua care nu facuse niciodata nicio problema mai cu seama ca la venirea in Bucuresti D. ii facuse in Cluj o super revizie pentru un drum asa de lung.La momentul respectiv . Cand ii povesteam lui D. toate astea despre Tataita ( desi si mama ii povestise ) ne-o fi crezut bietul om niste biete tacnite ( si pe buna dreptate, ca pana nu vezi, nu crezi!) si tacea din gura ca nu era sa ne contrazica pe 2 inversunate.Mergem asadar in cimitir, eu stau numai putin de tot la mormant ( cu mult mai putin decat in alti ani ) ca ma grabeam sa merg acasa sa ma pregatesc pentru a doua zi.Ajunsi in masina, baga D. cheia in contactul masinii, masina moarta.bai, da nici macar un sunet.Incearca iar, nimic…moarta complet.M-a bufnit rasul, am stiut ca e mana lui, statusem mult prea putin la el si nu voia sa plec.I-anm spus lui D. cel care se crizase maxim ( fireste ca da, masina noua, o caruta de bani, a sunat la Cluj la serviceul unde facuse revizia, mecanicul de acolo nu avea habar ce se intamplase, totul era ok, nu stia nimeni ce si cum si a doua zi dimineata aveam de mers si la balamucul vesel, pana in Corfu).L-am luat pe D. ( care tot nu credea ) am mers pana la biserica, ne-am intors iar in cimitir si am mai stat la povesti cu Tataita ( ma gandesc cum m-o fi luat D. de nevasta, vazand cum una bucata gagica lui, povestea cu o cruce de pe un mormant ?? 😀 ) si l-am asigurat pe D. ca la plecare acum masina va pleca la cheie.Jur ca asa a si fost! A bagat cheia in contact si a plecat ca de obiscei la prima cheie.Intorsi din Grecia a dus masina la verificat si paraverificat, nimeni nu a stiut sa-i explice ce si cum, cand s-a angajat unde lucreaza acum i-a descusut pe toti mecanicii aia cap -coada ce ar fi putut sa fie:NIMENI nu stie nimic, nu a fost nimic, masina merge perfect si a mers din ziua aia ceas mereu.
Daca poate cineva sa-mi spuna ca nu-s lucruri pe care noi , astia de aici, de pe Pamant, nu le putem explica, daca poate cineva sa ma convinga de faptul ca exista oameni puternici care si dupa moartea lor au un spirit tare si-i ajuta pe cei dragi lor, daca poate cineva nega ca exista viata dupa moarte ( nu stiu exact ce si cum, nu am habar ce se intampla si cum e posibil sa se intample tot ce-am scris aici ) atunci inseamna ca a gasit adevarul absolut pe care vreau si eu sa-l cunosc.Pana atunci, am asternut aici povesti ce vor ramane peste generatii, povesti ce vor dainui mereu prin mine, prin copiii mei, prin urmasii lor.Nu multor oameni in viata le este dat sa aiba parte de intamplari miraculoase traite alaturi de spirite miraculos de puternice.
Te iubesc enorm Tataita, am spus -o si o scriu aici , ca sa stie o lume intreaga ! Ai grija mereu de noi si ne vegheaza mereu pasii, luminandu-ne vesnic drumul si tinand vesnic aprinse lampile judecatilor noastre.
Cu drag mult,
a ta iubita nepoata!