Despre acceptare, empatie si toleranta

Nu de mult timp, intr-o discutie in contradictoriu, cineva mi-a spus, ca pe-un repros cumva, ca „trebuie sa inveti sa accepti si oameni ca X „! Si am stat si am reflectat la ceea ce mi-a spus, am cugetat si nu am putut din pacate sa fiu de acord cu respectiva persoana nici acum.
Ce inseamna acceptarea si care este diferenta dintre a accepta, a tolera, a empatiza si a-i face tovarasi de drumuri comune in viata pe unii oameni care nu-ti plac ?
Sunt o persoana destul de dificila in raporturile cu oamenii si asta am spus-o mereu, nu ma dau in vant sa leg repede prietenii, nu sunt genul ala care sta la barfa cu vecinii de palier in fata unei cesti de cafea si fumand 17 tigari, dezbatand de cate ori se bate vecina cu barba-su,nu-s genul care sa stea in fata blocului la taifas cu „prietenii”, nu sunt genul care primesc de la oameni orice fel de ipocrzie, orice fel de comportament doar de frica de-a nu ramane nesocializata, deci sunt dificila asa cum m-ar descrie multe dintre categoriile mai sus enumerate.
Am cativa oameni care-mi sunt prieteni de ani de zile, oameni cu care desi nu ajung sa ma vad continuu, vorbim la telefon, ii ajut cand si cum pot, la randul lor ma ajuta si ei si stim ca ne putem baza unii pe altii si la bine si la greu.Am foarte putini oameni carora le fac destainuri totale in ceea ce ma priveste, sunt extrem de putini cei carora le permit sa zica ceva de D. sau de puiuc si daca ma deranjeaza le-o spun, nu ma intereseaza extrem de mult socializarea si nici nu ma dau in vant prea tare dupa prietenii noi.Daca sunt compatibila cu o persoana, daca ne placem si incet-incet se leaga intre noi vreo relatie, este ok, o dezvolt, o ingrijesc si dau tot ce pot ca sa fie bine.Prima greseala o accept tacit si consider ca este omeneste sa gresim, a doua greseala deja o pun pe tava si o dezbat cu X-ulescu ca sa stie ca m-a deranjat, de la a treia greseala repetata pe acelasi subiect dezbatut anterior, deja dau delete ( in functie de caz, deletez pacifist sau nu ).
Cine ma cunoaste, intr-o prima faza, au impresia ca-s cea mai prietenoasa persoana din lume pentru ca vorbesc, sunt tonica, rad si o dau in glume.Sub acest aspect insa, „ascund ” cele descrise mai sus.
Revenind la acceptare, la faptul ca „si cu aurolacii eu vorbesc, iar politistii mor de ras cand ma opresc la control” asa cum mi-a spus aceeasi persoana…
Si eu ii accept in societate pe aurolaci, trec pe langa ei fara sa-i jignesc, sa ma uit cu dispret la ei sau sa le arunc vorbe de ocara.Deci se cheama ca-i accept,ca sunt toleranta fata de niste homelessi, ca nu-mi bat joc de ei, ba mai mult, de cate ori pot, le dau haine, mancare si candva cand fumam chiar si tigari.Mi-e mila de unii dintre ei, ma rog la Dumnezeu sa ne fereasca pe toti de a ajunge in ipostaze nefericite in viata si cam asta este tot ceea ce pleaca de la mine spre acesti oameni.Deci asta se cheama ca-i accept, asa-i?
De aici si pana la a da-o in glume cu ei, a sta la povesti si a ma „vedea” cu homelessi este un lung drum din punctu-mi de vedere.
Mi s-a spus ca-s tare pretioasa si tin la eticheta ( nu exact asa, altele au fost cuvintele, dar asta era mesajul ) si mai ales ca nu seman deloc cu maica-mea.Pai da, e normal sa nu semanam, suntem 2 persoane diferite, cu firi si caractere total diferite, iar eu sunt astazi asa, fiindca am vazut la mama greseli multe facute de ea si pe care eu nu vreau sa le repet in viata-mi.
Am crescut langa o mama extrem de extrovertita, care-si punea intreaga viata pe tava, multora, care statea la cafele si tigari cu vecinele de bloc , care ajuta si socializa neconditionat, care lega prietenii indiferent de clasa sociala din care proveneau oamenii carora ea initial le dadea gaj, increderea si sentimentele ei de buna credinta.Rezultatul?De cele mai multe ori a fost barfita pe la colturi de cele si cei carora le asternea bunele sau relele familiei noastre, de cele mai multe ori cei care i-au inchis primii usa in nas au fost exact aceia pe care ea se zbatuse sa-i ajute, in cele mai multe cazuri i s-au spus in fata grosolanii care au durut-o, a plans si s-a consumat datorita unor vorbe izvorate din gurile unor prosti necizelati.Nu a stiut niciodata sa spuna ferm si hotarat „NU”, nu a stiut niciodata sa aiba „o eticheta” fata de alti oameni inferiori ei cu mult, nu a stiut niciodata sa-si vada propriul interes asa cum altii au facut cu ea, nu a stiut sa-si ceara drepturile acceptand orice i s-a oferit, nu a stiut sa-i puna la punct pe anumiti oameni care sistematic i-au facut rau si nu a stiut niciodata sa-si aleaga prietenii.
Tocmai pentru ca am vazut-o ani de-a randul primind „pumni” de la oameni, am vazut-o dezamagita, plansa si plecand capul in fata unora, eu m-am ferit cat am putut sa devin ca si ea.Chiar nu ma intereseaza lingaii care sa-mi spuna ca-s frumoasa, desteapta si devreme acasa in timp ce pe la spate ma vorbesc de rau sau in fata imi spun diverse grosolanii la care eu ar trebui sa zambesc si sa fac frumos doar pentru a nu-i supara.Nu ma intereseaza sa ma iubeasca lumea toata de la un job, nu ma intereseaza sa ma iubeasca tot blocul, femeia de serviciu, administratorul, etc.Vreau sa am cu ei o relatie de respect si de bun simt.Atat.
Am un sot care ma iubeste si pe care-l iubesc, am parinti pe care-i iubesc si ma iubesc, am un copil pe care-l iubesc si care as vrea sa ma iubeasca mult, am niste oameni care tin la ei si ei la mine.In rest?La ce sa am pretentia de-a „ma iubi oamenii”? Si care oameni?Aia de care nu-mi pasa?
Revenind la toleranta, acceptare , empatie…Da, sunt oameni cu care nu vreau sa am de-a face, oameni pe care nu ma intereseaza sa-i accept niciodata, sunt oameni de care mi-e scarba numai cand ma gandesc la ei, sunt alti oameni care-mi produc repulsie, etc.De ce sunt nevoita sa accept in juru-mi si sa fac frumos in fata lor numai ca sa zica lumea ca „ce fata buna e asta, mah! ” tot felul de specimene?Cu ce ma ajuta, cu ce ma incalzeste lucrul asta?
Ceea ce maica-mea nu a inteles niciodata este faptul ca oamenii aia, care azi spun despre ea, despre mine, despre tata sau despre oricare ca suntem „baieti/fete buni/e”, maine cand ai nevoie de ei sau daca intr-o zi le spui o vorba anapoda, s-au sters la cur cu tine si nu mai dau nici macar 0,50 bani pe felul in care i-ai lins in urechi vreme indelungata.
Mai apoi nu am inteles nicicand de ce trebuie sa ma complac eu intr-un mediu de cacat doar pentru ca „uneori asa e bine”.Nu zau?E bine sa te tragi de sireturi cu orice proasta manelara, e bine sa-i accept eu oricarui mitocan grosolaniile lui si e bine sa ma las calcata in picioare de oameni care-s vai steaua lor.
Pe mine chiar nu ma intereseaza sa ma aprecieze nu stiu ce naspeti de oameni, sincer.Ma bucura cu adevarat atunci cand oameni mari si nume grele din diverse domenii imi deschid usile cu zambetul pe buze,desi au trecut ani de cand nu ne-am vazut, ma bucur nespus sa conversez cu oameni care-s misto, oameni de la care ai ceva de invatat, cu care ai ce discuta, care sunt preocupati de lucruri faine si care fac parte din alta clasa sociala decat a manelarilor, tatelor sau pitipoancelor.
Mai apoi cer respect, fiindca eu ofer si dau mereu respect.Nu-s genul nesimtit pe care-l suni si nu poate raspunde uitand sa mai sune inapoi, nu-s genul care sa nu spun la orice fleac cuvintele „te rog” si ” multumesc”, nu sun la ore nepotrivite, nu jignesc oamenii aiurea fara sa am un motiv intemeiat, nu cer de la oameni lucruri pe care stiu ca nu mi le-ar putea da si i-as pune in situatii jenante, nu o tutuiesc nici macar pe vanzatoarea de la coltul blocului dar un om mai varstnic decat mine,etc.
Nu pot fi toleranta, nu vreau sa accept si nici sa fiu empatica fata de niste proaste care-mi sunt cu mult inferioare , dar au aere cat casa, care au pretentii de distinse persoane iar ele nu au dupa ce bea apa si nu pot lega coerent 2 propozitii.
Exista apoi diferente intre oameni , diferente pe care eu le respect dar nu le si accept in viata-mi, nu pot face modele din asemenea oameni.Fiecare traieste dupa cum vrea si crede de cuviinta, dar de aici si pana la a fi o astfel de persoana modelul meu de viata e cale lunga.
Nu am de ce sa ma imprietenesc cu personaje de la care nu pot afla nimic nou, cu care nu pot avea discutii decat super limitate si care ma calca pe nervi cu felul lor de-a gandi.Imi spunea, deunazi, o tipa de pe la bloc cu care am mai mult decat un simplu salut,ca ea nu ma poate intelege cum de trec pe langa femeia de serviciu din bloc ca pe langa un stalp si nu o salut.Iaca asa, e o simpla idioata care acum vreo 6 ani i-a pus vecinei mele de usa, un wc spart, chiar pe presul din fata intrarii in apartament, fiindca i-a facut observatie vecina-mea ca nu spala si la noi pe palier.Si cretina cu minte de gaina, a considerat de cuviinta, sa se razbune pe doamna de vis-a-vis, in acest mod infect.In afara faptului ca femeia aia e o cucoana care nu ar spune nici cuvantul „dracu” nu mi-o puteam imagina carand un wc murdar de pe pres, ca sa-l arunce.Si cine credeti ca era aia tare in clont si injura de zor? Fix cretina de maturareasa.Si tipa mea din bloc chiar nu intelegea de ce eu o sfidez complet pe idioata aia.Mi-e efectiv scarba de ea, am facut o criza intr-o dimineata cand D. i-a zis cu „saru’mana” si i-am zis tare , de fata cu gloaba aia, daca mai aud salut catre individa fac iures rau.Iar atunci cand a guitat ceva ca am zugravit si lasam palierul murdar de dimineata pana seara cand ajungeam acasa si spalam tot palierul si-a luat carne in gura pana a amutit.Si sade blanda oligofrena ca ma stie ca n-am tiglele toate pe casa.
Deci personaje d-astea nelalocul lor eu nici nu le pot vedea.Si da, pot parea infumurata, gretoasa, figuranta ( c-asa-mi spune un oligofren de la etaj, care ne inunda mereu si pleca de acasa inchizand apa cate 4-5 zile ca la el in codrul verde de unde s-a mutat la bloc), obraznica sau cum mai vor ele sa ma faca.Ma doare fix la başcheţi de parerea lor.
Tot individa care mi-a spus ca nu-s toleranta fata de X-uleasca ( care btw era sub orice critica, o mamzela care-si dadea aere kilometrice si ea era vai steaua ei ! ), mi-a spus ca i se pare ca-s si rasista.Ha? rasista?Nu-s cu alte etnii, religii, culori sau fete neromance cu exceptia celei mai numeroase etnii din tara asta.Ei bine, pe aia nu-i halesc de niciun fel si de nicio culoare.Sa mint, sa fac frumos, sa zic ca mi-s dragi?Nu poci ca s-o fac !
Nu vreau sa accept si nici nu pot fi empatica si toleranta cu derbedei care se poarta ca niste animale.Zilele trecute, intr-o intersectie super aglomerata, un jmecher d’asta cioroi, cu o masina coioasa, nu stiu cu ce l-a deranjat o doamna dintr-o masina si s-a oprit brusc in mijlocul intersectiei ( l-a durut fix in cur ca blocheaza toate masinile din trafic din punctul ala) ca sa-i strige respectivei cucoane niste vorbe greu de reprodus, desi eu sunt destul de spurcata la gura.Sincer, ieri mi-am dorit sa-l vada pe animalul ala fix Hitler si sa-l nimiceasca fara mila.Cum sa faci frate intr-o tara care se vrea civilizata asa ceva?Pai i-a cumparat ma-sa bulevard ciorii de s-a repezit asa la femeia aia?Si-mi spun altii sa fiu toleranta, sa accept si sa empatizez cu oamenii?!Mai bine ma inchid in lumea mea si nu mai socializez cu nimeni, daca asta inseamna acceptare si toleranta si empatie.
Pentru mine, aceste 3 cuvinte au total alte conotatii si vreau sa ramana fix asa, nu vreau sa fiu in cazurile mai sus descrise nici toleranta, nici sa accept si nici sa empatizez.Punct !
Cred ca pot, macar la varsta asta, sa imi aleg mediul unde vreau sa stau, in care sa ma invart si oamenii cu care-mi face placere sa sozializez, sa leg prietenii si sa-i am aproape.Pe restul vreau sa ma fac ca nu-i vad, desi asta ma face sa fiu intoleranta, sa nu fiu empatica si nici o persoana care accepta usor pe altii.Am zis !