De ce nu-mi plac concursurile pentru copii

Sambata trecuta a avut loc concursul de pian la care a participat si Kiki.Daca la mijloc nu era maica-mea, eu nu l-as fi dus niciodata la vreun concurs, asa cum nici la gradinita nu a participat vreodata la vreun concurs organizat in cadrul gradinitei.

De ce nu imi plac concursurile?Pentru ca se plateste si totul este masluit, premiile se iau pe pile si nu prea se testeaza capacitatile copilului, ci participa in fapt mamicile devoratoare de diplome.

Am intrebat-o la un moment dat pe o mamica din asta disperata dupa diplome, care-i scopul adunarii atator cartoane pe care scrie un premiu? Mi-a raspuns ca e normal sa aiba fetele ei un portofoliu cu diplome.Una este sa nu ai nimic in portofoliu si alta sa scrii in cv, cand esti adult, ca ai jdemii de premii de la gradinita.Ma rog, eu am alte idei si chiar nu ma intereseaza sa-i fac un portofoliu de acest gen lui Kiki.O sa vad la batranete daca copilul din dotare ma va impusca ca nu l-am trimis la toate kkturile astea de concursuri nesemnificative inca de la gradinita si d-asta nu va avea el nu stiu ce job.

Revenind la concursul de pian.

Se tot povesteste ca acesta ar fi putin mai altfel decat celelalte.Guess what?

Am platit la inscriere 70 ron, juriul a fost compus din 3 persoane- profesori de pian de la diverse scoli de muzica.Organizarea, din punctul meu de vedere,a fost dezastruasa, spun asta pentru ca au fost grupati copiii dupa varsta lor si clasa / grupa de la scoala/gradinita, iar eu as fi vazut gruparea lor dupa anii de studiu la pian.Pentru ca mama are o fetita de clasa a 5-a care face pian de fix 6 luni si a concurat alaturi de alti copii de clasa a 5-a care faceau pian de la 5 ani,ce sansa ar fi avut fetita aceea in fata celorlalti colegi cu 5-6 ani de pian in spate?

Puicuta mea s-a descurcat rezonabil, a fost extrem de emotionat, s-a incurcat de doua ori la Fur Elise, pentru ca „pianul cu coada suna altfel decat al lui mamaie „, a luat premiul trei si eu m-am bucurat maxim ca a putut sa isi invinga emotiile si sa cante in fata unei sali pline, in fata unor profesori care il urmareau.

Premiile intai si cel de excelenta le-au luat, desigur, copiii meditati de profesorii din juriu.Alta chestie pe care eu nu as fi permis-o.Cum altfel, decat cu nota maxima, ar putea sa-si jurizeze profesorul, copilul pe care il mediteaza?

La categoria lui Kiki de varsta a fost un  baietel care facea pian de la 4 ani si a cantat Balade pour Adeline de ne-a lasat cu gura cascata.Intreaga balada si fara greseala.Si i-au dat premiul doi.Injust si total demotivant, probabil, pentru micutul care a muncit mult, sunt convinsa.

Dar nu despre fi-miu vreau sa va povestesc cand spun ca nu-mi plac concursurile, ci despre unul dintre copiii cu care mama mea face pian de 6 ani, un copil minunat de destept, copil care si la scoala straluceste, la fel cum se intampla si la pian.Olimpic la mate, romana si engleza, copil care la pian canta dumnezeieste si extrem de expresiv.

Am stat special la prestatia lui de la concurs ca sa il aud  cum va canta.A ales Mariage d’amour ( Paul de Senneville)  si Fur Elise- varianta extinsa  (Beethoven).Mi-a venit sa plang asculatandu-l, am fost convinsa ca va lua premiul intai de excelenta pentru ca a cantat cel mai bine si mai expresiv dintre toti copiii de varsta lui.Desigur ca premiile de excelenta si intai au fost luate de copiii profesorilor, iar T. a luat premiul doi.Mi s-a parut umilitor pentru un copil care studiaza zilnic sa ia doar premiul doi.

Dar pe el nu prea l-a interesat faptul ca nu a luat premiul intai, mi-a spus zambind ca e ok si al doilea, tot pe podium se afla.

Fi-miu insa, este foarte ambitios si fiecare ” esec ” il motiveaza sa lucreze si mai mult si mai bine ( asta este o calitate de-a lui pe care eu o admir foarte tare ).A plans la toaleta ca a luat doar premiul al treilea, desi noi il laudam si eu ii tot spuneam ca nu premiul reflecta ceea ce stie el, dar nu l-am putut consola, si-a promis ca la anul va lua locul intai.

La serbarea de sfarsit de an, la scoala, doamna invatatoare i-a cerut sa le prezinte doua piese pe care sa le cante in fata copiilor.Am crezut ca isi va alege aceleasi piese de la concurs ( deh, puturoasa de mine asa ar fi facut ! ), el s-a apucat sa invete doua piese noi pe care sa le prezinte atunci.

Daca vom mai participa la alt concurs? Acum, dupa ce am vazut ce se inatmpla spun nu, faptul ca il motiveaza pe el insa, ma face sa spun a big yes.Dar si asta este cu doua taisuri.

Sa fim sanatosi si vedem la anul ce vom face in privinta concursurilor.

Voi ce parere aveti despre concursurile acestea organizate extra-scolar, despre modul in care sunt acordate premiile, care sunt experientele voastre in legatura cu aceste concursuri?

 

Anunțuri

11 comentarii la “De ce nu-mi plac concursurile pentru copii

  1. Felicitări tânărului pianist pentru participare, pentru premiu, dar mai ales pentru pasiunea pe care o are.
    Despre concursuri, ce să spun…Dacă sunt organizate în sistemul de care pomeneşti, presupun că e mai bine să le eviţi.Copilul poate fi motivat un timp, apoi se poate întâmpla să-i scadă încrederea în priceperea pe care o are.

  2. Rezonează acele piese muzicale cu modul de a simți al copiilor, cu vârsta lor? Un copil poate fi -tehnic vorbind- un adevărat virtuoz, dar nu mă entuziasmează să-l văd interpretând piese a căror profunzime este percepută cel mai bine de către moși și babe.

  3. Felicitari! Eu cred ca sunt de cele mai multe ori demoralizante.Pentru ca sunt organizate asa cum sunt.Da,am dus copilul la concurs.A fost concurs in echipa la balet si am platit participarea.Pentru ca am vrut sa vada cum este sa lupte pentru ceva.A iesit pe locul doi.Si a fost extrem de mandra.A zis ca puteau mai bine dar a fost multumita.Recunosc ca o sa mai mearga.Pentru stima ei.Nu ma intereseaza ce premiu primeste.Ma intereseaza sa isi invinga emotiile.Ma intereseaza sa invete sa lupte pentru un vis.

  4. La toate cele menționate.
    Am avut o zi grea și am dormit doar 3 ore din 24, de aici lipsa de tact și politețe în abordarea problemei. Măcar am fost sincer, asta e.

  5. Într-un fel, copiii sunt astfel pregătiţi pentru viaţa de adult. Aia în care, cel puţin la noi, nu se apreciază valoarea ci mai degrabă interesul. Poate că-i mai bine aşa. Să nu aibă decepţii mari mai tîrziu 😉

  6. @krantz: cred ca depinde intotdeauna de felul de a fi al copilului.Dovada sta fi-miu si baietelul celalalt, unul a plans si s-a consumat, celalalt a privit detasat problema.Nu exista o reteta universal pentru toti, din pacate ( sau din fericire 🙂 )

  7. Eu momentan nu ma agit cu chestiile astea; peste citiva ani, daca isi doreste vre-unul sa faca ceva asa serios, nu cred ca am sa zic nu, daca ei chiar cer. MrT cinta si la pian/clapa, chitara, ukelele ,trompeta si flaut. Dar mi-a spus clar pe sleau ca nu e in stare sa ii invete pe nici unul, asa ca, prevad pe viitor ca voi plati lectii de pian ( Becca isi cam arata interesul pt asta in ultima vreme) . De facut canto si vocalize cu ea face, plus ca e implicata si in corul de copii de la biserica si, cum e tupeista, mereu ii dau astia solo-uri. Ea e foarte competitiva si cred io ca nu voi scapa in viitor. Om vedea. 🙂
    Felicitari pt Kiki!! ❤

  8. O societate construită pe principii egotice va încuraja concursurile, competițile, întrecerile, adică dezbinarea dintre oameni , conflictul.Fiecare OM este in sine un unicat. Cum să compari unicatele între ele?! Că este vorba de sport, că este vorba de spectacole tv, că vorbim despre ocuparea unor funcții, de notarea elevilor…totul s-a transformat într-o competitie acerbă …MĂSLUITĂ. Ce este subordonat ego-ului va genera automat conflict, ură, izolationism, trădări, furt. SISTEMELE, fie că vorbim de cele sociale, politice, economice sau religioase, se menșin prin promovarea și preamărirea ego-ului. De aceea este nevoie de competitie, pentru a ne menține izolați, luptțndu-ne unii cu alții…pentru liniștea profitorilor.

  9. Detest concursurile si foarte rar o las. Anul trecut a participat la un singur concurs la scoala, nici nu stiu cand s-a organizat, n-am stiut nici ce-a facut la el pana n-a venit in septembrie cu diploma de premiul 1. Nu prea m-a interesat. Anul asta tot la un singur concurs o las, in Scoala Altfel, fiindca a vrut ea. Iarasi mi-e indiferent ce face la el, cum de altfel nu sunt mare vanatoare de note mari si premii ca doar nu le-o trece in CV, vorba ta, cand s-o angaja. Cand a participat la un concurs de inot, a luat premiul 3 si cand am intrebat-o daca nu vrea si aurul, acum ca are bronzul, a zis: lasa, ca e buna si asta :))) Deci nu e foarte competitiva de felul ei si eu o las in pace. Niciodata nu am comparat-o cu nimeni din clasa sau din anturajul ei, mereu o indemn sa fie mai buna decat ea insasi, in masura in care se poate. Concursurile sunt in proportie de 99% masluite, aproape in orice domeniu, iar daca nu sunt, triseaza parintii ca sa castige copiii, deci tot un drac (uite aici un exemplu: http://ozzy.ro/ce-nu-poate-sa-ia-invingatorul-care-ia-tot )

  10. Mă bag și eu în seamă, în calitate de un copil mai mare, ieșit nu de prea mult timp de pe băncile școlii. În clasele mai mici, nu am participat niciodată la vreun concurs din ăsta de recitat, de mai știu eu ce includea public și vorbit. Probabil dacă m-ar fi obligat ai mei să particip aș fi fugit de acasă. Abia de eram în stare să spun poezia la grădiniță, la serbare. Asta probabil pentru unii ar fi ceva bun, mă gândesc că i-ar ajuta să prindă un pic de curaj în fața unei mulțimi. Pentru alții însă ar fi fatal :)). Când am fost prin liceu am participat la îndemnarea profei de română la un concurs de poezie și m-am rugat să nu câștig ca nu cumva să merg la premiere și să-mi recit poeziile. Ghinionul meu a fost că am luat mențiune și a trebuit să fac și pasul cel mare. Un an mai târziu nu știu ce-a fost cu mine că am participat din nou la acel concurs și am urcat și mai sus pe podium :)). Cert e că la ăștia mici se cam umblă cu șmecherii și mai ales că dai și bani să participi, ar trebui să-i iei la bătaie. Dar cred că cel mai bine e să vezi ce îți transmite copilul 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s