Păi du – mă acasă, măi tramvai!

Daca nu-l cunoasteti pe noul Gica Petrescu in devenire, mai jos aveti varianta new generation a muzicii de petrecere. La noi acasa , seara de seara, avem o atmosfera de carciumioara.Luati de vedeti:

Ceasul de apa calda, helpppp

In seara aceasta, eu citeam linistita cate ceva pe net, D. se uita la un reportaj la tv, Ayan umbla pe la baie de vreo 5 minute, noi crezand ca-si face nevoile si se spala pe maini ( mai nou nu mai vrea sa-l insotim la toaleta, se crede mare si vrea sa faca singur trebuirle mai mici sau mai mari ).
Deodata da buzna in sufragerie si alearga la D. urland cat putea:” Am facut o prostie mare si vreau sa vii sa vezi!”.M-am dus eu la baie si m-am uitat nevazand nimic din ce-ar putea parea o prostie maaaareeeeeeeee asa cum o descria el.Am intrebat contrariata cu o voce amuzata unde anume e prostia aia mare, moment in care Pusicel mi-a aratat dulapul de sub chiuveta.Nu m-ar fi dus capul nici batuta la asa ceva: a reusit sa rupa ceasul de la apa calda, a rupt atat sigiliul cat si ceasul.Inutil sa spun ca am ramas blocata, cum l-a dus capul sa umble la ceasurle de apa, de ce l-a rupt, ce-a vrut sa faca cu el ?Raspunsul lui a fost numai unul singur:” Asa am vrut eu, am vrut sa-l iau de acolo si sa ma joc cu el!” Mdeah…
Acum de unde iau eu alt ceas de apa?Nici nu mai stiu cine ni le-a pus, cine ni le-a montat, le avem de 1000 de ani montate acolo.Deci cine ma ajuta si pe mine cu idei de gasire a ceasurilor de apa?Cine imi vinde un pont unde gasesc mai ieftin o firma / persoana autorizata care sa-mi monteze doar un ceas la apa calda de la baie?
Uofff, asta asa ca bonus de weekend!
Iata si distrugatorul de repartitoare de apa :

Această prezentare necesită JavaScript.

Emotii de 8 Martie, cu poezii de mama

Mai mult decat o mie de daruri, ieri Pusi m-a facut sa plang rau la serbarea de 8 Martie.M-am inecat de lacrimi cand recita cu foc si apoi m-a strans tare de tot de gat si m-a pupat apasat.

O primavara de poveste

Abia acum am reusit sa-mi trag putin sufletul.S-a depus declaratia 112, s-a terminat si cu fisele fiscale, asadar ne-am tras putin sufletul pana luni cand incep lichidarile.
Vreau sa va urez tutror o primavara mirobolanta , cu multa caldura din toate punctele de vedere si doamnelor toate un La Multi Ani si numai fericire.Si un urias buchet de frezii de la puiucul meu drag pentru toate doamnele care ne citesc.Va pupam cu drag!

Alte ziceri

– Te rog sa te ridici de pe jos ca esti tare fonfait!
– Bine, acum stau pe vine sau merg pe varfuri?Cum sa fac?

Strig de zor la al sau tatic aflat in cealalta camera.Pusicel contrariat imi raspunde:
– Nu mai striga ca omu’ asta al nostru nu stie sau nu inelege romana…sau poate e surd ! 😀

Doamnele de la gradi au uitat sa-i aduca acasa picaturile de nas.Nervoasa ma rastesc la Pusicel si-l intreb de ce nu le-a amintit doamnelor sa-i puna picaturile in ghiozdan.El se uita serios la mien simi raspunde sec:
– Vai, vai, eu atata le-am spus, dar nu pot sa le si bag in cap ce le vorbesc ! 😀

La baie s-a oprit apa calda si-l trimit pe al meu consort sa intrebe la administratie ce se intampla cu apa si mai ales cand vine.
Pusi ii striga tare , pe palier, in urma-i:
– Spune-i ca eu fac caca des si trebuie sa ma spal la fundic, am nevoie de apaaaaaaaaaa caldaaaaaa si sunt si racit !

Ii explic ca a racit la gradinita ca sta mereu pe jos si se joaca acolo.Se uita cu o mina straina la mine si mi spune:
– Ma trimiti la gradi sa stau ca un mos sau ma trimiti sa ma joc?Copiii se joaca pe jos, mamele si tatii stau la birou pe scaune si mosii stau numai jos pe scaun.Acum sunt mic !

Mdeah…filosofii de 2 ani si 9 luni 😀

Ziceri

– Mami, ai vazut cum erau artificii acolo unde sunt multi patinezi?
– Ce sunt mami?
– Patinezi !!
Stau si ma cuget, ce sunt oare patinezii?!
– Patinezi, mami, adica oamenii care sunt pe gheata.

Pentru prima oara a gustat muraturi.
– Ei, iti plac morcoveii si conopida murata?Iti plac muraturile?
Cu o fata de mare satisfactie imi spune:
– Mhmmm, sunt delicioase!

– Mami, vreau neaparat niste cremezemi sa mananc si eu.
Niste ce?
-Cremezemii aia de pui care a avut tati.
Stau si ma gandesc ce or fi oare cremezemii?De unde s-o apuc cu acest cuvant?Am lasat-o balta o perioada…
Azi dimineata D. a mancat cremwursti , moment in care Pusicel s-a trezit urland:
– Vreau cremezemii astia sa-i gust si eu, vreau neaparat sa mananc cremezemi!

La masa, mancam mancare chinezeasca.
– Mami, mancarica asta pisca limba foarte tare, imi trebuie o bere sa beau, ca sa nu mai usture.

Dupa masa imi spune zilnic:
– Sarut mana pentru masa, a fost mancarea gustoasa si bucataroasa mea foarte dragastoasa. Asa-i ca esti bucataroasa mea si eu sunt bucatarosul tau?

Metamorfosis

Atunci…

si acum…

Au fost atatea si atatea clipe minunate intre momentele de atunci si acum incat am impresia ca suntem impreuna de 2 vieti si nu numai de aproape 3 ani.Cu siguranta intr-o alta viata am fost tot impreuna, altfel nu-mi pot explica cum de sunt capabila sa iubesc un omulet mai presus decat tot ce am trait eu vreoadata, mai preus de mama, tata, oameni cu care am crescut si de care nu ma pot dezlipi, mai presus de cer si de pamant, de lumina sau de intuneric, de cladsura sau de frig, de oboseala sau de odihna, de tristete sau de bucurie, mai presus de viata mea, a lui D, a tuturor.Il divinizez, e ratiunea mea de-a trai si ma tot intreb daca as mai putea fi capabila si a doua oara de asemenea sentimente miraculoase care s-au ferecat inauntrul meu odata cu aparitia lui Pusicel.
Te ador galuscuta mica si zapacita, te iubesc la nebunie zambarici care-mi inseninizei fiece inceput de dimineata si adormim strans imbratisati in fiece noapte.Te iubesc fara comparatie razulici care-mi pupi fiecare deget de la maini in timp ce-mi spui ca ” esti pisica mea cea mai iubita si frumoasa mea si mami a mea frumusica si iubita!”.La nici 3 ani ma faci sa simt ce nu m-a facut nimeni niciodata sa pot simti.Te ador Pusilici gdilici 😀 !!

Cand sa zic hop…

Am crezut ca am fentat iarna asta si ca scapam fara nicio criza de bronsita astmatiforma.Uneori mi-era si frica sa ma gandesc la primavara, ce calendaristic macar, sta sa ne bata la usi.M-am mirat atat de mult si m-am bucurat atat de tare in sinea-mi ca anul asta scapase fara nicio zi de febra , fara nicio noapte alba, fara niciun moment de sufocare si geam deschis, incat s-a razbunat pe noi crunt mizeria de bronsita si ne-a dat o criza ca sa fie de-ajuns pentru tot anul.
De joi Pusicel a inceput sa tuseasca , intai rar, apoi mai des, dupa care s-a oprit.Am inceput cu Paxeladine-ul ca sa ii coaca tusea.Nu tu stranutat, nu tu secretii nazale, nu tu rau.L-am tinut totusi acasa de la gradi cu ai mei.Joi noapte a fost una de cosmar.Febra se incapatana sa ramana la 40 C, desi ajunsesem cu antitermicele din 2 in 2 ore ca si administrare, tusea il ineca si dupa aerosolii facuti nu ca nu-i ceda deloc, dar se incapatana sa nu ii lase pret de cateva secunde sa respire si s-o ia de la capat.Era istovit, eu sleita de puteri si de teama, nu am inchis un ochi toata noaptea nici eu si nici el.Vineri totusi am fost la serviciu, ca prin minune febra s-a dus, el s-a simtit super bine, tusea s-a alinat dar asta datorita Sumetrolimului la care corpul lui raspunde minunat.Weekendul a fost pasnic cu noi,tusea insa era prezenta si nu se dadea dusa de la Pusicel asa incat l-am bagat pe Klacid ca sa nu-i prelungesc agonia, oricum se ajunge invariabil la antibiotic in crizele lui.Aseara insa s-a dezlantuit iadul pe pamant: febra uriasa nu a vrut cu niciun chip sa-l slabeasca, deja avea 40 cand plangea in hohote si intindea mana sa ia ” din mancarea asta din fata mea „, care mancare era o vedenie din cauza febrei, caci mancarea adevarata o refuza cu indarjire, lapte si supa crema de legume sunt singurele lucruri pe care le poate si pe care vrea sa le vada/ manance.
La ora 3:25 a inceput cosmarul sufocarii.Nu cred ca pot descrie vreodata in cuvinte, tastand la un pc niste sentimente care ma incearca in clipele acelea.In afara faptului ca-mi vine sa urlu pana amutesc, trebuie sa ma controlez si sa par calma ca sa-i pot spune cu cel mai calm ton din lume : ” respira, mami, respira adanc „.Si apoi sa-l vad pe rand rosu ca focul, ca mai apoi sa-l vad cum se invinesteste si cum se chinuie sa traga aer fara a putea.se pot descrie sentimenetele mele din clipele alea atfel incat cei ce ma cititi sa intelegeti perfect prin ce trecem?
Cred ca sa mori e de milioane de ori mai simplu decat sa-ti vezi propriul copil in chinurile astea.Nici aerosolii, nici antibioticul, nici siropurile, mamaligile si sarurile grunjoase de toate marcile, tipurile si scrisurile nu-l pot face sa scape definitv de demonii astia ai bronsitei.
Azi stau acasa, sunt franta de oboseala, de nesomn, sunt sleita de puteri.O criza din asta ma stoarce ca pe o lamaie, simt cum imbatranesc in clipa aia cu 20 ani.Ma simt inutila si slaba, simt ca nu pot face nimic atunci cand plange de suferinta.Noroc ca-i iarna si avem aer rece, noroc ca am inca prezenta de spirit si deschid geamul larg sa inhaleze tot aerul curat din noaptea inghetata, aer ce-i readuce suflul.
Zorii de ziua gasesc un baietel cu febra scazuta, dar cu ochi bolnavi si rugatori sa-l tin continuu in brate si sa nu plec al serviciu.Si nu plec…Astazi stau cu el in brate, asa cum stateam si anul trecut cand simteam ca nu mai este sfarsit pentru bolile ce l-au sacait intreaga iarna.
De maine il las iar cu ai mei,de maine sper sa-si faca antibioticul ala efectul si sa-l lase tusea, de maine sper sa se inzdraveneasca si sa vad iar chipul unui Pusic mic, vesel si zambaret.
Duca-se odata iarna asta cu tot cu bronsita ei, vino vara, hai la noi cu caldura, apa sarata pana la gat si puteri miraculoase de vindecare.La iarna promitem sa nu mai facem nicio criza!

Am o casa mititica

Dorinţa si credinţa lui Pusicel

In putinul timp pe care-l mai petrecem impreuna eu si Pusicel,seara, avem discutii „filosofice” ultimamente, cu rugaciuni inaltate spre cer pentru a ne aduce un bebelus.Acum cateva luni, bebelusul lua drumul gunoiului- dupa spusele Pusicelului de atunci – daca cumva se gandea vreo barza sa ni-l lase pe la usa.Azi, isi doreste cu ardoare un bebelus ( ” o fetita cu paiul lung si chiet si pe caie o s-o plimbam cu un caiut iosu asa cum a fost al meu ! ” ), ma roaga si se targuieste cu mine zilnic, a inteles ca bebelusii nu vin de la berze, din pastile sau din alte fantasmagorii, ci ei vin pur si simplu de la Doamne Doamne care ni-i da atunci cand crede El de cuviinta ca trebuie sa intre in vietile noastre.Si numai bunul Dumnezeu este cel care aseaza farama de om in burta la mami si acolo bebelusul sta la caldurica , inconjurat de iubirea noastra si de burta lui mami care-i este casa, masa si hainuta timp de 9 luni cat se pregateste sa ne cunoasca.
A fost o poveste plina de culoare si de sentimente frumoase care i-au atins corazonul tare de tot, a inteles ca raspunsul la faptul ca seara de seara inainte de culcare la ceas de liniste cand ii spun rugaciunea este ca numai rugandu-ne constant si neconditionat bunul Dumnezeu ne poate indeplini acele dorinte care stie ca ne fac bine.
Eu am incetat de mult timp sa ma mai gandesc la clipa cand voi fi sau daca voi mai fi vreodata insarcinata.Las timpul sa-si vada de treaba lui impreuna cu mana iscusita a Tatalui si daca intr-o zi va fi sa vina bebelusul cel mult asteptat, il voi primi cu toata dragostea mea si a lui Pusi la un loc.
Pana atunci, ii multumesc Domnului pentru ce am,si traiesc intens putinul timp din fiecare zi ce mi-a ramas sa il petrec cu Pusi seara.
Surprizele mele la adresa lui Pusicel sunt colosale.dar aseara initial am ramas muta de uimire, dupa care am repetat scena imbatat de fericirea de-a fi mama unui baietel extrem de destept.
Stateam lungiti in pat si povesteam iar si iar despre bebelusul pe care mi-l cere zilnic.Am ajuns aproape sa ma supar pentru faptul ca bebelusii nu se pot lua de undeva anume ca sa-i pot aduce mult visatul bebe Pusicului mic.
Mi-a spus la un moment dat, din senin, ca el stie ca numai daca ne rugam, intr-o zi Doamne Doamne ne va trimite ” fetita bebeius”.Si atunci a inceput sa-mi spuna rugaciunea ” Tatal nostru” si la sfarsit mi-a spus ca el se roaga seara de seara la culcare ( dupa ce ii spun si eu rugaciunea o data ) ca stie rugaciunea si daca o spune el atunci ne va trimite bebelusul Doamne- Doamne.
Mi-a venit sa plang, m-am gandit cat de mult isi poate dori o surioara daca el , la nici 3 ani se roaga seara de seara ca sa i se implineasca o dorinta.Si m-am crucit , cum un copil de nici 3 ani a invatat incet incet de la soaptele mele spuse in liniste la ceas de noapte o rugaciune pe care nu o stiu multi elevi de scoala primara de la cap la coada.
Sper ca intr-o zi tot acest efort al sau sa fie rasplatit de Dumnezeu si sa-i aduca fetita mult visata de el, de mine, de noi toti !