Creaţa

I se spune Creaţa şi are 23 ani.Este homeless de când se ştie.

O găseşti veşnic în piaţa de lângă blocul maică-mii,dacă nu prizează din punga argintie aurolacul atât de scârbos, stă cu o sticlă de alcool ieftin într-o mână  şi în cealaltă cu o ţigară din care trage cu nesaţ.

Este ponosită, dar nu foarte murdară, nu pute ca alţi homelessi, hainele sunt mereu altele şi pe măsura ei cumva.Nu e lălâie,dacă ar fi spălată pe cap şi aranjată, părul ar fi unul superb, de aia i se şi spune „Creata”.

Cu o faţă îmbătrânită mult prea devreme, se uită la cel care îi este partener de viaţă de mulţi ani.S-au cunoscut tot pe stradă şi au rămas împreună.Un puşti ca şi ea, tot cu aurolac în mână,ţigări şi alcool, dar o idee mai spălat şi mereu tuns.

Dorm în faţa pieţii, într-un părculeţ,  pe bănci sau pe cartoane.Lumea le dă de mâncare, îi îmbracă şi cineva dintr-un bloc le dă voie, pe furiş, la spălătorie să îşi mai facă baie.Pe el îl pun pieţarii la cărat şi mai obţine un ban, ea mai stă de vorbă cu duduile din piaţă şi ele îi mai dau câte ceva de pomană.

Creaţa si concubinul ei au 8 ( opt) copii, anul şi copilul.Toţi cei opt copii sunt sarcini duse la termen, sarcini în care Creaţa a mâncat şi a băut aurolac cu kilogramele, alcool cu litrii şi a fumat ca un turc fie chiştoace , fie pachete pe care i le mai oferă de mila unul şi altul.Şi totuşi toate sarcinile ei au fost duse la termen fără probleme.

În fiecare iarnă ( toţi copiii sunt născuţi în luni de iarnă ), Creaţa aduce pe lume un suflet nevinovat, îi dă naştere într-o ghenă de gunoi, o ajută să nască concubinul şi apoi vecinii sau cei care o cunosc sună la poliţie, la salvare şi astfel copiii ajung în grija statului.

Sâmbătă, Creaţa l-a născut pe al optulea.E o fetiţă care i-a fost luată şi dusă la spital.

Nu simte nimic pentru copii, nu-i vrea, nu are de ce să se gândească la ei, nu i-a fost niciodată greu să se despartă de vreunul dintre ei.

Lumea o compătimeşte, autorităţile nu se implică cu nimic, nu le pasă de nimic.Vin, iau copiii , îi duc la spital şi de acolo Dumnezeu ştie ce se intamplă cu ei.Pe Creaţa o lasă mai departe să se reproducă linistită.Are 23 de ani şi de la 15 ani anul şi copilul.Până la 40, daca o ţine în ritmul ăsta, la un calcul simplu Creaţa va mai aduce pe lume încă 17 copii, adică va avea 25 de copii. Nimeni şi nimic, în ţara asta nu o împiedică să facă câţi copii poate.Nimeni nu ia o masură pentru astfel de cazuri.

În paralel, există femei care sunt căsătorite, au joburi ok, au case, au ce le oferi unor copii şi se chinuie de ani şi ani de zile să dea naştere unui singur suflet al lor care să le lumineze viaţa.

Fac tratamente, se îmbracă bine iarna să nu răcească, umblă pe la jdemii de medici din ţară sau din străinătate, fac credite ca să plăteasca FIV-uri, trec prin tratamente dure care le dau organismele peste cap  şi până la urmă ajung tot să înfieze.

Dacă unul dintre copiii pe care îl vor adopta aceste familii este unul dintre copiii născuţi de Creaţa?Ce viitor au acei copii nascuţi din cocktailuri de aurolac, alcool şi tutun? De ce li se permite unor femei ca şi Creaţa să aibă copii? Cum s-ar putea opri aceste naşteri ?

 

Limba de pantofi

Sa va zic ce pocinog am facut alaltaieri:

Din vara trecuta, dupa cum am mai scris pe aici,lucrez la fix 5 minute cu masina, de casa.In fiecare zi, la ora pranzului, dau fuga acasa si servesc dejunul ca o duamna.O duamna cam singura la ora pranzului si nu prea imi place sa mananc alone caci eu am limbarita si ma plictisesc, de aceea, de cele mai multe ori, pranzul e frugal si imi mai fac din treburile casnice.

Alaltaieri la pranz, am bagat nitelus sa spal ceva, am intins niste haine si am plecat in tromba inapoi la birou, fiind nevoita sa trec si pe la benzinarie sa alimentez.

Ma imbracasem de dimineata ca o Scufita Rosie, cu o fusta draguta de culoarea cireselor si cu un palton negru, asortat la dres si la cizme.Fiind in intarziere, paltonul l-am smuls din cuier, am insfacat geanta si dusa am fost.

Cum cobor eu ca o zana din masina, il vad pe nea Tiberiu de la pompa ca se uita lung la mine si intoarce apoi capul, jenat cumva.Nu am inteles, nici nu mi-am batut capul, afara era cald si soare si cum eu sunt o tipa solara, ma simteam perfect.Mi-am dat si capul pe spate, ashea, sa ma vada bine soarele cat nea Tiberiu baga la rezervor cu drag si spor.

Si din senzatia mea de bine m-a trezit un pustiulica , mai peisan asa el, care mi-a zis-o verde in fata: „tanti, va atarna ceva la spate, de geaca asta lunga ! E lunga si ea si va atarna !

Ba baiete, cand imi dau iar pleata pe spate si intorc capul sa vaz ce anume imi atarna lunga pe palton, soc si groaza! Limba de pantofi a lui fi-miu ( una lunga, rosie cu alb si luungaaaa cat o zi de post ) statea atarnata de umarul meu, marea doamna ce eram si eu intr-o zi cu soare.

Nea Tiberiu s-a uitat iar la mine si mi-a zis jenat :” eu am vazut-o, dar mi-a fost jena sa va zic ! ” Really ??

Eu nu am mai zis nimic, cat am platit la casiera am ras cu lacrimi de se uita biata la mine, o fi zis ca sunt tacnita.Bine,tacnita sunt, e grav rau, ati mai auzit pe careva sa umble cu limba de pantofi „lunga si ea si va atarna ” de palton in miezul zilei ???

Io pan’la  mine NU !

Naufragiată în visuri

Nu stiu daca multi oameni deveniti parinti isi doresc momentele lor de singuratate, momente in care sa se gandeasca numai si numai la ceea ce vor ei, fara grijile curente, fara nimic din cotidian, fara partener, fara copil, fara nimic.Ca o deconectare totala de la viata actuala.

Eu am foarte rar asemenea momente pentru mine, deoarece Ayan este un copil extrem de solicitant, un copil care are nevoie de atentia mea continuu din momentul in care intru pe usa pana ce adoarme seara in bratele mele.

In asemenea momente nu ma gandesc decat la visurile mele, la cum ar fi fost daca…, la cum ar fi aratat viata mea daca as fi luat anumite hotarari la un moment dat, la ceea ce as fi fost astazi daca actionam la un moment dat in alt fel…

Dar intotdeauna evadarea asta din cotidian se face cu muzica in surdina sau tare la casti, muzica care intotdeauna a existat in viata mea in momente importante din viata mea.

In seara asta este un astfel de moment de evadare, de ganduri, de intrebari.Azi ma intreb iar ( asta o sa fie unul din marile regrete ale vietii mele ca nu am avut curajul sa incerc ! ) , cum ar fi fost daca nu m-as fi uitat niciodata inapoi si as fi ramas in Grecia, cum ar fi aratat azi viata mea daca faceam la un moment dat o anumita alegere, unde as fi ajuns azi daca plecam cu contractul ce mi s-a oferit in Larnaca, as fi ales Cipru sau Grecia, ce s-ar fi ales de mine azi cu criza asta economica ?As fi avut o viata acolo sau tot aici m-as fi intors?

Intotdeauna mi-am dorit ca la batranete sa ma mut pe malul marii intr-un loc retras in iubita mea Ellada, sa traiesc linistita, departe de toti si de toate, iar la sfarsit de tot sa fiu pentru totdeauna acolo, sa nu plec niciodata din pamantul ala, sa dorm intotdeauna in miros de mare albastra si limpede si sub nisip alb si fin.

Daca tot ce visam ar putea deveni realitate ce fericire ar fi, nu?

Pana la batranete insa nu pot decat sa visez, uneori cu castile in urechi si muzica tare cantandu-mi in urechi, alteori ( ca acum ) cu muzica in surdina, cu melodii vechi pe care le ascultam in facultate, cu amintiri si oameni despre care  azi ma intreb ce s-a ales, unde sunt, pe unde i-a purtat viata…

Va las cu o melodie pe care am iubit-o cu tot sufletul meu, pe care inca o stiu pe de rost de ani de zile, la care inca visez in momente d-astea de evadare si ale carei cuvinte exprima exact ceea ce mi-as dori in anumite clipe.

Ca naufragiatii – NINO

In orasul meu e nebunie
Dar tu, inima mea, razi
Uita tot ce a trecut
Tinandu-ne de mana
In aceasta vara
Mare, soare si o imbratisare

Ca naufragiatii, ca Robinsonii
Fara legi si reguli
Vei veni cu mine pe o insula
Care nici nu exista pe harta
Ca naufragiatii indragostiti
Pierduti in vise
Vei uita iubita mea trecutul

In orasul asta nebun
Vino in bratele mele
Nu te gandi la nimic acum,
In valuri sa ne ascundem
Sa ne nastem iar
Hai sa mergem cat este devreme !

 

Cardul EuroLine ( ERB ) sau cum devii dator pe viaţă

In vara lui 2014, intr-o vizita de pierdut timpul la Media Galaxy , cat sotia era la cumparaturi in hypermarket, domnul D. – sotul din dotare – s-a inamorat iremediabil de una bucata teveu performant.

Cum in noua casa nu ne ajungeau doar televizoarele cu care veniseram de la bloc, a hotarat brusc ca el isi va lua acel televizor care costa in viziunea mea enorm ca doar nu ne face si curat in casa pentru banii aia.

Dar cum domnul D. nu are niciun viciu, e baiat de casa si nu ii place nici sa spanzure prea multi bani, am zis ca luat in rate, cu un card de credit, nu vom simti achizitia lui, chit ca dam cu cateva milioane mai mult pe el.

Eu m-am cam codit cu cardul de credit, aveam o experienta trista cu Cetelemul si nu prea m-as fi inhamat iar la asa corvoada, insa duduia de la credite a descris oferta celor de la EuroLine card astfel incat am cedat si am zis ca incercam iar sa ne bagam la o asa corvoada.

Daca tot luam pe credit ceva, am dat si eu iama in Mediagalaxy si am luat si un robot de bucatarie, un aparat de gatit si un fier nou de calcat.

Pentru a obtine acest card, am avut nevoie de cartea de identitate si de o adeverinta de venit de la job, semnata si stampilata.

In trei saptamani de la data aprobarii cardului, am primit la adresa de corespondenta declarata, prin intermediul Postei Romane cardul  EuroLine American Express, iar la scurt timp dupa aceea, tot prin Posta PIN-ul cardului.

Dupa activare ( se face numai la un telefon unde astepti si jumatate de ora sa-ti raspunda cineva ),  am dat fuga sa ridicam produsele si sa ne indatoram.Ati vazut  / simtit vreodata cu cata bucurie ne bagam in rahat pana la gat in datorii?

Asta se intampla in august 2014.Incepand cu luna septembrie, am avut de achitat lunar, o rata de 175 lei, ceea ce mi s- parut mai mult decat ok.

Prin ianuarie 2015 am achizitionat alte chestii, tot in 12 rate fara dobanda, este adevarat ca numai  de la magazinele lor partenere.Deh, asa e omul, cand are cardul in buzunar , baga mereu mana in card si tot scoate din el.

De vreo doua ori, ne-am facut de o mare cacao pe la magazinul lor partener Carrefour, cand am cumparat niste cosuri de vreo 700 ron fiecare, am descarcat produsele la casa, casiera le-a si scanat si bagat in pungi si cardul nu functiona.Si telefonic contactati,  cei de la helpdeskul ERB mi-au dat un mare jet, spunandu-mi ca tipa de la casa nu stie sa foloseasca POS-ul lor.Pentru ca nu poti cumpara cu acest card decat in magazinele lor partenere care detin POS-ul lor.

Prima oara cand am patit-o la Carrefour m-am gandit ca e posibil sa nu le functioneze lor POS-ul, a doua oara insa a fost prea mult si m-am isterizat.

Problemele cu plata ratelor au inceput asta vara, cand noi am achizionat niste chestii, fara rate, cu plata luna urmatoare, a valorii de 1200 ron.Luna urmatoare, in septembrie, nu am putut pune fix 1.200, ci am pus 570 ron. Si cand mi-a venit extrasul de cont  am inlemnit, cei 1200 se facusera 2100 ron.Cum , in ce fel, de unde aproape se dublase suma respectiva nu a putut nimeni de la call center-ul lor sa ma lamureasca.

Si am pus iar pe card la sfarsitul lunii octombrie 600 ron, iar la sfarsitul lui noiembrie, pe extrasul de cont am avut suma de 2900 ron.

La inceput de decembrie, am dat fuga la ING sa iau creditul de nevoi personale pe care il primesti pe loc  ( ca doar nu e degeaba promovat la teveu acest spot !), l-am obtinut intr-o singura zi, fara bataie de cap, fara taxe ascunse, fara explicatii aiuristice si neconcludente.

A doua zi, am extras suma de bani necesara achitarii intregului credit de la EuroLine, am depus la ghiseul BancPostului intreaga suma si a inceput distractia inchiderii cardului si a contului.

Am dat sase ( S-A-S-E ) telefoane , la fiecare telefon am asteptat cate jumatate sau treisferturi de ora sa imi raspunda cineva care sa-mi confirme ca plata le-a parvenit si imi pot inchide contul.Dupa ce raspunde in sfarsit o zana la telefon, faci o cerere de rambursare anticipata, cerere care se rezolva intre 5 si 10 zile lucratoare.Booon, dupa acele zile, suni iar ( si astepti muuullltttt sa iti raspunda cineva ), urmeaza alte cateva zile pana binevoiesc domnitele balaie sau brune sa inchida cardul ala si de asemenea si contul.Initial primesti niste telefoane cu intrebari venite de la o duduie intepata, care iti cere socoteala de ce vrei sa inchizi contul si cardul.Abia atunci am aflat ca suma aceea de 1200 pe care am avut-o initial de platit trebuia integral achitata, de unde de ne-unde aveai banii respectivi, altfel ea se dubleaza, tripleaza, cvadrupleaza, pana ajungi sa iti vinzi si chilotii de pe tine ca sa achiti datoria la EuroLine.

Dupa ce m-am burzuluit la duduia care nu dorea sa inteleaga ca nu mi-a placut deloc colaborarea cu ei, a inteles ca imi trebuie inchis contul.

Mi l-au inchis la sfarsitul lui decembrie, dupa 3 saptamani de parlamentari, telefoane si nervi.

Nu stiu ce experiente aveti voi cu alte banci care au carduri d-astea, dar eu clar nu voi mai avea veci carduri de la Cetelem sau ERB ( Bancpost) . Nu sunt transparenti, au costuri ascunse si sistemul extrem de greoi.

A mai avut cineva card la ei, cum a fost experienta voastra?

 

Dincolo de aparenţe

 

Pe C. l-am cunoscut in scoala generala, locuia in acelasi bloc cu una dintre prietenele mele de la acea vreme. Era cu doi ani mai mic decat noi, un baiat frumusel, cu o fata de papusica, un baiat dupa care multe fete aflate la inceputul pubertatii probabil suspinau.

In clasa a 8-a,in ultimul trimestru, eu m-am mutat  de la scoala unde am invatat atatia ani, la scoala maica-mii, invatam undeva intre ture ( de la 11 la 15: 30 parca ), eram aglomerata cu meditatii pentru treapta si am pierdut legatura cu prietenii mei de la fosta generala.

In liceu, pe C. l-am revazut de foarte multe ori, drumul meu catre casa de la liceu trecand prin fata blocului lui ( intre timp se mutase din acel bloc prietena respectiva ), ne salutam, povesteam si mai ales radeam mult de tot cu el.Era un tip haios tare, vorbea insa intr-un mod total diferit de restul baietilor pe care ii cunoasteam, gesticula mult de tot si era intr-un fel pe care saraca bunica-mea il numea „izmenit”.

In primul rand, de cate ori ma vedea ma intreba pe un ton grav : ” ce faci fataaaa ? ” , lucru care pe mine ma amuza teribil pe vremea aceea si ii raspundeam si eu :” bine fataaaa ” 🙂 . Apoi stateam la sueta si povesteam diverse, ii placeau mult hainele si tin minte ca tot timpul imi spunea ca ar vrea sa mearga la un liceu ca in serialul Beverly Hills 90210.

Cand a intrat la liceu, o perioada lunga de tot nu l-am mai vazut, rar daca ne mai intalneam, ma pupa pe obraz intr-un mod oarecum libidinos pentru gusturile mele, apoi ma intreba cu acelasi ton neschimbat : „ce faci fata  ?” , povesteam putin si asta era tot.Se facuse un tip misto,era imbracat super ok pentru vremurile alea, era tuns altfel decat restul baietilor ( mult mai chic! )  si  imi spunea mereu ca umbla prin cluburi, ca s-a anturat cu niste tipi super faini, ca abia asteapta sa termine liceul sa plece din tara.

Anii au trecut , prin facultate eu aveam niste prieteni greci cu care tot bateam cluburi si cafenele, la un moment dat nu-mi amintesc exact in ce context si cum am ajuns cu o prietena de-a mea, grecoaica,  la un croitor ( acum se numeste stilist, desigur ) sa ne facem niste pantaloni mai sui. In casa respectivului l-am regasit pe C., proaspat trezit din somn, s-a oferit sa ne pregateasca cafeaua, parand foarte familiar locului.

Daca nu stiam despre croitor stilist ca e gay ( umbla mereu prin cluburile cu greci, ii imbraca si era in voga atunci cu ideile lui extrem de futuriste pentru anii 2000 ), nu mi s-ar fi parut nicio smecherie ca l-am gasit acolo pe C., era ceva normal la varsta aceea sa dormim pe la prieteni, sa fim familiari cu casele lor, si eu dormeam foarte des la prietena mea grecoaica, ea la mine, etc.

Cand am plecat de la fashion -stilistul respectiv, am avut un soc, la vremea aceea subiectul „gay”era  tabu, oamenii se fereau de ei ca de uciga-l toaca, erau complet dezaprobati de societate si oarecum marginalizati.Mi-am explicat atunci anumite comportamente ale lui C., mi-am dat seama de ce niciodata in toti anii de cand il cunosteam nu il vazusem in prezenta vreunei fete ( cand eram adolescenti, ne mai plimbam prin cartier cu cate un baiat / fata, ne mai tineam de mana stangaci, etc  ), am inteles de ce mereu imi povestea numai de prietenii lui ( toti baieti ), am inteles de ce se perinda numai printr-un anumit cerc inchis.

O vreme indelungata ne-am invartit prin aceleasi locuri, ne intalneam extrem de des, ne reluasem vechile povesti si rasete, niciodata, dar absolut niciodata, nu am deschis subiectul despre faptul ca este gay.Imi spunea tot felul de chestii faine, vorbeam despre cate luna si in stele, imi povestea pe unde se plimba cu stilistul, prin ce insule grecesti isi facea vacantele scumpe, eu ii povesteam aventuri din ghidarie si nimic mai mult.

Nu l-am acuzat niciodata de nimic, nu m-a deranjat absolut niciodata cu nimic, nu l-am privit altfel decat inainte dupa ce am aflat ca e gay, am continuat sa ne pupam pe obraji, sa dansam, sa bem si sa radem mult impreuna.

M-am mutat din cartier, s-a mutat si el, l-am revazut intamplator in tramvaiul 41, ne-am strans in brate dupa multi ani si am povestit cu fundul stand  pe un gard inca o ora si ceva, hlizindu-ne maxim. Arata super fain, era imbracat  impecabil, lucreaza intr-o banca, si-a luat un apartament, am intrebat discret de fashionistul din studentie, mi-a raspuns discret ca a pierdut contactul cu lumea aceea, si pentru prima data mi-a spus verde in fata: „acum am un prieten francez, lucram impreuna in banca”. Simplu, discret, fara alte comentarii nici din partea lui si nici din partea mea.

Lumea scrie mult zilele astea despre acest subiect, liberalizarea casatoriilor intre gay si a adoptiilor de catre cuplurile gay.Unii ii blameza, altii ii apara cu inversunare, biserica ii respinge complet ( desi din randurile monahilor se stie bine ca  sunt o multime de gay ), lumea este impartita in tabere.

Eu ii accept,nu ma deranjeaza catusi de putin, nu ma simt nicicum in prezenta lor, nu ma intereseaza cine cu cine isi imparte patul noaptea sau seara, nu ma priveste daca C. doarme cu o duduie sau cu prietenul lui francez, nu cred ca traind impreuna fac vreun rau cuiva, nu consider ca  e treaba mea cum le place anumitor oameni sa faca sex. Atata vreme cat nu sunt agresivi, cat nicio tipa gay nu m-ar agresa personal neintelegand ca eu sunt hetero, atata vreme cat niciun gay nu ar atenta la fiul meu, sunt absolut ok cu ei.

In toata aceasta deschidere pe care o am fata de ei, am insa anumite principii despre subiectul asta si nu am sa renunt la ele usor.Consider ca a fi gay nu este normalitatea mea  si modelul pentru un copil, copiii au nevoie de repere si de modele in viata, iar a fi gay nu este un model de urmat de catre un copil.

Familia model pentru un copil, dupa parerea mea,  este formata din mama si tata, procreerea se face intre femeie si barbat si nu intre oameni de acelasi sex si asta nu pentru ca asa se vrea, ci pentru ca asa se poate, fiziologic vorbind.Eu nu contest ca gay-ii ar putea fi parinti minunati, insa nu cred ca este un model sanatos pentru un copil sa aiba doi barbati pe post de mama si tata sau doua femei in aceste posturi.

La fel de inacceptabil pentru mine este expunerea publica a vietii lor intime, tandreturile si preludiile mi-ar placea fiecare sa si le faca  in budoarul sau ( e valabil si pentru hetero si nu numai pentru gay ) si as mai vrea sa nu se mai faca atata valva pe seama acestui subiect, sa dispara paradele alea oribile in care sunt vacsuiti si imbracati, ca ultimele japite, niste gay de factura proasta care deformeaza imaginea tuturor gay-lor.Exista oameni ca si C. care sunt gay si care sunt imbracati super ok, arata impecabil si se poarta ca atare,exista oameni brilianti in ceea ce fac care nu se feresc sa-si ascunda orientarea sexuala, dar nici nu fac din asta o bravada.

Faptul ca vor sa se casatoreasca ( nu neaparat religios, civil mai mult cred ca ii intereseaza ),  nu ma deranjeaza personal deloc, este treaba lor daca vor sa-si oficializeze relatia si sa-si poarte unul altuia numele, dar nu consider o greseala ca in constitutia tarii vor sa se treaca ca familia este formata din femeie si barbat care pot da nastere copiilor.

In Romania societatea este inca  intoleranta in privinta gay-lor, ei sunt fortati sa pastreze anumite aparente si sa traiasca oarecum in minciuna si marginalizati, majoritatea ii resping din start fara a cauta si dincolo de aparente, oamenii din ei, caracterul, profesionalismul lor.

Voi ce parere aveti, cum vedeti lucrurile astea, ii acceptati sau nu pe gay ( stiu ca barbatii sunt mai putin toleranti cu ei, inclusiv D. este destul de  rigid in legatura cu subiectul acesta ), sunteti sau ati fi de acord sa se liberalizeze adoptiile in familii de gay?Sunteti de acord cu casatoria intre persoanele de acelasi sex? Cunoasteti sau aveti prieteni din randul gay-lor? Ii acceptati, tolerati sau sunteti cu „uciga-l toaca ?”

Stiu ca astfel de subiecte dau nastere deseori , in mod foarte usor, anumitor dispute.As vrea sa comentam pasnic, argumentat, parerile fiecaruia sunt binevenite chiar daca contravin cu ceea ce credem unii si altii, nu sunt de acord cu injurii sau cu tot felul de apelative care sa jigneasca si sa umileasca anumite categorii de oameni sau pareri.

 

 

 

Dragă Enel,

iti scriu acum cand efectiv nu mai pot !!

Si cand iti spun ca nu mai pot, nu ma alint, nu vreau atentie si nici nu scriu ca sa am subiect de postare  pe blog.Nu sunt genul de mataita careia ii place sa se planga la orice chestie mai grea cu care viata o izbeste, imi cunosc limitele, nu fac fite si nici nu am pretentii nejustificate.

Dar acum cand scriu, efectiv am ajuns la capatul rabdarii, simt o furie de nedescris in cuvinte, o neputinta care ma turbeaza si cel mai tare ma doare bataia ta de joc.

Acum trei ani, cand  mi-ai cerut 3.000 de euro ( da,da, 3000 de euro – cat trei masini de-ale mele actualmente,  cat o alta masina destul de ok, la mana a doua, pe care as putea-o folosi mult si bine, cat un tratament care ar salva o viata, cat jumatate din manopera casei la rosu, cat o vacanta pentru toata familia mea intr-un loc exotic si cald, cate si mai cate nu am fi putut face cu banii astia ) pentru un stalp de curent pe care ai  tinut mortis sa ni-l montezi si amplasezi in poarta ( desi noi aveam toate utilitatile si ne-ai fi putut lega fara probleme la stalpii de pe strada ), ne-ai promis ca avand curent trifazic si propriul stalp nu vom avea probleme cu curentul niciodata.

In cei trei ani de cand locuim aici , am avut cateva pene  de curent,rare ce-i drept,  normale de altfel, rezolvate intr-un interval foarte scurt de la apelurile noastre catre serviciul depanari.Copiii de la call-center-ul non-stop, unde se semnaleaza penele de curent, erau mult mai prompti cand sunam la ei.

De anul trecut, din noiembrie, lucrurile s-au stricat rau la voi, draga Enelule.

Penele de curent s-au intetit,saptamanal aveam cate o pana mai ales in miez de noapte, reclamatiile curgeau garla, timpul de raspuns la call center s-a marit de la 2 minute la 5 minute , initial, apoi la 10 minute, iar remedierea problemei de la 10-15 minute a ajuns la o durata de o ora sau doua.

Din luna decembrie, draga Enelule, ai hotarat sa ne freci nervii intr-un mare fel.Ti-ai bagat picioarele in ei de clienti fraieri,care oricum nu au alta alternativa pentru a avea curent electric, cei 3.000 de euro de la fiecare prost care si-a facut casa in afara Bucurestiului, i-ai inhatat, asadar ce ti-ar pasa tie de prostii de noi?

Penele de curent sunt cate trei intr-o saptamana, intotdeauna noaptea de la 12:30 punct, alarma vecinei urla cate doua-trei minute de scoala toti mortii din cimitirul alaturat, centralele se opresc, totul ramane in bezna, apa nu mai curge, caldura scade grad cu grad, noi ne inghesuim toti intr-un pat acoperiti cu cate doua pilote si stam imbratisati sa nu ne fie frig pana dimineata cand revine curentul.

In ultimul timp, cei de la call center raspund abia dupa 30-40 minute, noi picotim cu telefonul in mana, fredonand in gand versurile lui Yael Naim -Far, far,  tie, Enelule, ti se rupe de noi si de problemele noastre, de faptul ca avem copii mici care tremura de frig, ca nu ne putem trage apa la toalete cand ne pisam, ca ne strangem in brate si parintii nu dormim ca sa nu ne stea dezveliti copiii, ca vecinii au un bebelus de 3 luni si nu au unde sa ii pregateasca un biberon cu lapte cald si mamica il tine direct pe pielea ei ca sa nu mai simta cel mic frigul cumplit.

Ti se rupe Enel draga, in asa mare fel de noi, incat azi noapte ne-ai dat jet tuturor astora care ti-am platit aia 3.000 de euro si ne-ai lasat fara curent, caldura si apa 12 ore.

Stii cum e Enelule sa tremuri in pat de frig desi esti imbracat in trening, sa nu te poti pisa de miros dupa ce o noapte intreaga nu am putut trage apa la toaleta, stii cum e sa nu poti dormi deloc dand telefoane la call center si asteptand sa iti raspunda cineva macar si dupa cele 40 minute?

Stii Enelule cum este sa te simti neputincios si sa fi la mana unor bulangii care stau la caldurica, cu apa calda si cu copiii imbracati lejer desi nu a dat niciunul 3.000 euro?

Stii Enelule cum este sa simti ca iti crapa ceva la cap de furie cand o copila de la call center iti spuen la ora 12:30 noaptea ca se va remedia pana de curent pana la ora 2:00, la ora 3:00 ca se va remedia la ora 5:00, iar la ora 5:00 sa nu mai raspunda nimeni si sa se dea drumul la curent la ora 12:00 a doua zi? Stii cum e?

Stii Enelule cum e sa te urasc, ca in anotimpurile calde iei cate 3.000 de euro de la fiecare prost d-asta care alege sa se care de la bloc si sa-si faca o casa, iar tu cu banii stransi in loc sa schimbi retelele le umpli buzunarele burtosilor alora din conducere, aia pe care ii doare in cur de noi?

Stii cum e Enelule sa fi roman si sa isi bata expatii joc de tine la tine in tara?

Stii cum e Enelule ???

 

 

 

 

Reminds me TAG

Astazi, probabil de la atata caldura in casa, sunt bolnava cobza :-).Si fiindca mi-am permis luxul de  a nu merge la birou, cat stau in pat  m-am gandit sa raspund la o nominalizare primita de la Ruxandra, careia ii multumesc mult, si pe aceasta cale, ca s-a gandit la mine.

Care sunt regulile :

  • Aminteste in articol persoana care te-a provocat la TAG.
  • Pentru fiecare „amintire” propusa, alege cate o carte citita si argumenteaza in cateva cuvinte.
  • Daca nicio carte citita nu corespunde unei „amintiri”, poti alege una din cartile pe care doresti sa le citesti, dar sa precizezi acest aspect.
  • Gaseste alte 5 sau 10 „amintiri” (cat te tine inspiratia).
  • Lipeste eticheta pe alte 5 sau 10 blogguri (provoaca mai departe).

1. O carte care iti aminteste de copilarie. 

Cartea care mi-a placut mult de tot in copilarie, am recitit-o si mai tarziu cu acelasi mare drag si emotie, este La Medeleni de Ionel Teodoreanu.

2. O carte care iti aminteste de scoala.

Povestiri istorice de Dumitru Almas.Mi-a placut la nebunie seria acestor povestiri, le am si acum in biblioteca in speranta ca si Kiki le va citi cu acelasi nesat ca si mime.

3. O carte care iti aminteste de mancare.

Retete cu mancaruri manastiresti este o carte de bucate de preotul Dionisie Voinescu si Mihaela Ion, extrem de frumos scrisa si cu o multime de retete inedite, folositoare atat la vreme de post cat si in restul anului.

4. O carte care iti aminteste de vacanță.

Amintirile unei nonagenare de Antoaneta Ralian.O carte plina de nostalgie prin confesiunile facute de scriitoare din tineretea si calatoriile sale.
5.O carte care iti aminteste de o carte.

O viata de rezerva de Jodi Picoult imi aminteste de Mandrie si prejudecata .

6. O carte care iti aminteste de sarbatori.

Poveste de Craciun de Charles Dickens.

7. O carte care îți amintește de o tara asiatica (+ ce tara?)

Floare de Zapada si evantaiul secret – Lisa See, o carte splendida cu detalii dureroase despre China anilor 1823

8. O carte care iti aminteste sa iubesti.

Micul print de Antoine de Saint Exupery

9. O carte care iti aminteste ca trebuie sa faci o schimbare.

Print si cersetor de Mark Twain

10. O carte care iti aminteste de tine.

Emma de Jane Austin

Sper ca am raspuns cat de cat coerent la cata vajaiala am in cap, nominalizari nu am sa fac, cine vrea preia si scrie despre asta.

Nu ca nu mi-ar placea sa citesc si la voi cele de mai sus, dar imi ard ochii si nu mai am rabdare acum sa fac nominalizarile.Iarta-ma Ruxandra, atat am putut sa scriu azi.

Papa ieftin, rapid si bun

In primul si in primul rand avem caaaaallllllllddddduuuuuurrrrrrraaaaaaaaaaaaaaaaa !

Fericirea pe care o simt acum am mai simtit-o doar  cand am finalizat constructia si am avut apa si caldurica.Nici nu ne putem da seama, noi astia care ne-am nascut cu apa si caldura la nas, cat de norocosi suntem ca avem toate utilitatile la botul calului.

Dar nu despre asta vreau sa scriu, imi urlu doar fericirea de a sta in tricou in casa, de a dormi copilul aseara in maneca scurta de atata caldura :-)))

Booon, sa ma reintorc la ceea ce am vrut azi sa scriu si anume despre niste gustarele rapide pe care le puteti face in momente de „habar nu am ce sa mai gatesc !”

De cand si-a scos dintii de sus, Kiki este deosebit de mofturos la mancare.Eu nu am stiut niciodata ce inseamna un copil care sa faca nazuri la masa, el manca orice si oricum gatit, nu avea probleme cu una sau cu alta, ii era foame manca ce aveam si punct.Ba seara, fiindu-mi continuu frica sa nu ia proportii, ii dadeam cu masura sa manance.

Acum nu mai mananca decat pe alese, doar ca o vrabiuta si totul moale sau taiat in bucatele mici de tot ca sa poata mesteca.Ba ii dau zilnic si vitamine ca sa aiba foame de lup si sa vrea sa manance chiar si asa stirb de tot.

Uneori ma isterizez ca ii gatesc diverse chestii scumpe si bune si el nici nu mai pune gura pe ele.Se stramba, ii vine sa vomite, nu vrea sa miroasa dar sa guste anumite alimente.Am cumparat niste carne de cerb si am crezut ca lesina de sila ( si de mila cerbului ! ), nu s-a atins nici cu buzele de carnea respectiva.Mno, cine o mai lua vanat, o sa-l puna la impaiat!

Pestele nici nu vrea sa il vada, bine, nu era el nici inainte mare fan peste ( in schimb mananca porcariile alea de batoane de cod ) dar de o vreme nu mai voia sa guste niciun pic.

Cele doua retete pe care le scriu azi, le haleste fara sa respire, sunt ieftine si bune si se prepara foarte repede.Prima dintre ele am refacut-o dupa foarte multi ani,dupa ce m-a asasinat seful meu cu ea la fiecare doua zile laudand-o de numa’, a doua am vazut-o pe FB si am incercat-o intr-o doara.

1.Peste in crusta de sare

  • 4 pastravi eviscerati
  • 2 lamai
  • 1 pachet unt
  • sare, piper, busuioc, cimbru,
  • 1 cutie sare grunjoasa
  • 1 capatana de usturoi

Pestii se spala bine si se pun pe un tocator.

Se prepara umplutura astfel: pachetul de unt lasat la temperatura camerei se amesteca cu zeama de la o lamaie, piper, cimbru, sare, busuioc si usturoiul tot pisat ca la mujdei. Fiecaruia dintre pesti i se umplu burtile cu acest maglavais descris mai sus.Peste maglavaisul respectiv se aseaza cate 3 felii de lamaie, taiate foarte subtiri.

Intr-o tava incapatoare se aseaza  hartie de copt.Deasupra se pune pe toata suprafata tavii sare grunjoasa si se pun pestii.Aceeasi operatie cu sarea grunjoasa o facem si deasupra lor, acoperindu-i in totalitate, capul si coada le-o lasati nesarate.

Astfel impachetati, ii bagati pe domnii pesti la cuptor, la 180 grade ( eu am cuptor electric ), aproximativ 25 minute.Se face o crusta groasa din sare, crusta ce o indepartati odata ce ati incercat cu un cutit daca pestele este moale si facut.

Ce ramane dupa ce se indeparteaza crusta de sare, este greu de descris in cuvinte, sau asa cum spune Kiki :” azi mancam mancare de restaurant de lux ! ” 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

 

2.Antreu habar n-am

L-am denumit asa pentru ca am vazut reteta pe FB si nu am nicio idee cum sa-l denumesc.Dar suna ok aperitivul „habar n-am ” 🙂

  • 1 tava pentru briose ( eu am una cu 6 gauri )
  • 3 oua
  • 6 felii de bacon
  • cascaval ras
  • putin unt
  • paine toast 3 felii
  • un pahar

Se taie din feliile de paine bucatle rotunde cat diametrul gaurilor  tavii de briose.Se foloseste un pahar ca sa iasa dintr-o felie de paine 2 rotunduri perfecte.

Aceste bucatele de paine se ung cu putin unt si se aseaza in tava de briose, fiecare rotund intr-o gaura.

Peste bucatica de paine asezam cascavalul ras si eu am pus si niste busuioc,sare, piper, apoi se infasoara cu bacon fiecare bucatica rotunda de paine, se separa un ou in doua si se pune albusul si galbenusul deasupra.

Pentru a le separa mai usor ( este prima data cand separ un ou in doua parti de albus cu galbenus ) am spart ouale in 2 farfurii separate si am ales galbenusul de albus, apoi am luat o lingura si am portionat.

Se da la cuptor tava timp de 15 minute si se servesc calde.Mananci pana lesini de placere, ieftin, rapid si super bun ! Pe asta am sa i-l dau si la scoala la pachet daca va fi printul de acord :-), desigur.

Această prezentare necesită JavaScript.

Duminica frumoasa sa aveti !

Începuturile de an îmi strică zenul

Niciodata nu mi-au placut inceputurile de an, luna ianuarie fiindu-mi una dintre cele mai nesuferite luni.Pana acum ceva vreme nu aveam un motiv anume pentru care nu-mi placea perioada asta, ma gandeam ca fiindu-mi atat de nesuferit acest anotimp, frigul si zapada, asociez inceputul de an cu ele si gata pachetul.

De anul trecut insa, mi-e frica de inceputurile de an si daca ti-e frica, nici nu scapi de probleme, ca deh! nu degeaba e zicala romaneasca atat de inteleapta.

Anul trecut, fix pe 1 ianuarie mi-a explodat luneta masinii.Am iesit sa deszapezim, am pornit masina si luneta s-a crapat efectiv in mii de ciobulete.Am raso-plans atunci, pe de-o parte pentru ca a trebuit sa merg pana la Targoviste sa iau o luneta second ( masina mea nu se mai fabrica si gasesc piese pe la baietii cu dezmembrari, numai ca luneta se vindea cu tot cu hayon si eu nu imi doream asta ), asadar drumul, luneta si montajul lunetei nu au fost inclusi in bugetul lunii ianuarie.Dar a trebuit sa includem si ne-a stricat tot zenul ca aveam alte calcule si planuri.

Ca sa raman totusi intr-o nota pozitiva, desi golisem buzunarasele de la fix inceputul de an, m-am gandit ca s-a dus ghinionul si ca anul 2015 va fi unul maxim. Iete ca n-a fost!

Anul asta, aveam alte calcule si alte planuri,dar iata ca mi se strica zenul grav de tot iar.Si as vrea sa ii omor cu incetinitorul pe toti mesterii din lumea asta.Asa, la inceput de an, sa-i sacrific ca pe purcei de Ignat.Si sa le pun si capetele alea cretine intr-o tepusa pe gard, sa stie toata lumea ca in Romania, oricati bani dai unui mester, treaba tot ti-o f**e.Nu de alta, dar trebuie sa manance si altul dupa el si tot asa.Daca iti face unul  o lucrare, vin inca doi, trei dupa el ca sa o desavarseasca.

Cand am construit casa, marea mea problema a fost apa calda si caldura.Neplacandu-mi iarna, nici  frigul nu-l suport deloc.Asadar, una dintre marile investitii ale constructiei a fost intr-o centrala foarte buna, radiatoare mari si intreaga instalatie s-a facut cu lucruri de calitate tocmai pentru a nu avea nicicand probleme cu apa si caldura.

Anul trecut,am avut cald in casa dar nu suficient si nici pe masura a ceea ce poate duce instalatia noastra.Insa toata lumea instalatorilor, pe care noi am intrebat-o, ne-a spus ca e inca casa rece, peretii nu sunt suficient de uscati dupa constructie, bla bla bla.A trecut iarna, am platit facturi de 700 ron pe gerurile alea mari si a fost totul vesel si frumos.

Anul asta,a venit iar gerul ala naprasnic si noi chiar nu simtim caldura d-aia de care vreau eu.In vreme ce vecinii nostri stau in tricouri in case, platind gazul la fel ca si noi, noi nu putem sta in casa fara o bluza cu maneca lunga. Si desigur ca omu’meu cel destept tare s-a prins ca treaba e gresita pe undeva la instalatie si cel mai naspa gand s-a adeverit.Handicapatii care ne-au montat centrala ne-au inversat turul cu returul si noi platim gaz de un an si caldura ioc.Cat de tembel sa fi ca si instalator sa nu stii care-i turul si returul unui calorifer?Eu , femeie , ma pricep la asta, dar un instalator care se vrea si mare inginer de instalatii?!!

Buhuhuuuuuuuu, azi am fiert de nervi toata ziua, am luat de-o aripa doi instalatori de la mine de la job si ne-au confirmat ceea ce omu’meu a constatat: tur inversat cu retur, trebuie iar sa demontam, sa montam, sa cumparam alte piese si balarioare si desigur si manopera iar platita.

Pot sa aflu si eu de ce in tara asta oamenii astia care nu se pricep sa faca lucrurile cum trebuie nu recunosc ca nu stiu si mai bine nu se baga? De ce intotdeauna se dau zmei mesterii si fac niste incurcaturi mai mari decat ei , ca mai apoi sa dea din umeri?

En fin…in weekend sa nu ma cautati, umblu pe la Hornbach sa cumparam iar tevaraie si iar avem mesteri in casa.Ftu !

Prima pe 2016

 

La multi ani si un an nou bun !

Mi-am revenit si greu m-am urnit sa ma pun in functiune dupa Sarbatori.
Desi am dat o fuga scurta la birou si pe 31 decembrie, zilele astea cat am stat acasa au fost nemaipomenit de relaxante pentru mine.Dupa foarte multi ani, am stat cat am vrut eu in pat, fara sa fiu contra cronometru continuu de la trezire,am vazut niste filme mistocute, am citit, m-am jucat putin cu knifty knitterul meu si a iesit o caciula frumusica, am stat la caldura si m-am uitat la niste documentare dragute.

Pentru ca pe 02 ianuarie este ziua omului meu, am iesit la un mall si am facut ceva cumparaturi, ne-am bagat si la un film pentru kidsi, am imbucat ceva si am umblat si dupa ceva cadouri pentru sarbatorit.

Cand s-a terminat vacanta hop si iarna adevarata, e un frig la noi de iti clantane dintii la propriu, in curte, suntem luati pe sus de vifore si am inceput iar actiunea deszapezire, lucru pe care il detest la curte.Ai, n-ai chef, dis de in the morning, iei lopata si dai zapada voiniceste ca deh ! iti place sa te lafai la curte.Mie nu imi place deloc iarna, zapada cu atat mai putin, as fi very happy sa nu mai avem iarna.

Despre filmele pe care le-am vazut, numai cuvinte de lauda.Sunt filme noi, din 2015, primul este „The Intern” – o comedie usoara cu Robert de Niro si Anne Hathaway,al doilea este „Danish girl” , tot 2015, o drama care pe mine m-a emotionat profund, in rolurile principale regasindu-i pe Eddie Redmayne si Alicia Vikander.
Am revazut si Magnatul, un film din 2004, dar cu o distributie de exceptie.Este unul dintre filmele romanesti care-mi plac foarte mult.
La cinematograf am vizionat „The Peanuts movie”, dragutel insa nu pe gustul meu.Ma rog, e film de kidsi, asadar nici nu am pretentii 🙂

Caciula facuta cu knifty knitter este crosetata in 2 ore si arata asa:

Copilul meu, a recunoascut ca nu sunt cele mai cool culori pentru un baiat, asadar o va purta prin curte, insa eu m-am hotarat sa ma pun pe treaba si sa imi fac si eu o caciula faina si un fular, le cos si ceva sclipiciuni cum am vazut pe la mall, si daca iese treaba faina, imi  prezint serviciile pe internet :-)).

Seara faina !