Laptele si cornul – mananci aici si mori acasa!

Initial aveam in plan sa scriu despre cu totul altceva, dar nu pot sa nu povestesc prin ce am trecut saptamana trecuta.

Kiki a suferit de mic cu tot ceea ce inseamna partea de ORL, cu bronsita astmatiforma ne-am chinuit groaznic vreo 2 ani, pana au intrat in remisie alergiile care ii provocau crizele,  odata cu tratamentele de la Govora si de la Sarata Monteoru.

Cu burtica nu a suferit niciodata, am avut ceva probleme la iesirea dintilor ( nu a facut pic de febra, in schimb facea diaree zile intregi si un eritem fesier cumplit ) dar atat.De vomat s-a intamplat o singura data pe la 11 luni si inca o data la 2 ani si jumatate de la gradinita.

De cand a intrat la scoala, lucrurile nu stau deloc ok cu burta lui, in sensul ca a coincis, ce-i drept, cu iesirea celor patru molari 1, eruptii dentare care i-au provocat aceleasi simptome ca si bebe fiind, fara eritemul fesier.

De vreo 2-3 luni ne chinuim cu regim alimentar , cu mofturi mari la mancare, cu tot felul de dureri prin gura si mai ales cu un stomac vesnic in pioneze.

Pe langa toate acestea, abia pus pe picioare, Kiki a baut laptele de la scoala, ceea ce i-a provocat un rau insuportabil.Am mai avut un episod similar si prin octombrie, dar nu am crezut ca e vina laptelui in totalitate.

 

sursa foto: aici

Miercuri, in pauza mare de masa, a baut si o cutie de lapte, la scoala, i-a fost pofta tare de lapte, mi-a zis.Noaptea de miercuri spre joi am crezut ca o sa ajungem la urgenta: a vomat de 8 ori fara sa inchida un ochi toata noaptea,l-au chinuit niste dureri de burta insuportabile ( efectiv tipa de durere ) si era ca o leguma.

L-am pus pe picioare joi, vineri s-a dus la scoala si i-am cerut sa imi aduca o cutie de lapte acasa.Am vrut sa ma conving ca intr-adevar laptele asta nenorocit contine nu stiu ce otravuri pentru organism incat reactioneaza in felul asta.

Am discutat cu D. si am zis ca ma sacrific eu ( el are oricum niste crize de fiere nasoale, nu se mai incumeta la un asemenea rau incat sa bea el laptele ), sambata de dimineata am baut cutia intreaga de lapte si mi-am vazut de ale mele.Sambata nu am avut nimic, nu mi-a fost rau, nu am simtit nimic.Ba chiar ma gandeam ca nu are nimic laptele si suntem noi paranoici acuzand degeaba produsul cu pricina.

Ieri de dimineata am dormit pana la 10:00 ( lucru ce nu s-a mai intamplat de foarte mult timp ! ), abia m-am putut trezi.Se invartea totul cu mine si mi-era atat de rau, ca simteam ca o sa lesin daca ma ridic din pat.

Toata ziua de ieri am avut un rau vecin cu moartea, m-a durut colonul criminal de rau ( stateam incovrigata in pat ), aveam niste transpiratii reci pe sira spinarii, apoi ma luau niste calduri insuportabile, ameteli, greata maxima si rau din ala care nu te lasa sa poti ridica capul de pe perna.De cand am facut apendicectomia, eu nu mai pot voma deloc, asadar raul meu a fost insuportabil, intrucat toate toxinele si mizeria aia a ramas in organism.

Am bagat medicamente antispastice la greu, nu am pus gura pe mancare, am baut intreaga zi numai ceai si am bolit toata ziua in pat, cu draperiile trase.

Azi sunt bine, ma mai doare putin colonul, dar sunt bine per ansamblu.

Vreau sa stiu, insa, unde as putea face o analiza a mizeriei aluia de lapte pe care li-l da copiilor nostri la scoala? Cum poate cineva, cu buna stiinta , sa produca asemenea rauri unui biet copilas? Eu, ca adult, simteam ca lesin de durere de burta, mi-era atat de rau de parca eram otravita.

Nu e singurul caz copilul meu, mai sunt si alti copii in clasa carora le-a fost rau, altii insa il beau fara nicio problema.

Unde as putea sa merg cu cutia de lapte sa fac o analiza si sa vad ce contine de provoaca raul asta?

Lui Kiki i-am spus sa nu se mai atinga de laptele cu pricina, cornul nu-l mananca oricum caci e tare si fara gust, asadar ceea ce le da guvernul copiilor nostri e o mizerie , nu ne atingem de corn si lapte ca sa nu murim de dureri si de intoxicatii.

Copiii vostri au probleme cu laptele? S-a mai intamplat sa auzitit de persoane carora le-a fost atat de rau?

 

 

Vine sau nu vine la noapte?

A intrat in baie in timp ce eu frecam de zor si cu spor chiuveta, s-a uitat lung la mine si sec de tot mi-a spus: „stiu ca Mos Craciun si Mos Nicolae nu exista, esti tu si cu tati !”.

S-a intors pe calcaie si a parasit baia.Buimaca fiind de ceea ce am auzit, am frecat si mai tare chiuveta, am clatit-o si l-am chemat langa mine.Nu stiam ce aveam sa ii spun, dar eram sigura ca nu vine de la el afirmatia asta, a aflat de undeva si voiam sa stiu ce si cum.

L-am luat la descusut cu blandete si mi-a spus ca unul dintre colegii lui din clasa, cand se intorceau de la sala de sport, i-a spus verde in fata ca e ” fraier rau ”  daca mai crede ca exista Mos Craciun.

L-am intrebat ce crede el, ce parere are despre ce a afirmat colegul lui.

S-a gandit si mi-a spus ca el crede ca exista Mos Nicolae si Mos Craciun.Dar se si intreaba de ce colegul lui i-a spus asa ceva?!

Cu prezenta mea de spirit am gasit o explicatie imediat si i-am spus ca exista anumiti copii care nu traiesc copilaria asa cum ar trebui, cu inocenta si candoare, ca adultii nu mai pot crede in povesti si viata e frumoasa si linistita, fara griji, cand poti inca sa crezi in povesti frumoase.

I-am mai spus ca anumiti parinti nu merg sa se intalneasca cu Mos Craciun pentru ca ai lor  copii nu au fost cuminti peste an si Mosul nu i-ar vizita oricum.Probabil colegul respectiv face parte din aceasta categorie si parintii lui, ca sa nu se simta copilul trist, ii cumpara ei cadouri in locul Mosului.

Nu stiu sigur daca a crezut ce i-am spus atunci, mi-a zis ca el inca ii asteapta pe cei doi mosi sa vina,  dar azi de dimineata dupa petrecerea de la taica-su de la seviciu, a venit super entuziasmat.

L-a vazut pe Mos Nicolae pentru prima data.Eu am profitat de ocazie si i-am spus ca daca l-a vazut la anul nu va mai veni, pe Mos Nicolae il vad doar copiii care sunt destul de mari incat sa li se arate in carne si oase, de la anul il va vizita doar Mos Craciun, caci Mos Nicolae e ocupat doar cu cei mici.

Era insa atat de incantat de cadourile primite , incat nu a dat prea multa importanta la ceea ce i-am spus. In schimb, in dupa masa asta si-a lustruit ghetutele, le-a lustruit si pe ale noastre si mi-a spus ca e tare increzator ca va veni si la noapte.

Va veni, desigur, insa ii va aduce pe langa dulciuri, fructe si carti si o nuia mare.

Iar mie, lui D. si voua tuturor  vreau sa ne aduca Mosul ceea ce este scris in scrisoarea de mai jos :

sursa foto: facebook

La multi, multi ani sanatosi tuturor acelora dintre voi care maine isi serbeaza onomastica !

Consola și motivația

Acum vreo cincisprezece ani, am primit cadou de la iubitul meu de atunci, o consola Playstation.La vremea aceea, eram mare ” cartofora”  (cica as semana leit cu bunicul meu matern , de acolo tragandu-mi-se nu numai al doilea prenume, ci si placearea asta nebuna de a juca carti,  cum imi spune maica-mea razand ) .

Pasiunea mea pentru jocurile de carti a trecut in online datorita faptului ca era mult mai la indemana sa joc un pocker oricand aveam eu chef si nu depindeam de nimeni, nu asteptam pe nimeni sa aiba chef si timp ca sa ne strangem la o partida de carte.De la jucatul pe consola, ulterior am trecut la jucatul online pe diverse site-uri, imi amintesc de o perioada de iarna in care ma culcam obosita, pe la 3-4 dimineata, de la atata whist si rentz online, ca sa ma trezesc si mai obosita sa ajung la job la ora 7-8. Au fost ani faini, am cunoscut oameni foarte misto,oameni cu care, cu cativa dintre ei, m-am intalnit si in realitate, jucam pe un site grecesc unde mi-am exersat si perfectionat limba greaca.

Dar nu despre mine am vrut sa povestesc , ci despre Kiki.

La ultima rascolire prin dulapuri, a dat peste aceasta consola.Initial nu am vrut sa ii spun si sa ii arat ce face pentru ca pasiunea lui pentru masini este nemasurata si majoritatea jocurilor de pe consola sunt cu diverse curse de masini.M-am gandit insa ca va rascoli singur sa vada ce si cum, posibilitatea de a strica consola fiind una foarte mare.

Precizez ca el nu se joaca pe tableta, telefon sau pc ( laptop) mai deloc, insa gustul pentru asa ceva l-a prins deja.Doar in vacanta are la dispozitie tableta si telefonul lui , cu masura insa.

Eu in timpul scolii nu il las pe tableta, telefoanele noastre niciodata nu au stat in mana lui, pe laptopul meu nu umbla ca am diverse chestii salvate si la pc ca si la tableta doar in vacanta.

Oricum toata povestea asta cu gadgeturile este pe timpul iernii cand nu poate iesi afara, cum da firul ierbii si se incalzeste, pe el nu il mai iei de la joaca din curte si de la copii.

Revenind la consola…i-am montat-o si i-am aratat ce se poate face cu ea.A innebunit de placere. Clar si previzibila atitudinea !

Si l-am lasat sa se joace intr-o zi, doua ore, dupa care a avut o criza de isterie si de plans ca de ce ii opresc jocul ( mentionez ca niciodata nu a plans nici la tableta, nici la pc, nici la telefon ).

A doua oara cand i-am dat playstation-ul, i-am impus o ora si bineinteles ca nu a respectat-o, fiind absorbit in totalitate de joc a uitat de ceas.

A fost pedepsit si a treia oara cand a folosit-o, s-a jucat fix o ora, a oprit-o singur si a venit la fix ora la care i-am spus sa inchida sa ma anunte ca a terminat jocul.

Si am luat hotararea atunci sa folosesc aceasta placere / pasiune in mod pozitiv, asa ca un fel de recompensa pentru lucrurile bune pe care le face.

Intreaga saptamana trebuie sa vina acasa cu rezultate foarte bune la scoala, fara pedepse, fara observatii de la doamna de canto, fara buline negre de la profa de engleza.

Avem un panou de pluta unde trecem faptele bune si faptele rele, cele bune le notam prin abtibilduri frumos colorate, celor negative le punem un „x”.

Am facut o intelegere asadar, este extrem de stimulat de gandul ca la sfarsit de saptamana se poate juca pe consola daca merg lucrurile ok.Iau feedback si de la pian si de la franceza si ulterior vedem daca merita sau nu consola.

Pana acum a dat roade bune, e foarte motivat sa se joace in weekend-uri, eu sunt linistita ca are o motivatie puternica si primeste o ora de joaca virtuala sambata.

Am impacat si capra si varza, toata lumea e fericita, motivata si fara tantrumuri si alte bazaconii.

Voi folositi in anumite perioade anumite stimulente motivationale cu piticii vostri sau au voie cu gadgeturile astea fara nicio conditie si fara masura ?

 

Activitate de iarnă, cusutul pe etamină

In zilele in care am stat acasa, una dintre activitatile cu care ne-am umplut timpul a fost cusutul.

Anul trecut, Mos Craciun de la canto ( caci in decembrie mosul se multiplica si vine  la canto, la bunici, acasa, la scoala,pe la matusi,  la petrecerile X-mas de la joburile parintilor, astfel incat, bietul copil, ma mir cum mai intelege ceva din atatia Mosi cu atatea infatisari diferite ! ) i-a adus in cizmulita un set de cusut.

Zarva mare si certuri pe masura s-au iscat atunci intre mamici ( bietii copii nu au spus nimic,oricum nu mai aveau loc de zis nimic de atata galagie cata faceau unele mame ) cum se poate ca un baiat sa coasa, de ce li s-a luat baietilor acelasi cadou ca si fetitelor,ca banii ajungeau pentru masini, pusti si alte cele, bla, bla, bla.

Eu nu am spus nimic, am luat jocul, Kiki s-a uitat la el nepasator si l-a aruncat intr-un colt de dulap unde a zacut pana acum.

Stiam ca la un moment dat il va interesa, stiam de la gradinita ca unii baieti cos mai frumos decat toate fetele din clasa, stiam ca activitatea in sine prezinta interes pentru ca este ceva inedit, le da impresia ca sunt mari si utili in gospodarie.Cand inca predam eu, era activitate obligatorie la clasa, coaserea pe etamina a diverselor modele, nasturi si surfilare de butoniere.

Daca ma intrebati pe mine, mi se parea extrem de utila aceasta activitate, cum , in continuare cred cu tarie ca un barbat trebuie sa stie sa si coasa, trebuie sa stie sa faca o mancare, sa spele, sa calce o camasa, intr-un cuvant sa se poata gospodari si singur in cazul in care nu are o partenera de viata.

Jocul in sine ( setul de cusut primit ) este extrem de prost realizat, acul din plastic nu prea ajuta mult la cusut si ingreuneaza mult activitatea, pentru un copil care nu are indemanare si se afla la primul lui contact cu ata si acul e clar ca nu poate manui plasticele respective.Abia dupa ce capata indemanare si mai ales rabdare, poate sa realizeze fluturasul respectiv. Asadar, am abandonat rapid jocul cu pricina dar nu si ideea de a coase. Asa incat am cumparat niste etamina, am luat ace de cusut si niste ata si am purces. Intai l-am invatat cum sa tina acul in mana, apoi i-am aratat cum trebuie sa tina etamina pentru a putea coase si am inceput cu cel mai simplu model posibil: cusatura in urma acului parca se numeste.

Cusatura a fost facuta molcom si cu mare atentie, s-a mai incurcat buclucasa de ata cand si cand, dar per ansamblu i-a placut mult activitatea, am promis ca urmatoarea cusatura pe care o vom invata  va fi cruciulita si am promis ca vom pastra cu drag bucatile de etamina cusute de el.

Mi-as dori sa ii cumpar un set de tesut, mie, persona,l mi-a placut la nebunie acea activitate, vreau insa sa mai creasca, sa poata manui bine ustensilele si mai ales sa vad ca ii si place si vrea sa faca asa ceva.

Voi ati cusut / tesut cu ai vostri copii, faceti asemenea activitati gospodaresti cu ei?

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Interviu la 6 ani şi jumătate

Am citi de mult timp pe blogul Random stuff, despre un obicei din California, de a-i lua copilului un interviu de ziua lui. Deh, american stuff :-)) ! Eu m-am trezit acum sa ii iau interviul, fara nicio ocazie anume, am vrut asa la 6 ani si jumatate sa vad ce ii place lui Kiki.

Iata ce a iesit, dupa ce s-a maimutarit un sfert de ora ca nu se poate hotari doar la un raspuns 🙂

• care e culoarea ta preferata?   Rosu
• care e jucaria ta preferata?   Lorele
• care e fructul tau preferat?   Marul
• care e serialul tau preferat?   Clubul lui Mickey Mouse
• ce iti place sa maninci la pranz?  Cartofi prajiti cu sos de usturoi si aripioare picante
• care e jocul tau preferat?   Cursele de masini
• care a animalul tau preferat?   Cainele
• care e cantecul tau preferat?   Pinguinul
• care e cartea ta preferata? – De ce?   Prima mea carte de intrebari de Amy Shields
• care sunt cerealele tale preferate?   Nesquik duo
• ce iti place cel mai mult sa faci afara?   Sa ma dau cu trotineta si sa ma dau cu bicicleta
• care e bautura ta preferata?   Suc de piersici
• care e sarbatoarea ta preferata?  Craciunul
• cu ce iti place sa dormi noaptea?   Cu fetitele mele, cu Lorele
• ce iti place sa maninci la micul dejun?   Cereale cu cacao si lapte
• ce vrei sa fi cand vei fi mare?   Medic veterinar

Ce faceţi de Halloween -ul ăsta?

Mai sunt 2 zile până la mult aşteptatul de către copii, Halloween.

La grădiniţă, anul trecut şi acum doi ani, băbătâia a spus clar că ea nu e de acord cu o asemenea sărbătoare care nu e autohtonă, în consecinţă copiii nu au sărbătorit nimic şi tot avântul le-a fost tăiat ( asta în timp ce copiii altor clase scobeau bostani şi erau costumaţi ).

Acasă am scobit întotdeauna dovleci mari şi nu pentru sărbătoare în sine, ci pentru plăcerea lui Kiki  şi de ce nu şi a noastră, de a ne amuza copios la ornarea dovlecilor.Ba anul trecut, am pus şi pe scările exterioare  dovlecii din lut ars, cumpăraţi de la munte, cu lumânări ce au ars întreaga noapte.Copilul chiar a avut emoţii mari pentru că a fost o noapte extrem de friguroasă, iar de la umezeala lacului se temea să nu i se stingă lumânările aprinse din dovleci.Dar au rezistat glorios , dimineaţă una dintre lumânări încă pâlpâia.

Anul acesta, doamna învăţatoare i-a anunţat deja că pot veni costumaţi vineri şi fac o mică petrecere, fiind o zi mai relaxată în privinţa lecţiilor.Ba chiar le-a spus că la religie o să le povestească doamna ceva făcând o paralelă cu respectiva sărbătoare.

Nu ştiu cum să vă descriu exact ce sclipire avea Kiki în ochi, ce fericire în glas şi ce ţopăială era prin casă cu pregătirea costumaţiei.E nevoie de atât de puţin pentru ca un copil să fie fericit maxim.Iar noi, părinţii şi mai fericiţi vazând chipul lor fericit.

Kiki a hotărât să folosească tot  pelerina roşie de la serbarea de sfârşit de an de la gradiniţă,şi coiful şi sabia, dar m-a rugat să îi cumpăr nişte dinţi de vampir.Mi-a spus că detestă moartea şi scheleţii şi nu se poate îmbrăca în aşa ceva, dar îi plac la nebunie vampirii, deci va fi un soldat al unui împărat care s-a transformat după moarte în vampir şi întreaga lui oştire a devenit una de vampiri.  🙂

Am râs cu gura până la urechi aseară când mi-a povestit întreg scenariul.Mi-a spus că mai are în clasă colegi care vor fi străjeri, pitici, batmani si supermani, dar toţi sunt actualmente vampiri care sug sângele fetelor :-)))))))

Ce distracţie şi ce hăhăială o fi mâine pe capul lor ! 🙂

În afara şcolii nu organizăm nimic acasă,anul ăsta fără dovleci scobiţi acasă, fără scări luminate, avem însă o surpriză mare pentru copil ( şi sperăm şi să-l bucure! ) , dar nu i-o împărtăşim încă.

Voi cum vă organizaţi anul acesta, faceţi ceva special acasă, daţi petreceri, ieşiţi în oraş sau nu sărbătoriţi Halloween-ul ?

La şcoală / grădiniţa copiilor voştri se organizează ceva party-uri sau fără sărbătoare ?

glitter-graphics.com

Vaccinul de la 6 ani

La prima oră a dimineţii, şi lunea, la început de săptămână ,  mă framântă nişte gânduri despre vaccinare.

La ultima şedintă cu părinţii, doamna învăţătoare ne-a transmis că unora ne lipseşte din carnetul de vaccinări si ultimul vaccin, cel de la 6 ani.Ne numărăm şi noi printre cei cărora nu le figurează în carnetul de vaccinări ca fiind făcut acest vaccin.Şi doamna asistentă insistă să fie trecut în carnetul de vaccinări acest vaccin.

În fapt, eu habar nu aveam că la 6 ani trebuie să îi mai fac vreun alt vaccin.I-am facut unul la 4 ani si parcă, să zic, că pediatra mi-a spus atunci că următorul va fi la 7 ani si ultimul din seria vaccinărilor pentru copii până pe la 14 ani.Dar nu sunt sigură de asta…

Am discutat de mai multe ori cu pediatra, de la momentul când Kiki a făcut 6 ani, dar nu m-a chemat să-mi spună că trebuie să îl vaccineze.Bine, la câtă lume are ultimamente, nu i-o fi stat femeii capul la vaccinul lui Kiki.

M-am uitat pe net la schema asta de vaccinări, nu prea înteleg mare lucru, conform schemei, ar fi trebuit să il vaccinez si la 6 si la 7 ani cu nişte rapeluri, dacă am depăsit însă 6 ani, se mai poate face oare vaccinul?

Mă lamuriti şi pe mine care-i treaba până la urmă cu vaccinatul ăsta de la 6 ani? Şi dacă sărim peste acest vaccin ce se întâmplă?

Voi, cei care aveţi copii apropiaţi de vârsta cu Kiki, le-aţi făcut la 6 ani vaccin? Şi cum adică doamna asistentă de la şcoală vrea neapărat carnetul semnat cu ultimul vaccin? Dacă mă hotărăsc să nu i-l fac deloc, ce se întâmplă, nu-l mai primesc la şcoală?

Later edit: am reusit sa discut cu pediatra, spune ca trebuia facut la gradinita, cum el nu a prins campania si nu l-au vaccinat o sa il facem la dumneaei.Ne suna saptamana urmatoare sa vada cand ne programam.Si la 7 ani ii mai face inca unul.Fuck, mie nu imi plac deloc vaccinurile astea !

L.L.E: auzisem eu ceva cu obligativitatea vaccinului, dar nu m-am gandit ca e chiar atat de aiurea.

Şedinţa cu părinţii – episodul 3

Aseară am bifat a treia şedinţă cu părinţii de la începutul anului şcolar.

Desigur că numărul părinţilor prezenţi a fost unul şi mai mic decât data trecută, problemele discutate au fost in mare parte cam aceleaşi.Mie, personal, când se anunţă şedinţa cu părinţii mi-e frică rău, ştiu că iar trebuie să dăm bani şi asta nu îmi place foarte tare.Dar mă duc, să văd ce spun .

Mai întâi de toate, iar şi iar scriu că mă felicit singură pentru alegerea învăţătoarei.La început de an am avut o strângere de inimă, gândindu-mă dacă alegerea mea chiar a fost una ok, însă s-a dovedit a fi super ok.

Desigur că de sindromul părinţi care cer cadrelor didactice  ” să ţipaţi doamnă la ei, că sunteti prea blândă şi trebuie să ştie puţin de frică, ba chiar să îi şi urecheaţi pe unii dacă nu sunt cuminţi „, nu am scăpat nici aici.Şi nu pot să înţeleg in veci cum un părinte îi cere unui străin să îi bată copilul.Frate,cum să ceri cuiva să îţi facă copilul să îi fie frică, să trăiască în panică şi stresat continuu ( am şi eu fricile mele şi mă simt oribil când sunt în starea aia de frică ),cum?Că mie dacă mi l-ar bate unul, mor cu el de gât, indiferent că are 14 ani sau 50 ani.

În fine, în capul lor, poate că ăsta-i scopul şcolii şi nu poţi avea nush ce aşteptări de la nişte oameni ca ei, dacă una care e medic pediatru se gândea că scopul graduiniţei este să le speli creierul cu ameninţări, scopul şcolii probabil este să îi maltratezi.

Dar , aici intervine marele DAR, doamna învăţătoare i-a tăiat-o scurt duduii care îi cerea să fie un zbir la clasă, spunându-i că dumneaei nu şi-a bătut nici băiatul acasă şi nu ar putea lucra cu nişte copii stresaţi pentru că aceştia nu ar mai da randamentul pe care îl aşteaptă de la ei.Mi-a venit s-o iau în braţe şi s-o pup, să îi strig că mai rar aşa oameni la catedră, cu o gândire sănătoasă.

Desigur că individa nu s-a lăsat şi a continuat să îi spună că ea vrea să îl pedepsească pe al ei că îşi uită sticla cu apă, pantofii de sport, etc.Şi l-a dat exemplu şi pe fi-miu ( nu nominal, ci între copiii care au zilnic apă ). Hmmm, sunteţi într-o gravă eroare, duduie, Kiki are zilnic sticla nu pentru că la 6 ani are grija ei, ci pentru că mama lui în fiecare dimineaţă îi pune în ghiozdan cutia cu mâncare şi apa.La fel se întâmplă la toţi ceilalţi pe care i-aţi dat exemplu, sunt sigură că absolut niciunul dintre ei nu îşi pregătesc singurei pacheţelul si sticla cu apă.Şi de ce să-l pedepsească la scoală când îl puteţi pedepsi acasă?

În fine, nu-mi bat capul, e trist că avem iar, la clasă, asemenea părinţi

Există însă şi reversul medaliei, părinţi care vor să nu se mai facă ora de sport că „doamna are aşa un ton gutural şi se sperie fetiţa că nu mai vrea la şcoală. ”   În sala de sport intră 2 clase concomitent la oră, aşadar eu cred că e normal să fie vocea profesorului mai ridicată ca să se poată auzi.Cred că la toate sporturile, vocea antrenorilor este puţin mai ridicată nu pentru că sunt pasionaţi să ţipe la copii, ci pentru că zgomotul din sălile de sport o impune.Şi asta o ştiu de la taică-miu, om care nu a ţipat şi nu a ridicat mâna în viaţa lui la un elev.Dar,în sală, mai ales la cei care făceau haltere, ridica mereu tonul pentru că se trânteau greutăţi, erau mulţi într-un spaţiu mare, etc.

Şi mai apoi nu inţeleg deloc generalizările astea, să scoată ora de sport că fetiţei îi este frică să vină.Pe bune?

Nici eu nu sunt foarte fericită că avem 3 perechi de pantofi de schimbat in zilele cu sport, nici eu nu sunt fericită că sala de sport nu comunică deloc cu restul şcolii şi mă gândesc că la iarnă, transpiraţi vor merge prin curtea şcolii ca sa ajungă la clase şi Kiki cu problemele lui poate face iar crize de astm, dar asta nu înseamnă că eu îl încurajez să nu facă sport sau cer să se scoată ora aceea.Dacă va fi el bolnav, îi iau scutire pe perioada iernii şi gata.Dar apoi merge iar la sport.Cred că ar fi trebuit zilnic să aibă o oră de mişcare, să se zbânţuie şi să îşi consume energia, mai ales în anotimpurile în care nu mai stă aşa mult pe afară.

Terminând cu nemulţumirile şi cu prezentarea a ceea ce lucrează la clasă ( m-am bucurat să aflu că este o clasă cu copii buni, cu care se poate lucra mult şi la un nivel ridicat ), desigur că ni s-au cerut iar bani.

De data asta mult mai puţini ca prima dată şi cred eu că motivele sunt rezonabile ca şi atunci.Vor să strângem o sumă pentru a se cumpăra un brad artificial înalt şi ornamente, pentru aşezat în clasă în luna decembrie,pentru cadourile copiilor de moşi ( ambii ), pentru serbarea de Crăciun ( m-am mirat iar foarte tare când ne-a spus doamna că dumneaei face serbare pe tot parcursul ciclului primar, atât de Crăciun cât şi la sfârşit de an şcolar ),serbare care va avea loc într-o sală spaţioasă şi pentru care dăm 20 ron / copil, intrând în suma asta şi sala şi un tort şi ceva sucuri.Mai mult decat rezonabil, zic, ca să ai o serbare liniştită, fară a mai sta în picioare, cu hainele pe mînă şi cu zeci de capete înaintea ta, stând pe vârfuri ca să poţi vedea ceva din programul artistic.

Fireşte că şi aici s-au ridicat voci care au cerut şi dansuri, nu numai program artistic :-).Adică veşnic nemulţumiţi câte unii.

Am înţeles că şi doamna de engleză cât şi cea de religie vor avea un scurt progrămel în cadrul serbării.

Restul sumei până la 150 ron o vor consuma pe materiale de igienă ) hârtie, şerveţele, etc.

Următoarea şedinţă este în noiembrie, bănuiesc ce ne vor cere atunci :-), dar nu anticipez cu scrisul.Las să vad ce surprize aduce şedinţa viitoare.

Vouă vi s-au cerut bani pentru cele scrise de mine mai sus? Fac doamnele serbări de Crăciun la şcoalaă, aveţi cadouri de moşi pentru cei mici, se fac brazi şi toate celelalte sau nimic din ce am scris ?

Ora de religie la clasa pregătitoare

Ştiu că este un subiect sensibil, care a stârnit nenumărate controverse.Nu cunosc ce fel de profesori de religie au copiii ai căror părinţi povestesc că orele de religie se desfaşoară numai cu rugăciuni şi cu povestiri care îi îngrozesc pe cei mici, aşadar eu o să povestesc ce se întâmplă la noi la clasă, în timpul orei de religie.

Menţionez faptul că eu, aşa cum am spus  şi am scris de mai multe ori, sunt credincioasă dar nu şi religioasă.Şi când spun nu sunt religioasă, nu înseamnă că nu calc pe la biserici deloc şi nici că ceea ce se intâmplă acolo mi-e complet străin, ci faptul că nu merg des la biserică pentru că nu vreau sa am contact cu popii.

Am experienţele mele, am cunoştinţe multe despre mizeriile care se intâmplă actualmente nu numai sub protecţia bisericii dar şi a mânăstirilor, aşadar, pentru că sunt credincioasă, nu vreau să am contact cu fariseii ăia ( nu toţi sunt aşa , dar majoritatea e covârşitoare, din păcate ).

Revenind la ora de religie… Kiki are aşa o oarecare atracţie pentru ceea ce se intâmplă în biserică, mă refer aici, în primul rând la veşmintele preoţeşti, la slujbele cu coruri , la nunţile şi botezurile ortodoxe.

Îi plac sfinţii, vieţile lor, poveşti despre cum au trăit şi ce înseamnă ( aşa pe înţelesul lui ) să trăieşti / devii sfânt.

Eu l-am învaţat şi 2 rugăciuni pe care cred că le cunoaşte toată lumea Tatăl nostru şi Înger, îngeraşul meu.Nu îl oblig să le spună la masă, la culcare sau în orice altă împrejurare, dacă vrea el în câte o seară să spună vreo rugăciune, eu nu ma opun, dar nici nu îl încurajez s-o facă zilnic.

Singurul lucru pe care eu îl fac de foarte multe ori, mi-a intrat cumva, aşa, în reflex, după aproape fiecare masă spun: „Doamne ajută, că am mancat şi azi!” Kiki râde, uneori spune şi el, alteori îl amuză tare şi atât.

La ora de religie, fiind ultima oră de vineri din orar, l-am întrebat dacă vrea să participe.Mi-a spus că vrea să stea şi să vadă cum este.

În fiecare vineri eu îl întreb ce au făcut, despre ce au discutat, cum s-a desfăşurat întreaga oră.Lucrurile pe care le aud îmi plac mult de tot.Nimeni absolut nu spune vreo rugăciune, nici nu s-a adus în discuţie acest lucru, nimeni nu le povesteşte nu ştiu ce orori ca să îi facă să sufere ( aşa cum citisem eu la un moment dat la cineva, că al său copil pleaca de la ora de religie suferind cumplit ).Li se citesc povestioare despre natură, despre animăluţe, despre aer şi apă,i-a învăţat despre Noe, despre Adam şi Eva că au fost primii oameni,  e drept că li se spune că acestea toate sunt create de bunul Dumnezeu, dar nu văd nimic rău in asemenera discuţii.

Nu li se spune că dacă nu fac nush ce lucru îi va pedepsi Dumnezeu sau dacă nu îşi ascultă părinţii, etc. Nici gând! Oricum, Ayan ştie că Dumnezeu este iubire si iertare, aşadar e pregătit dinainte de mine, ca să aibă un răspuns dacă profesoara ar  devia cu pedepsele Domnului ( aşa cum tot la mămica aceea am citit că li se spunea copiilor că îi va călca maşina dacă nu ascultă! )

La fiecare oră, după ce ascultă o povestioară scurtă, discută puţin pe subiectele mai sus amintite şi apoi colorează,au în cartea de religie ( cu care vine acasă în fiecare weekend ) o mulţime de pagini de colorat.

Am făcut şi nişte foto la cartea de religie ca să nu zică lumea că la noi la şcoală se întâmplă lucruri nemaiauzite.

Momentan sunt foarte ok cu ora de religie, sunt câţiva copii pe care i-au retras părinţii şi pleacă acasă, dar am înţeles de la Ayan că cei mici ar vrea să rămână, însă „nu mă lasă mami !”

La voi cum se desfaşoară orele de religie, e adevărat ( dar din experienţa personală ) că sunt şi profesori care îi ameninţă folosindu-se de Dumnezeu, profesori ce le dau nişte pilde demente ca cea cu călcatul maşinii ?

Ce muzică ascultă copiii noștri ?

De vreo jumatate de an Kiki e meloman inrait.Avem un televizor conectat la internet si merge singur si isi cauta pe youtube muzica ce ii place s-o asculte.

L-am lasat ca sa vad ce gusturi are si m-a surprins placut.Asculta rock usor ( Guns’n Roses, baladele de la Metallica ), ii place mult tot ce inseamna chitara electrica, ma intreaba  daca simt ceva atunci cand ascult chitara :-),fac pe nestiutoarea si ii spun ca nu stiu ce ar trebui sa simt, dar imi dau seama ca el traieste muzica si chiar simte intr-un fel in care nu se poate exprimain cuvinte  ceea ce aude.La fel simt si eu la anumite bucati muzicale.Desigur ca muzica asta a auzit-o intai la noi, nu s-a nascut el fun rock sau alt gen.

Dar putea sa nu ii placa, putea sa ceara sa asculte alt gen de muzica, unul de la radio.

Cel mai mult dintre toti insa il iubeste pe Freddie Mercury, poate sa asculte Queen ore in sir, chiar am facut intr-o duminica un test si 5 ore a ascultat tot ce inseamna Freddie si Queen.

Are cateva melodii care ii plac la nebunie, le canta cat poate cu un microfon improvizat dintr-o floare de plus, apoi se aseaza pe burta pe canapea si asculta si iar asculta…

Ma bucur mult ca seamana cu  mine, ia din lucruri doar esenta, nu il intereseaza foarte tare ambalajul.Niciodata nu m-a intrebat de ce canta la bustul gol Freddie, in schimb o fetita care a fost la noi a facut-o si ne-a spus ca nu ii place de „domnu ca e dezbracat „.Kiki i-a raspuns ca nu conteaza cum arati daca ai asa o voce.

Intr-adevar, cand ai asa o voce ca si Freddie Mercury ce mai conteaza ca el canta la bustul gol, in maiou sau in costum ?!

Acum, cand scriu asta, Ayan e in living si asculta de juma’ de ceas, pe repeat,  Monserat Caballe & Freddie Mercury.

Puii vostri asculta muzica, ce genuri muzicale le plac, cand si-au descoperit pasiunea pentru muzica?