Cronica cârcotaşilor români

Zilele acestea asistam cu totii la o circoteca mediatica pe seama accidentului tragic produs duminica de Huidu.In clipa in care mama m-a anuntat ce s-a intamplat, m-am cutremurat si m-au strabatut fiori reci pe spate.Ulterior, in tot acest timp de la producerea nefericitului accident, am urmarit si ascultat in media o multime de grozavii scrise si spuse referitor la incidentul nefericit de duminca.
Am ascultat oameni care se vor a fi „culti, destepti si mai ales jurnalisti de seama” vorbind cu o ura viscerala despre Huidu, despre modul in care „rechinii astia care au jeepuri pe sosele” conduc „fara sa le pese de nimic”, m-am speriat de faptul ca unii oameni se pot bucura vazand necazul altora ( indiferent cat de slobod la gura ar fi Huidu sau indiferent cat de antipatic le-ar fi acest om, nu te poti bucura ca i s-a intamplat o asemenea grozavie ).Caci da, sa iei viata a 3 oameni intr-o clipita, chiar este o mare grozavie.
M-am intrebat atunci de ce televiziunile fac tot acest circ, chemand toti agaricii din tara asta ca sa dea verdicte, sa emita judecati de valoare si sa acuze, sa incrimineze si sa arunce cu noroi in altii.
Bun, e vinovat pentru producerea accidentului, indiferent de circumstantele in care masina lui a patruns pe contrasens, indiferent de modul in care s-a produs accidentul, Huidu se face vinovat ( fie el pana la urma si doar vinovat moral ) de pierderea a 3 vieti omenesti.Dar de aici si pana la cuvintele care i s-au adresat, pana la declaratiile pe care le-au facut unele „vedete” despre el, consider ca este cale lunga si nedreapta total.
In facultatea de jurnalism , pe care am absolivit-o, nu m-a invatat nimeni ca a fi un ziarist bun inseamna sa vars venin pe taste sau pe gura, nu mi-a spus nimeni ca-mi va creste audienta emisiunii, spectaculos, daca aduc diverse personaje in platou care vorbesc numai aiureli, nu mi-a explicat nimeni ca voi deveni mai apreciat profesional de superiorii mei daca ma bucur fatis la necazul unui coleg de breasla.
Si totusi, zilele acestea asta am vazut ca s-a intamplat pe mai toate posturile, asta am citit in ziare la articole semnate de oameni care se vor a fi ziaristi de elita.
Toata lumea l-a acuzat ca zbura pe sosele, ca-i place adrenalina, ca alearga fiindca are jeep.Eu nu cred ca trebuie sa ai un SUV ca sa fi vitezoman.Cu asta te nasti, nevoia de adrenalina o ai in sange si orice masina ai conduce ai alerga-o.Si mai cred foarte tare in destin, in ceasuri rele, in „ce ti-e scris in frunte ti-e pus!”.
De exemplu tatal meu nu a condus niciodata un jeep dar toata viata lui, inclusiv acum baga piciorul in acceleratie de nu se poate, ii place sa simta masina cum „fuge”.II placea la nebunie sa conduca tare, sa alerge pe sosele bune si totusi a avut un accident cumplit cand mergea pe un drum drept, doar cu 40 ora, fara a fi el de vina in vreun fel.
Un fost coleg de-al meu de gradinita cu care am pastrat legatura si cand ne-am marit, a fost cel mai mare nebun pe 2 roti pe care eu l-am cunoscut vreodata.Iubea motocicletele ca nimic altceva , ii placea riscul, imi povestea ca este alt om cand alearga cu 200-220 km /h, ca i se intampla ceva ce nu poate explica.Toata lumea il avertiza ca nu e ok ce face si ca ori va omori oameni nevinovati ori va muri el in vreun accident cumplit.De murit a murit, dar nu intr-un accident de motocicleta , ci pentru ca, la mare fiind, a plecat d epe plaja sa-si ia tigari, stand la coada la un chiosc.Un alt sofer a dat cu spatele si l-a izbit nu atat de tare dar suficient cat sa cada si sa se loveasca cu tampla de o piatra.La 3 zile de la izbitura aceea, un baiat de 24 ani avea sa moara pe un pat de spital.
Iubitul vara-mii, alt vitezoman nebun, alt impatimit al motoarelor, cu 3 motociclete si 2 masini pe care le-a alergat de le-a innebunit, a murit acum 5 ani stand pe loc, pe motocicleta , la semafor.Se ducea la mecanic, avea in buzunarul de la piept, in dreptul inimii, o piesa zimtata, un tip cu un Renault a virat la stanga si l-a acrosat daramandu-l pur si simplu de pe motor.O cazatura simpla, care nu i-ar fi produs nici vanatai in alte cazuri, o cazatura care pe el l-a omorat insa.I-a strapuns pieptul, in cadere, piesa zimtata si la 2 zile de la banalul accident a murit.
Deci nu trebuie sa te ciocnesti intrand pe contrasens ca sa omori oameni, nu trebuie sa alergi cu 200 km/h ca sa produci victime, pur si simplu sunt si accidente stupide ( de cele mai multe ori stupide si de neinteles) in care mor oameni nevinovati si intra in belea alti oameni tot nevinovati.
Referitor la conducatorii de jeepuri care cred ca ” toata lumea este a lor”…Eu sunt un conducator de suv, nu mi se pare nici ca lumea este a mea, nici ca pot merge cu 300 km/ h, nici ca sunt superioara in vreun fel altor participanti la trafic.Conduc mult mai des decat suv-ul o masina total opusa acestuia, o masina cu motor de 1000cm, o masina de oras care consuma putin si o parchez foarte usor.Ambele masini le conduc cu aceeasi prudenta, cu ambele masini merg incet ( mai ales daca e Pusi cu mine ), cu nicio masina nu ma „bag sa tai calea”, cu nicio masina nu cred ca „drumul e doar al meu” si nici nu ma simt mai nu stiu cum cand cobor din suv fata de momentul in care cobor din gargarita mea.Exista o singura mare diferenta si aceea este data de faptul ca in gargarita mea nu am nicio siguranta, ceilalti participanti nebuni la trafic imi taie calea, ma injura ca nu zbor de la semafor cand si cum vor ei, se baga inaintea-mi fara nicio greata, in timp ce cu suv-ul toata lumea sta cuminte in banca lui si siguranta ce mi-o confera nu se poate compara.Atat! In rest, am absolut aceleasi sentimente conducand ambele masini.
Accidentul lui Huidu seamana foarte tare cu accidentul la care eu si D. am fost martori, acum 2 ani, la Sibiu, accident soldat atunci cu 2 morti.Nici in ziua de azi nu s-a terminat procesul soferului ce a ucis 2 oameni, cel mai probabil va lua o pedeapsa cu suspendare dar traumele lui psihice raman pe viata.Sunt traume care nu se sterg nicicand, sunt clipe care nu se pot uita niciodata.In plus, soferul respectiv ne-a povestit ca 2 luni nu a putut sa inchida ochii, fie noapte, fie zi, avand niste stari vecine cu nebunia.
Deci nu te poti bucura, cred eu, daca esti un om normal la cap, de necazul de acest fel al altui om, fie el si unul nesuferit pe care nu-l placi deloc.Cred ca toti zmeii astia care azi acuza si arunca cuvinte de ocara, zmeii astia care cred azi ca nu li se poate intampla nimic de acest fel, doar pentru ca ei merg numai cu 50km/h pe sosele, ar trebui sa-si faca sfanta cruce si sa se roage sa-i pazeasca bunul Dumnezeu de la asemenea nenorociri.Si noi, cei care mergem ponderat, sa ne rugam la randul nostru, ca acelasi bun Dumnezeu sa ne fereasca din calea nefericitilor astora care iau vieti pe sosele.Atat, fara sa criticam, fara sa vorbim numai si numai pe supozitii, fara sa scriem ipotetic si mai ales fara sa aruncam cu rahat, mergandu-se pana acolo incat sa-i doresti moartea unui om de 35 ani care are si 2 copii mici.
Despre mortii soselelor din Romania nu pot spune decat ca asa le-a fost lor scris, atat a fost firul vietii lor si Dumnezeu sa-i odihneasca in pace si sa-i aseze de-a dreapta lui pe toti!