Ştirile de la ora 16 :00

Ştirile de la ora 16 00 , prezentate cu nesat de iubitul meu

 

Cursurile de actorie

Povestea cursurilor de teatru la Bell film a inceput in luna ianuarie, cand, navigand pe FB, intr-o pauza, la job, am dat de ei pe contul unei prietene.Si am vazut niste fotografii minunate, am vazut niste copii fericiti alaturi de niste actori cunoscuti.

Kiki ma batea la cap de multisor ca el isi doreste sa devina actor cand va fi mare, ce-i drept e si asta o etapa, caci a trecut prin arhitectura, pe la teologie si acum s-a oprit la actorie.Imi place ca nu are gusturi rele, imi place ca are aspiratii intelectuale si mai ales sunt impresionata ca ii place frumosul si arta.Dar cel mai tare ma uimeste teatralitatea lui , imi spune candid cu o mutra inocenta, cand nu vreau sa ii fac pe plac:” vrei sa cad aici , pe jos, sa ma tavalesc si sa plang pana mor ca sa te fac de ras?”

Si cu moaca lui Kiki cel teatral, bine conturata in cap, am pus brusc mana pe telefon si am sunat-o pe Mada.Si Mada m-a dezarmat, pe moment, spunanadu-mi ca e un proiect doar pentru copiii ai caror parinti lucreaza in sistemul bancar.Dar eu nu ma las asa usor si am sunat direct la Bell Film.Si mi-a raspuns o voce amabila si calda ( asa cum ar trebui sa fie orice om normal la cap care are un business si lucreaza cu oamenii ),voce ce mi-a promis ca mi- l va primit imediat la cursuri pe Kiki.

Sambata urmatoare am si inceput.Cu inima stransa pentru ca una este sa-ti doresti sa devii actor si alta inseamna sa mergi la cursuri saptamanal, sa stai linistit o ora si jumatate, sa participi activ la ce se intampla in sala, sa nu te apuce toaleta si frechinitul pe scaune in tot acest timp.

Si prima lectie am stat ca pe jar.Dar a fost realmente un success incontestabil.A plecat de acolo cu capul in nori, mi-a spus ca abia asteapta weekendul viitor sa mearga din nou la teatru.Si sunt déjà 3 luni de cand el merge saptamanal la cursurile acestea.

L-au invatat sa il pronunte corect pe “R” la cursul de dictie, Horatiu e preferatul sau cu tehnicile sale de film, a intrat mai nou in “scena” cursurilor si o domnisoara “ pe care nu stiu insa cum o cheama, dar imi place mult de tot de ea” cu care face teatru.

Si intr-o zi, ni s-a propus sa mergem la un casting pentru o reclama.Si ne-am conformat, am fost la casting si copilul a fost ales pentru voce.Apoi a urmat un alt casting pe care nu l-a luat, apoi un altul si tot asa.

E tracasant pentru copil sa il alergi atat cu reclamele astea, mi –a spus o colega.Eu cred ca din contra, e un lucru minunat, sa invete de mic sa piarda cu demnitate.Pentru ca in viata suntem, , din pacate, expusi multor esecuri, esecuri la care trebuie sa facem fata in mod echilibrat si rational, fara varsari de sange si dat drumul la vene.

La primul casting pierdut a plans mult, mi-a spus ca isi dorea enorm sa apara in reclama aia.Si i-am explicat ca vor mai fi alte si alte oportunitati, ca numai pierzand poti ulterior savura gustul victoriei.Si il invat constant ca putini sunt cei care in viata castiga mereu.

M-am dat exemplu pe mine care am mers si merg la jde interviuri, interviuri pe care unele le refuz eu, altele ma refuza ele, dar caut constant, pana intr-o zi cand voi castiga locul ce mi-l doresc.

La fel si cu aceste castinguri, il invata sa fie dezinvolt, sa vorbeasca liber si mai ales sa piarda demn.La fel cum il invata sa castige frumos si sa aprecieze banul de mic.Pentru ca i-am explicat si asta, reclama si filmatul a vazut ca nu se fac usor, se repeta, se trag duble si iar duble, se invata textul, repeta mult pana iese ce trebuie, ne plictisim, ne incruntam, bem litri de apa, mancam si iar bem si uite asa.Deci banutul nu se castiga nicaieri usor.

Revenind la cursurile de teatru…sunt o minune pentru copii, ii ajuta enorm sa se exprime dezinvolt, le dezvolta imaginatia, ii invata sa vorbeasca fara trac in public, fac cunostinta cu tot soiul de oameni din lumea artistica, le dezvolta simtul pentru frumos si pentru arta, le dezvolta memoria fiind nevoiti sa invete pasaje intregi din roluri pentru copii.

Acum pregatesc o piesa de teatru pe care o vor pune in scena la un teatru de copii, la inceputul lunii iulie.Vor fi cam 100 de spectatori de toate varstele, vor avea costume si vor juca efectiv in piesa ca niste adevarati artisti.

Noi mergem in weekend la cursul de teatru , o data pe saptamana, platim 250 ron /luna si desi e locatia destul de departe de noi, nu pierdem nicio sedinta si Kiki e innebunit sa ajunga acolo.

Va recomand din suflet sa mergeti cu copiii la Bell Film, sunt minunati si fac o treaba foarte misto cu cei mici.

 

 

Primul Paște în satul meu

Hristos a înviat !

A doua zi de Paste am ragaz sa scriu despre felul in care anul asta am sarbatorit Invierea Domnului.Cum am perceput-o eu, cu ce difera de anii in care am fost in Bucuresti, cum ne-am pregatit.

In fiecare an , de aproape 20 de ani de cand lucrez, in Saptamana Mare imi iau cateva zile libere.Anul asta am stat acasa de miercuri, am dereticat toata casa, am spalat, am curatat si am facut totul in jur boboc de curatenie, in ciuda ploii torentiale care cadea fara oprire.A plouat cumplit vreme de 3 zile, s-a rupt cerul, a fost frigc  tare, dar nu m-a lasat sufletul sa ne prinda Pastele cu casa neprimenita.

Kiki a fost ajutor de nadejde, ma minunez cum poate el cu 2 manute cu degetele mici sa faca atata treaba serioasa.A stat pe langa mine si m-a ajutat asa cum a putut el, mititelul meu drag.

In Joia Mare, am vopsit ouale, dupa ce am terminat ce mai aveam de curatat, seara am fost la Denii, unde eu, an de an, merg sa fac nodurile cu dorinte,noduri pe care, pe parcursul anului, atunci cand se realizeaza dorintele, le desfac.

Kiki a stat linistit intr-o strana la inceput, ulterior a vrut si el sa stea in genunchi, a vrut si el sa-si ia un covoras si pe parcursul fiecarei Denii se lasa i genunchi, apoi in fund ca il dureau genunchii, apoi se ridica si se plimba prin biserica.

Spre deosebire de oras, unde toate batranele au nervii la fileu, desi vin la sfanta biserica, aici l-a lasat toata lumea in pace, s-a plimbat linistit prin biserica, s-a ridicat sa pupe icoanele, s-a pus iar in genunchi si tot asa.Important nu este sa stea fix intr-un loc, e copil si nu are rabdarea necesara, important este sa intre in atmosfera de slujba, sa inteleaga ce se intampla acolo in Joia Mare.

Urmeaza spovedania, cu maslu predecesor, cu izbavirea de pacate facute in ultimul timp, de la ultima impartasanie.

Vineri, am fost toti trei in pta. Obor sa cumparam miel.In Obor eu nu am ajuns prea des, acum insa ploua tare si era lume ca la o manifestatie.Se buluceau si se impingeau, era prapad.Eu am o stare de nervi groaznica in aglomeratii, nu suport furnicarul ala de oameni bulucindu-se.Nu sufar de ochlofobie, dar imi creeaza o stare de disconfort total atata lume agitata pe metru patrat.

Am cumparat jumatate de miel si o pulpa de ied cu 23 ron/kg ambele vietati ( daca ma intrebati pe mine nu am gasit nicio diferenta de gust, textura intre cele 2 animale sacrificate , poate mielul este o idee mai gras decat iedul ), toate cele trebuincioase pentru pasca si am plecat cat de repede am putut.

Dupa masa am fost la cimitir sa ne cinstim strabunii, am crezut ca fiind ploaie va fi cimitirul gol si voi ramane cu imparteala intreaga.Aici e diferenta intre oras si sat, desi torentiala ploaia, nu i-a impiedicat pe oameni sa umplu cimitirul, as fi avut nevoie de bucate in plus sa pot imparti tuturor aflati la ora aceea langa cei dragi ai lor, dusi dintre noi.

Dupa cimitir urmeaza biserica, cu trecutul pe sub epitaful scos in mijlocul bisericii, cu cele 3 dorinte puse la fiecare trecere pe sub epitaf, anual aceleasi de cand il am pe Kiki.

Acasa gatesc o parte din mancare ca sa pot sa ma dedic sambata cozonacilor, dulciurior si altor chitibusuri mancatoare de rabdare si timp, gen drob de pui in bacon.

Sambata vine la prima ora cu impartasania lui Kiki si a mea ( aici este o diferenta care nu-mi place intre biserica din Bucuresti si cea de aici, a trebuit sa merg in alta parohie sa ma impartasesc ,desi m-am spovedit aici, pentru ca preotii de aici impartasesc adulti numai in primele 3 zile ale Saptamanii Mari ,cand eu lucrez  si miercuri nu am stiut ca sa pot merge atunci ).

Dupa biserica stam impreuna si facem cozonaci, pasca, alte delicatese, lasam curat in urma noastra, ne spalam si ne bagam la somn ca sa fim odihniti la slujba de Inviere.

La ora 23: 40 am plecat agale spre biserica ( noi stam la numai 5 minute de mers agale), am gasit un puhoi de lume afara, dar frig fiind noi am intrat in interior.Unde era loc, cald si bine.Ne-am asezat cuminti intr-un loc, slujba nu incepuse, lucru ce era total diferit de ce se intampla pe la bisericile bucurestene unde eu am fost in toti anii precedenti.

E drept, ca niciodata nu am putut intra in incinta vreunei biserici de cartier, unde se aduna toti si toate neavenitele ca sa faca caterinca, sa stabileasca in ce bar vor merge dupa si alte bazaconii.Si eu in anii mei de tinerete mergeam la distractie prin te miri ce cluburi si barulete in noaptea de Inviere, dar niciodata, absolut, nu mi-am stabilit programul de destrabalare maxima la sjuba, nu am mers la biserica sa fac misto de ceilelati , sa vorbesc tare si sa iau in balon intreaga seara de Inviere.Slujba de Inviere insemna la bisericile noastre de cartier un stat pe strada pret de 5-10 minute, aprins lumanarea de la altii de pe langa noi si intors acasa.

Aici am stat linistit jos pana la ora 24 cand s-a facut intuneric total in biserica, apoi s-au auzit cuvintele preotului „veniti de primiti lumina!”si l-am vazut trecand pe langa noi cu o lumanare mare si groasa ca sa ne dea tuturor lumina sfanta.

Multimea din biserica iese si se goleste lacasul, ne mutam toti in strada in fata unui foisor unde cei 3 preoti conduc multimea prin cantecul atat de drag mie, vestitor al Invierii vesnice a Mantuitorului nostru:”Hristos a inviat din morti /cu moartea pre moarte calcand …”

La sfarsitul cantarilor marea majoritate ne asezam cuminti la rand sa primim Pasti cu vin.E lumea calma, se sta la rand fara imbulzeala, ajunge sigur pentru toti, preotii intra in biserica unde ii asteapta pe cei ce vor si pot sa stea la slujba de Inviere, ce dureaza pana aproape de dimineata, servindu-i apoi cu peste si mancare, cu oua si cozonac, toate donate de enoriasi.

Dupa ce am luat lumina si Pasti noi am plecat.Kiki nu are inca rabdarea necesara de a sta la o slujba intreaga de Inviere si nu as face altceva decat sa-l chinui si sa-l tin fortat, ori asta eu nu vreau.Apropierea de biserica si de Dumnezeu trebuie sa fie lina si  placuta, nu fortata si brutala.Trebuie sa vina de la el dorinta de a merge acolo, nu impus si fortat de mine.

Facand o paranteza, parintele cand l-a vazut la impartasit, m-a intrebat daca sunt de acord sa-l aduc in fiecare duminica la slujba ca ar vrea sa il faca baiat de altar.Asa cum am mai scris, eu sunt foarte credincioasa, dar nu si suficient  de religioasa, astfel incat nu-mi pot lua un asemenea angajament, sa fiu prezenta saptamanal la slujba de duminica.L-am intrebat pe Kiki daca i-ar placea, mi-a spus ca ii este cam rusine, ca nu prea vrea sa mearga, asadar am refuzat elegant propunerea parintelui.Desigur ca este o onoare, asa cum si parintele a spus, ca unui copil sa i se propuna sa fie facut baiat de altar, dar i-am explicat si parintelui ca dorinta de a veni  cu sufletul catre biserica vreau sa ii apartina numai si numai lui.Asa cum merge cu sufletul deschis la teatru si isi doreste sa se faca actor, asa trebuie sa fie si cu apropierea de biserica.

Acasa ajunsi dupa slujba,desfacem cu nesat cadourile Iepurasului,  ciocnim un ou, mancam ceva dulce si ne culcam.

In ziua Pastelui avem mereu casa si masa plina, cu toti cei dragi ai nostri si bunatati diverse.Anul asta am uitat complet sa pun in lighean in apa, oul rosu si moneda, ca sa ne spalam pe fata in dimineata de duminica.

Si stam in jurul mesei pana tarziu in noapte, mancam, radem, povestim si ne bucuram din plin de tot ceea ce aduce an de an Pastele, de Invierea Mantuitorului si ii multumim pentru tot ce avem si putem sa facem in aceste zile minunate.

 

 

Astazi, despre leacuri si tratamente nealopate

Balaurul ce-a muscat acum cateva zile s-a retras imediat cum i-am aplicat tratamentul.Kiki e bine, de luni ne reluam activitatile.

Acum 4 ani, cand i s-a declansat prima criza de bronsita astmatiforma,m-am rugat din tot sufletul meu sa nu aiba acelasi diagnostic pe care l-am avut si eu copil fiind.Din nefericire aceeasi bronsita ne-a mancat multe nopti si zile timp de 2 ani, bani dati pe medicamente, pe doctori si pe diverse aparate care sa-i curme suferintele si sa-i redea gura de aer in momentele de criza.

De vindecat insa l-am vindecat numai la Sarata Monteoru si la Govora.Asa cum si pe mine, mama m-a vindecat tot acolo, desi imi administrase si mie nshpe mii de medicamente alopate de prin Germanii, Elvetii, Frante si mai nu stiu ce tari.

De la noi s-au vindecat si alti copii carora le-am recomandat din suflet sa mearga acolo, la bazinul cu apa sarata macar daca nu sunt bani si de tratamente la Govora.

Astazi am sa povestesc ceea ce ni s-a intamplat asta vara, peste intreaga nebunie cu constructia.

In ianuarie anul trecut m-a mancat undeva sa rezerv o vacanta in Cipru.Minte creata ce-am avut atunci, nestiind cu ce se mananca o constructie de casa, mesteri si tot tacamul.La Larnaca am stat la un hotel foarte ok, aproape de plaja, dar nu am avut mancare inclusa, asadar am mancat numai junk food.Kiki nu e obisnuit cu genul asta de mancare, eu nu-i dau nici acum decat o data pe an Mc si Kfc, pizza, ketchup si alte chestii de genul nu gusta.

Intors din Cipru, la vreo saptamana, i-au aparut niste bube pe tot corpul, erau mai mult niste pustule cu lichid.Am dat fuguta la medicul sau pediatru, cu suspiciunea de varicela, care mi-a confirmat si intarit faptul ca ala este diagnosticul.Urmarea? Copilul nu este spalat, nu iese din casa, ii dati cu mixtura mentolata pe bube, regim alimentar si la control iar peste 3 sapatamani.Mi s-a rupt sufletul de mila lui, era vara, soare, caldura, toti copiii se jucau pe afara si el statea inchis in casa.De-ar fi stat macar cu folos!

Au trecut cele 3 saptamani, copilul nu avea pustulele alea decat pe picioare si pe fund, la baza rinichilor si in rest curat tot corpul.Dar pustulele de la inceput, erau acum niste buboaie cu lichid, infectate clar, aratand oribil.Am inceput sa ma indoiesc ca ar fi varicela, ieseau in dementa si nu se uscau cu nimic, ba si supurau.Il duc iar la control, doctorita oripilata vazand ce are pe picioare ne scoate din cabinet sa asteptam afara „ca se ia si la altii „.

Cateodata, firea mea vulcanica este de mare ajutor in anumite situatii, in sensul ca mi se pune pata si actionez instant, nu mai stau sa rumeg si sa desfac firul in patru.

Si odata dati afara din cabinet ( lucru ce mi s-a parut total neprofesional ), ne-am oprit fix la Matei Bals la infectioase-copii.Soc si groaza ajunsa acolo!Copilul nu avea nicio varicela, avea o alergie la mancarea din Cipru si ranile, caci vorbim deja de rani, erau super infectate de la faptul ca nu-l spalasem 3 saptamani.Le-am arata hartia scrisa de medic care ne recomanda clar sa nu se faca baie in tot acel timp si s-au crucit.

Regim alimentar si Ketof alternat cu Zyrtec.Atat i-au dat.Dara facut si in gat o infectie ce o luase din aer ( am uitat cum naiba se numea !) pentru care ne-a dat glicerina cu aciclovir.

Pe mine m-a interesat daca putem pleca la Sarata Monteoru cu el , cu infectia bucala, caci acolo stiam sigur ca se va vindeca complet.

In acea zi ne-am intors acasa la maica-mea unde stateam in acea perioada, am facut bagaje, am facut rezervari si am plecat la Sarata Monteoru cu el.

La  prima baie mi-a fost si nu stiu cum sa-l dezbrac ca se uita lumea la noi ca la alte cele si cum sa le explici ca nu se ia ce are el pe picioare in apa sarata care distruge tot? Si a fost un chin pentru bietul meu pui, l-au usturat ranile alea de credeam ca face pe el.Dar a rabdat si a inteles ca e ok sa stea in apa, copil fiind s-a mai jucat, s-a mai hlizit si a uitat, a stat in apa vreo 2-3 ore.De a doua zi l-au lasat usturimile complet, dupa 3 zile bubele erau uscate perfect si dupa 2 saptamani de stat acolo cu maica-mea ( noi ne-am intors dupa 3 zile) avea picioarele perfect uscate si fara coji , fara nimic pe ele.I-au ramas semnele pe care le are si in ziua de azi, dar in rest miraculoasa apa ca si in cazul bronsitei.

Pozele sunt pe parcursul celor 3 zile cat am stat noi , a se observa ameliorarea ranilor.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Despre bronsita…asta va fi al 5-lea an la noi de mers la Sarata, de 2 ani a racit doar o singura data pe an, fara episoade de sufocare, fara febra de 40 grade si alte probleme, antibiotic a luat acum dupa 3 ani.In plus, niciodata nu mi-a mai facut vreun episod de otita ( asta de la Govora, ce-i drept), am sa scriu maine si despre Govora ce minuni se intampla si acolo.

Va recomand din suflet sa mergeti la tratament cu copiii la Sarata Monteoru, sunt o groaza de pensiuni accesibile ca si pret, sunt restaurante unde se mananca foarte bine, apa este calda , intrarea la strand este 10 lei / adult si pentru copiii pana la 7 ani nu platim nimic, sarea aceea ramasa pe piele este un miracol pentru ei si cu soarele in combinatie face bine si la oase, este buan si pentru doamnele cu probleme gineco, pentru reumatism si cate si mai cate.Tratamentul consta doar in baile sarate.Copiii se simt minunat oricum ca se balacesc si nu simt cand trece timpul.

Desigur ca nu este lux si nici nu veti gasi fite sau altele de genul, acolo vin oameni destul de nevoiasi care fac eforturi pentru copiii lor,vin batrani la tratament, de ani de zile de cand am mers noi nu am luat nimic din bazin , ( de la hotelul Bucuresti, de la piscina, eu am luat o ciuperca ), apa oricum se schimba la 2-3 zile si este mereu filtrata printr-o gura de aerisire.

Zic ca sanatatea este mai presus decat orice si merita toti banii din lume vindecarea naturala decat sa le omoram ficateii cu atatea medicamente alopate.

 

Balaurul a muscat din nou

Ieri si azi suntem acasa, impreuna, eu si Kiki.Nu din motive de fericire , ci din motive de reintoarcere a ” balaurului ”  ce l-a chinuit rau vreo 2 ani: bronsita astmatiforma.

Nu am scris, din lipsa de timp, ca de 2 ani merge la Govora si de alti 4 merge la Sarata Monteoru si acest lucru s-a reflectat profund in imunitatea crescuta capatata, in faptul ca, desi acum reintors ,”balaurul” nu a mai lovit de acum 2 ani decat acum.

In iarna asta nu a fost bolnav niciodata, in timp ce alti copii zaceau bietii prin spitale, cu febra mare si viroze cumplite, Kiki a mers continuu la gradi, fara ca macar sa stranute vreodata.

Dar in februarie a racit cand a stat la mama.Si asta pentru ca taica-miu il infofoleste cu 7 cojoace.”Sa nu-i fie frig copilului si sa nu raceasca!”. Iete ca a racit.O simpla muciuiala si tuse usoara.La fiecare episod de genul asta ii dau imediat Sumetrolim,  sirop ce ne-a scapat invariabil, in doar 5 zile, de episoadele de tuse usoara.

Fiindca nu eram in tara, nu pot pricepe in ce fel i-a administrat mama acest sirop, dar tusea lui Kiki nu a cedat nicicum.Reintoarsa acasa, am trecut pe alte siropuri care ii stopeaza tusea, dar nu a cedat cu nimic.

In weekend am fost sa cumparam ceva si seara ne-am oprit putin in Oraselul copiilor.Nu am ajuns niciodata pe timp de zi, acolo, promisesem unor prieteni cu care eram ca intram in parc, asadar , desi un frig afara cu un vant taios, noi am intrat in parc.Nu am stat mai mult de jumatate de ora, suficient insa cat peste tusea deja existenta sa se declanseze criza de bronsita.

Si noaptea „balaurul ” a muscat.Si a muscat asa cum nu a mai facut-o de mult timp.Intreaga noapte nu a putut respira, la propriu , efectiv limba nu stiu daca i-a stat in gura adunat 20 minute toata noaptea, a tusit continuu, a plans, s-a zbatut.Plange pentru ca ii este somn tare si nu poate nicicum nici respira, nici opri tusea.

A revenit si wheezingul ( il urasc din suflet, caci el este capul „balaurului” ), respira greu si i se usuca buzele si e moale si vrea mereu sa „stau si eu tolanit ca un motan in pat”.

Am trecut pe Klacid iar, am revenit  ( dupa aproape 1 an) la Singulair, am eliminat complet contactul cu aer rece, stau acasa in medical si imi mangai puiul care sta lipit de mine continuu.Ieri a ajuns pana acolo incat mi-a spus pe un ton ce m-a uimit:” imi place mult sa fiu bolnav, atunci stam acasa impreuna mult timp!”.

Dupa numai doua doze de Klacid si o singura pastila de Singulair, „balaurul” este inca acolo dar nu mai musca.Si-l lasa sa doarma , mult, sa se refaca.

Iar eu am iar o criza de coloana, de fapt nici nu ma doare ever coloana , ci piciorul si soldul stang.Aproape ca nu pot sa merg, uneori, dar nu ii dau atentie de cele mai multe dati si ma tarasc pana la serviciu zilnic si acolo unde am treaba.Insa am trecut si eu pe medicatie caci nu cedeaza.Si singurele pastile , minunat de bune, in aceste crize sunt Arcoxia. Dupa 10 zile de administrare 1 an intreg nu mai am nicio problema.

Saptamana asta suntem betegi, voi scrie mai des ca am timp.

 

Un desen cat o mie de cuvinte de iubire

Cand eram mica, eu nu-i desenam maica-mii.Ca nu ma pricepeam.Si nu ma pricep nici acum la desene.Dar ma pricep sa vorbesc.Si vorbeam mult si-mi exprimam iubirea prin cuvinte si prin dependenta mea fata de persoana ei.Dar mai ales prin exprimarea fatisa a bucuriei mele atunci cand o (re)vedeam.Toate emotiile eu mi le exprimam prin imbratisari, pupaturi lunggiii si lipita stand de maica-mea.

Kiki nu e genul meu, este un tandru si un pupacios, dar nu este la fel de expansiv ca si mine.Si asta nu-i rau deloc, zic eu.

Kiki stie sa vorbeasca foarte mestesugit pentru varsta lui, dar stie la fel de frumos si bine sa deseneze si sa picteze.

Cand vin acasa, pe mine nu ma asteapta niciodata in hol ( asa cum o asteptam eu pe mama) un copil care sa ma imbratiseze si sa –mi sara in brate de cum ma vede.

Dar zilnic, la ceas de amurg, cand eu ma intorc obosita acasa si de multe ori stresata de la job, pe mine ma asteapta cuminti, pe dulapul din hol, desene reprezentand inimi si pe inimi in fiecare zi alt mesaj de iubire.

Si cand nu reactionez expansiv replicile lui sunt:

“ Bine, inseamna ca asta nu-ti place, pot sa fac alta si mai frumoasa maine.Maine vei avea o surpriza si mai frumoasa de la mine!”

 

Si stiu ca in felul asta Kiki isi exprima nemarginita lui iubire pentru mine.Am nu stiu cate desene de genul., am nu stiu cate mesaje de la el in care imi scrie “scrisori pentru iubita mea!”.

Azi am vazut un comportament similar la un baietel dintr-un scurt metraj si am plans de mi-a sarit camesa de pe mine.Si parca imi par mai inutile si mai fara rost cuvintele de iubire, mult prea banal imi pare modul in care eu ma manifestam cand eram copil, mi se pare extraordinar cum un omulet isi poate exprima iubirea si emotiile lui prin desene.

Un desen= cat o mie de cuvinte…

 

Va las sa bociti si voi aici:

Optional, faci pipi pe tine !

Ca-n fiecare seara controland ghiozdanelul pentru a doua zi, am dat de o punguta cu niste chilotei uzi fleasca si pantalonii de trening la fel.Am facut ochii mari si Kiki mi-a spus soptit:

–       “ Am pe mine alti chilotei decat cei de dimineata!”.

Nu sunt obisnuita cu “accidente” de acest gen, asa incat am facut pe detectivul sa aflu de ce anume a facut pipi pe el la aproape 5 ani.

M-a intrigat faptul pentru ca el niciodata nu da drumul, urla, plange sic ere cat il tin plamanii, dar nu s-a intamplat niciodata sa faca pe el.

Ceea ce mi-a povestit m-a enervat la culme si aseara, contrar principiilor mele de a nu vorbi de rau in fata copilului cadrele didactice, am dat cu rauri si rauri de injuraturi.

Se face ca la inceputul anului, presedinta comitetului de parinti – o duduie ce este medic si nu uita la orice intalnire sa ne reaminteasca acest lucru – sa ceara in sedinta cu parintii reintoarcerea profesoarei de Mind Lab, profesoara cotata de dna.doctor ca fiind “the best one” dintre toate cele.Fiind un pom atat de laudat, fireste ca ora de activitate optionala de mind lab costa aproape dublu fata de  toate celelalte optionale.

In primul trimestru ,copilul din dotare nu a dorit sa participe si la aceasta ora optionala, spunandu-mi ca “eu stiu sa vorbesc foarte bine si nu am nevoie sa merg acolo”.  I-am explicat in zadar ca la mind lab se joaca si nu il invata nimeni sa vorbeasca.Nu s-a lasat induplecat si eu am spus pas acestei activitati.

Dupa vacanta de iarna a vrut sa incerce sa vada cum se desfasoara o ora de mind lab.Si mi-a spus ca vrea sa se duca, nu stie cum o cheama pe doamna “ fiindca ea nu s-a prezentat asa cum am facut noi “, dar ii place.

A venit apoi, in alta zi, cu o poveste despre Andru cel nazdravan, colegul lui de grupa,care “ a fost evacuat “ din timpul orei ca “o supara mereu pe doamna si ea nu mai are nevoie de banii lui, vrea liniste”. Formularea asta nu mi-a placut si chiar am comentat atunci ca nu e ok sa I se spuna unui copil asa ceva.Vorbesti cu ma-sa, ii spui ca te stergi la cur la o adica cu 50 roni ai ei pe luna, dar copilului nu ii spui povesti cu si despre banii ma-sii.

Nu am mai bagat de seama si nici Kiki nu mai comenta nimic de la mind lab.

Aseara am insistat sa aflu de ce a facut pe el.A cerut voie la toaleta si doamna “e tanara mami, nu e deloc batrana si nu are nici copii! “ i-a taiat-o scurt :” nu acum ! “.

A revenit cu aceeasi cerinta, explicandu-i duduii ca nu mai poate tine si I s-a raspuns pe un ton si mai apasat, usor ridicat :” am spus, nu acum la toaleta!”

Si mi-a spus copilul ( ma mangaia pe mana – cand e foarte emotionat face diverse gesturi d-astea de tandrete excesiva ) ca el chiar nu a vrut sa faca pipi pe el, ca l-a facut de ras in fata copiilor si a trebuit sa faca caci “eu chiar nu mai puteam , mami, oricat de tare m-am fortat .Mi-a venit tare sa plang si m-am gandit la tine,dar nu am mai putut! “

Mi s-a parut umilitor faptul ca obligi un om, mai cu seama un copil care-i la mana ta, scarba, sa se pise pe el , doar pentru ca tu esti o idioata care nu intelegi ca nevoile fiziologice ca pisarea si cacarea  nu pot astepta pana atunci cand vrei tu sa-i dai voie.

Si i-am spus si educatoarei de dimineata, ca tare mi-as dori sa dau cu ochii de domnisoara “cea mai buna profesoara de optionale”, cand va avea o zi diareica si sa-i spun cand o taie cacarea cumplit ca “ nu acum ,am spus, tine bine stransa rozeta  sau da-i drumu’ in chiloti!” Si s-o vad cum strange din dinti scrasnind maxim, cum o trec transpiratii la gandul ca se va umple toata de cacat, cum ii vine sa moara de rusine ca e inconjurata de o multime de adulti,care o vor privi mirati ca se caca pe ea, apoi cacata toata sa o imbrace in pijama si sa stea asa pana vine ta-su sa-i aduca o pereche de pantaloni de schimb.

Educatoarea cea batrana s-a uitat lung la mine si i-am explicat ca in alte conditii mi-as cere scuze multe daca as avea o scapare cu un  limbaj de genul folosit la nervi, dar atata vreme cat eu platesc din buzunar optional ca al meu copil sa fie umilit si indirect sa i se transmita “pise-te mah pe tine, ca eu oricum ii iau banii proastei de ma- ta!” , nu am s-o fac, ba, din contra !

Educatoarea mi-a dat dreptate, nu a inteles nici ea gestul profesoarei, am aflat intre timp ca nu a vrut sa lase copilul la baie pentru ca “ trebuia sa lipim o ureche de hartie, pe tabla, in dreptul animalelor “.

De azi am terminat asadar cu mind lab si cu pomii laudati.

Lui Kiki i-am spus ca orice s-ar intampla, in momentul cand are nevoie la toaleta, pleaca chiar daca doamnele nu-i dau voie,ii dau eu voie si orice om normal la cap nu se va opune in veci sa foloseasca toaleta si nu pantalonii proprii. Daca cineva ii va spune ulterior ceva, l-am invatat replica :” vorbiti cu mami!”

Iar doamnei profesoare chiar ii doresc din suflet o cacare d-asta inoportuna, ca sa vada cum e cand nevoia fiziologica nu poate astepta !

Kiki si primavara

Astazi, D.mi-a adus un buchet de zambile pentru ziua de maine, asa in avans.Unul pentru mine ( mov ) si altul pentru mama mea, roz.

Kiki s-a dat de ceasul mortii si a plans de mama focului ca de ce s-a grabit ta-su sa-mi aduca mie flori, ca a stricat toata surpriza si el nu mai poate acum sa imi faca surpriza planuita ,etc.

Am incercat sa-i explic ca maine are tot timpul din lume sa-mi ia si martisor si flori si tot ce vrea el.

In bratele mele, cu ochii scaldati in niste lacrimi cat boaba de strugure, mi-a strigat nervos:

” – Urasc anotimpul primavara, cu tot felul de sarbatori d-astea pentru femei si flori frumoase pe care le dau numai barbatii mari.Copiii baieti nu au primavara si sarbatori de femei sau cum ?”

M-a bufnit rasul si i-am sters ochii, dragul meu, cate primaveri va avea ocazia sa dea flori frumoase femeilor !

Fara titlu

Au mai trecut peste noi inca 2 luni, timp in care am inceput de nu stiu cate ori sa scriu cate ceva si niciodata nu m-am putut mobiliza sa duc la bun sfarsit cate o postare caci ba suna telefonul, ba imi aduc aminte ca mai am ceva de calculat, ba imi cere mesterul vreun sac de Cm17, ba si ba…
E inutil sa mai spun ca ma voi mobiliza sa ma apuc iar de scris.Acum probabil imi va fi imposibil o perioada, apoi trebuie sa imi caut un provider de internet, sa instalam calculatorul pe un birou care momentan nu va exista ca nu mai avem buget, etc.
Dar mai sunt 2 saptamani si aceeasi echipa cu numarul patru si ultima dintre ele va pasi pe poarta mea definitiv.Casa este aproape gata, suntem la montat de cazi, wcuri si parchet, la dat decorativa pe exterior si la retusat.A durat o vesnicie constructia casei asteia, au trecut fix 8 luni de cand ne-am apucat , dar suntem gata.Prin cate am trecut, poze, etape, bani cheltuiti si ceea ce a iesit cu siguranta am sa postez, asa cum voi posta numele derbedeilor de care sa va feriti ca si mesteri, la fel cum vor fi ovationati si linkuiti oamenii de mare cuvant pe care i-am inatlnit si care fac treaba minunata ( ce-i drept sunt putini, dar inca exista! ).
Pana atunci, trag aer in piept si-mi fac curaj sa ma mut iar , de data asta la casa noastra, cu un petic de pamant si scari inalte ca la palat :))

Revenire

Au trecut fix 3 luni de cand eu nu am mai scris, timp in care oamenii m-au vizitat continuu, s-au abonat si ne asteapta istoriile.
Pentru unii poate timpul asta inseamna o vesnicie, pentru mine e ca o bataie din aripi a unei pasari.Nici nu stiu cand si cum imi trec zilele, viata noastra din ultimele luni este una de totala nebunie.Am sa incerc insa sa ma mobilizez, sa scriu despre cum a terminat Kiki inca o data grupa mica, despre cum am ajuns la a patra echipa de mesteri, despre ce am invatat eu din experienta asta cu meseriasii, despre finisajele casei pe care le facem acum, am sa scriu despre scurta vacanta in Cipru, despre cum ne-am jucat de-a avea sau a nu avea varicela si eu si Kiki, despre herpangina pe care a contactat-o peste un prurigo alergic, despre scurta mini-vacanta de Sf.Maria pe care am petrecut-o la Sarata Monteoru, despre cum alerg sa imi cumpar un semineu si de ce il aleg electric si nu unul cu cos, despre cat de mult a fost de cand ne luptam cu constructia casei, cat ne-am certat si ne-am amarat in perioada asta, despre cat de putin mai este pana vom pasi cu tot calabalacul nostru depozitat pe te miri unde acum, despre cum este sa te reintorci sa locuiesti cu parintii dupa 16 ani de convietuit fara ei, despre cum a trecut vara asta pe nesimtite si iata-ne la sfarsit de august ajunsi, despre multe si de toate, timp sa am !
De maine promit sa ma mobilizez si sa scriu zilnic macar putin, cateva randuri, dar sa nu mai neglijez blogul.
Va imbratisam cu drag pe toti si keep in touch !