A lot of…

Zilele astea stam in parc dimineata si seara, Puchitel merge singur si prin parc, avem si o noua achizitie ( gratie mie care nu rezist in fata jucariilor frumoase 😀 si spun mereu ca le va folosi si urmatorul copil asa ca merita sa investesc oricat de mult 😀 ), este minunat la umbra si racoare decat in betoanele supra incinse.Puchitel prin parc, in toata splendoarea lui 😀


Am ajuns la supra solicitare din partea lui, mi-a mancat si urechile, sunt obosita mai rau decat atunci cand era nou-nascut, mi-am schimbat complet programul in sensul ca intreaga zi stau numai cu el, nu mai fac nimic si noaptea, dupa ce adoarme, ma apuc sa spal, calc, curat,etc. Astfel ca in zilele in care e super agitat ii pun un „insemn” sa stie lumea ca-i pericolllll 😀 😀

Cadita nu mai este folosita de cateva luni, a stat in baie si acum avem ocazia s-o depozitam in alta parte.Inainte de-a o duce de acasa, Guguluf a mai dat o raita in cadita, acum pe post de saniuta 😀

Nu am stiut de ce rodea absolut tot ce-i iesea in cale, ii iesea si lui ..dar in gura, al saptelea dintisor.Oleeeee!

Bunic full time sau cum sa intri in depresie

In ultimul an mi s-a tot spus ca m-am schimbat enorm de cand il am pe Ayan, ca sunt mult mai morocanoasa, ca sunt mereu obosita, ca nu mai am chef sa rad asa cum o faceam inainte.Cel mai des aceste lucruri mi le spunea mama care incerca sa ma convinga ca au crescut si altii copii si-n conditii mult mai grele decat cele actuale ( fara pampers, sterilizatoare, etc ), ca trebuie sa ma mai detasez si sa revin la starea mea de dinainte de a fi mama.Degeaba am incercat eu sa le explic tuturor ca Ayan este un copil care ma consuma 1000 %, ca este argint viu si mi-ar trebui zilnic sa beau 10 red-bull ca sa fiu oarecum in forma si sa-i fac fata.Am zile cand clachez nervos si imi vine sa ma dau cu capul de pereti, am zile in care tip si cel mai adesea oalele se sparg in capul lui D., am zile in care nu vreau sa aud si sa vad pe nimeni. Sunt obosita nervos si psihic.
Cel mai adesea, ma enerveaza maxim tatal meu, care-mi spune ca nu stiu sa ma dedic 100% lui Ayan si sa ii gasesc la fiecare 10 minute, cand el se plictiseste, cate ceva nou de facut.Am tot explicat ca e musai sa fac si alte chestii in casa, pe care nu mi le face nimeni absolut si ca nu pot sta non-stop sa ma joc cu el.El o tine p-a lui una si buna:” Ayan e un copil extraordinar de cuminte!”
Eu nu am fost nici pe sfertul lui de agitata si tot imi spuneau ca le-am mancat sufletul cand eram mica prin nebuneala mea.La el nu mai vad nimic, li se pare ca e un mic sfant pe care eu nu-l inteleg si nu am rabdarea necesara cu micul ingeras. ( daca stai cu Guguluf doar 2-3 ore si-l pupi mereu, il tii numai in brate si il cocolosesti, pare cel mai cuminte copil care a existat ever in istoria bebelusilor )
Nu este un copil care face rautati, nu este un copil problema, dar este un copil extrem de activ, un copil foarte agitat care te oboseste ingrozitor.( cine are copii d-astia argint viu stiu exact ce spun aici ), este un copil caruia ii faci fata greu si cu un mare consum nervos.
In aceasta vacanta insa lucrurile s-au schimbat.Bunica lui materna -respectiv mama mea- a stat cu copilul full time si eu m-am odihnit.Dupa 6 zile, nu numai ca e extenuata complet fizic ( sus-jos, dreapta -stanga, se arunca pe spate, se lasa pe jos daca nu faci ca el, urla si tipa ca la nebuni, ii face baie si cand ii este lumea mai draga se lasa pe jos desi atunci il limpezesti si trebuie sa stea in picioare, arunca toate obiectele pe jos de 100 de ori pe zi si trebuie stranse si puse la locul lor , adormitul copilul, etc ) dar si psihic a terminat-o.Nu numai ca mi-a dat dreptate pentru starea mea, dar ma si invidiaza ca mai pot face si altceva cu exceptia cresterii lui Ayan.I-a dat de cap cum se spune! ( asta in conditiile in care oricum eu sunt aici langa ea si o ajut 😀 ) Deja se cugeta ce va face cu el la Praid atatea zile, toate diminetile singura doar cu el si trebuind sa gateasca pentru toti 😀 , cred ca deja i s-a facut frica de ceea ce o asteapta 😀 .
Ma bucur enorm ca s-a intamplat asa, ma bucur ca a avut ocazia sa vada ca nu eu sunt cea care m-am schimbat ci situatia ma obliga sa fiu si morocanoasa uneori, ma bucur sa inteleaga ca a avut un copil super cuminte de care se vaita degeaba in comparatie cu nepotul cel „ingeras” 😀 si ma mai bucur ca se va duce acasa sa-i povesteasca si bunicului ce-si divinizeaza micul Duracell cam ce fel de ” sfintisor ” am eu in batatura.