Lecţia de parenting modern

Metrou pe ruta spre piata Unirii.

Seara, la o ora cand marea majoritate a corporatiilor termina programul si metroul este full.Eu stau jos si citesc relaxata un ziar.

La prima statie, se urca o doamna cam la 50 de ani, incarcata cu-n ghiozdan urias,o punga mare ( probabil in care avea uniforma copilului ), inca o sacosa plina cu diverse si poseta.

Copilul doamnei, un pusti pe la 10-11 ani, venit de la vreun antrenament sau de la ora de sport, imbracat cam flower-power asa, se rastigneste pe toata bara metroului.

La inceput nu i-a dat nimeni nicio importanta, vorbea mama ceva la telefon si pustiul tot insista sa vorbeasca si el.

Cand s-a inchis telefonul insa, am vazut cel mai tare spectacol de parenting modern din viata mea 😀

In timp ce mamica repectiva se chinuia sa isi bage telefonul inapoi in poseta, micul print a inceput sa urle ca apucat de strechii la ma-sa:

– Eu te-am facut atenta sa imi dai telefonul si nu ai facut-o, poti sa-mi spui acum de ce? Eu asa iti fac tie? Esti o ignoranta!

Zbang, toate privirile s-au atintit instant catre copil.The show must go on! mi-am zis 😀

Ma-sa tacea si se facea ca isi cauta ceva in poseta,el a continuat:

– Poate imi si raspunzi, da? Ca mereu faci asa si eu nu te mai suport! Stai ca o sa coboram din metrou si iti arat eu cum sta treaba!

Femeia i-a soptit ceva si s-a indepartat putin de el catre geam.A smucit-o nervos de maneca paltonului:

-Vino aici, unde crezi ca te duci? Cand vorbesc cu tine stai aici si te uiti la mine, nu pleci de langa mine.Ignoranto !

Lumea se uita la el ca la circ, o studenta de langa mine spumega de nervi, o doamna in varsta se minuna ca de uciga-l toaca, ma-sa lasase capul in jos, el continua:

-Vreau sa imi explici acum si aici de ce ai inchis?! Ti-am spus ca vreau sa vorbesc cu ea?M-ai auzit cand ti-am spus ca vreau sa ii spun ceva???

Urla cat poate:

– Raspundeeeeeeeeeee, nu mai sta asa!

Deschide si ma-sa in sfarsit gura si ii spune ca lumea se uita la el, il roaga frumos sa vorbeasca mai usor.

– Si daca se uita la noi este din cauza ta, ca esti o ignoranta.Ai auzit? Pentru ca eu ti-am spus ca vreau sa vorbesc cu ea si tu ai inchis.Lasa ca vezi tu cand coboram !

Unii tineri rad de reactia maica-sii, altii se uita cu scarba, domnisoare din jurul nostru comentau ca l-ar decapita.

Eu nu obisnuiesc sa fac circoteca pe strada, evit sa il si apostrofez pe Kiki in public, dar daca ala era copilul meu, il dadeam jos la prima si il inghesuiam intr-un colt ca sa-mi arate el mie ce voia sa-mi faca.Macar, asa, sa ne lamurim de puterea amenintarii lui.Si daca apoi mai scotea vreo vorbulita pana acasa, eu nu mai eram mama-sa.

In sfarist se elibereaza un loc si maica-sa vrea sa se aseze.Neah, se tranteste micul nervos si ma-sii ii spune pe acelasi ton poruncitor:

-Tu stai in picioare ca nu ai alergat la antrenament! Eu sunt obosit si eu trebuie sa stau sa ma odihnesc.

Lumea da semne de neliniste, deja pustiul ajunsese in culmea nesimtirii cu maica-sa.

O domnisoara foarte distinsa il intreaba daca nu ii e jena sa vorbeasca si sa se comporte asa cu mama lui.

Mey lume, daca pe ma-sa o palmuia unul nu avea reactia pe care i-a produs-o domnisoara prin simpla intrebare.S-a rastit la pustoaica exact cum facea fi-su cu ea:

-Duduie, va rog sa il lasati in pace,nu e treaba dumneavoastra! Nu stresati cu observatii un copilas.Mititelul are si el o zi proasta, e normal sa refulam cand suntem nervosi, altfel adunam frustrari si nu e bine.Dumneavoastra nu va descarcati cand aveti suparari?

A mai sarit o doamna si i-a spus ca nu e in regula cum isi educa plodul, ca aceleasi reactii le va avea si cu cei din jurul lui si nu numai cu ea, ca depaseste orice limita a bunului simt, mai cu seama in public.

Ma-sa a continuat in acelasi ton, micul nervos care abia „refulase” zambea satisfacut de reactia ma-sii:

-Doamnelor, credeti-ma ca stiu ce vorbesc si de ce il las sa faca asa.Am citit mult despre felul in care se cresc copiii, daca nu se elibereaza acum,  mai tarziu va fi un adult traumatizat si total frustrat.Iar eu vreau sa il cresc un adult sanatos.

Pe bune mah? Ala sanatos? 😀 😀 😀 muahahahahahha

Mie mi s-a taiat complet filmul,am vrut s-o intreb  daca atunci cand ii va da fi-su cateva zmetii peste bot, o sa sustina aceeasi ipoteza cu frustrarea si traumatizarea, dar m-am lasat pagubasa.Oamenii ca ea isi merita soarta cu varf si indesat.La 10 ani o face de o mare cacao in public, la 16 i-a umflat botul si la 20 i-a spart arcada.

Am inteles inca o data ca eu nu vreau si nu pot sa ma aliniez parentingului modern, daca asta inseamna sa fiu in trend cu ce scriu cartile despre educatia unui copil.Cu riscul de a ma injura cat doriti, eu cred ca teoria asta moderna prin care sa lasi un mucos de 10-11 ani sa te faca de tot rahatul in public, tu tinand capul in jos in fata lui, e un mare bullshit si toti cei care bat apa in piua ca trebuie sa avem grija sa nu traumatizam mititeii sunt dusi cu pluta.Clar.

Eu cred asa:

1.copiii trebuie sa aiba niste limite atat in limbaj cat si in comportament, nu numai fata de parinti, ci in general fata de toti adultii.

2.copiii nu ridica tonul la parinti in felul ala si nici nu folosesc limbajul cu  „ïgnoranto” si alte asemenea, indiferent daca maica-sa i-o fi spus lui asa, copiii si parintii pot discuta situatii si probleme intr-un mod calm si rezervat, fara amenintari, tipete si istericale d-astea ieftine.

3.avem o problema, o discutam, nu putem in metrou, well, coboram la prima si stam cu curu pe trepte si povestim pana ne lamurim care si cum si de ce.

Asta cred eu, iar daca voi aveti alta parere, as vrea sa stiu de ce ar fi ok sa las un mucea d-asta sa ma terfeleasca in halul ala pentru ca asa zic cartile moderne.

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

13 comentarii la “Lecţia de parenting modern

  1. Recunosc ca mi-a crescut tensiunea.Si eu sunt aia care ii permit fiicei mele destule.Dar pana la limbaj obraznic sau lovituri.Atunci ne asezam,astept sa se calmeze si apoi vorbim.A mea este inca mica.Nu vreau sa ma gandesc cat de repede o dadeam jos sa discutam intr-un caz ca asta.Dar parentingul asa de modern mie nu mi se potriveste.Eu consider ca exista o limita.

  2. Nu pot sa ma bag, ca nu am copii… Recunosc ca am facut o data greseala sa-mi spun parerea si era sa nu scap cu viata. Tot ce pot sa zic e ca sunt de acord cu tine. Altfel, am tensiunea 20, desi in momentele mele cele mai tensionate am zece cel mult. Cat despre mamicuta dezaxatului, marea psiholoaga, nu m-as fi putut abtine sa-i atrag atentia ca, in cazul de fata se zice defulat, nu refulat. Asta ca sa nu mai faca pe desteapta. 🙂

  3. Ioiii , pe bune? 😲 Eu sunt siderata de-a dreptul….adica eu nu am intalnit asa ceva , inca , am auzit povesti de genul asta si citesc acum si la tine si sunt….fucking trasnita!
    Mah , nu stiu cum as fi reactionat , sincer zic….dar cred ca mi-ar fi iesit pe gura un ” mai taci in mortii ma-tii asta tampita din gura si coborti in pula calului din metrou ”
    Bah , clar , categoric si indubitabil eu NU , ABSOLUT CATEGORIC NU accept ,nu sunt de acord si nu agreez acest gen de educatie fata de un plod cordit ca asta. Ba mai mult , cand ascult parinti povestind ca refuza sa zica „nu” progeniturilor , ca nu ii pedepsesc si care ii educa in genul lobotomizatei din metrou , nu pot sa tac si daca initial reactia mea este argumentativa , cum ca asa cum procedeaza in familie , progenitura alintata va proceda si pe viitor cu alti oameni , pe strada/la scoala/ in viata….daca nu sunt inteleasa , nu mai raspund de ceea ce-mi iese pe gura.
    Sa iti dau un exemplu ” din batatura”: sor-mea cea cu trei copii , a venit o data la mine cu toata trupa. Gorobetii sunt italieni , nascuti ,crescuti , educati ca la Roma….Ai mei gorobeti s-au cam socat de nepotii mei si ii cam ocoleau , intrau in camerele lor si inchideau usa….asta prima zi. Am tot incercat cu frumosul sa ii explic la sor-mea sa isi tempereze maimutele , ca se supara ta-su lu’ copii , ca asa sunt copiii , ca una ,ca alta….Pana cand rabdarea mea a ajuns in zona rosie a limitelor mele umane si am intrat in toti 5….aka sor-mea , progeniturile ei si , in mod special , in nesimtiul ala de arba-su ,care se urca imbracat si incaltat cu ciorapii in oenjeria mea de pat….Nu vrei sa sti ce mi-a iesit pe gura , in romaneste…de nesimtitul ala care , chipurile nu intelege romaneste , am avut grija sa inteleaga totul…cu lux de amanunte. De atunci n-au mai venit la mine . Da,si?
    Nu suport copiii prosti , chiar daca-mi sunt rude ….Iar daca parintii sunt cretinoizi si vor educatie moderna si copii netraumatizati , sa si-i tina acasa la ei. Nu sunt de acord cu bataia , aiurea….adica sa lovesti copilul ca asa vrea muschile tale de adult , sunt pro discutie cu plodul , de pe nivelul parinte copil si nu de la egal la egal , in astfel de probleme. Ca putem fi prietenii copiilor nostri , exceptional si joc palaria mea in fata celor care au o relatie stransa de prietenie cu copiii lor , dincolo de relatia de parinte copil. Insa ceea ce tu ai povestit aici este o relatie bolnava de categoria sclavagism .
    Cand copilul meu a ridicat tonul la mine i-am reamintit de statutul sau si de faptul ca atata vreme cat traiesc si-i ii sunt parinte , am nu numai obligatii , ci si drepturi…..si sa il fereasca sfantul sa aplic drepturile.
    Pfuai ce m-am ‘nervat! Chiar isi merita soarta femeia aia….vai de viata ei , daca asa gandeste. Si vai de viitoarea sotie a cretinoidului de fiu-su….yeacs!

  4. Candva, undeva, intr un film, am auzit si retinut o replica. „De cand am luat copii de pe camp, nu mai stim ce sa facem cu ei.” Era rostita de un tip de culoare. Facea referire la perioada sclavagismului.
    E de toata jena comportamentul mamei. Si totusi copiii au acum doar drepturi, nicio obligatie…Cu cativa ani in urma se preda o materie, nu stiu daca mai este si acum, Educatie civica. Baiatul meu nu putut retine de acolo, decat drepturile ce le are. Nimeni nu-i atrasese atentia si asupra obligatiilor. Tot in aceasi perioada, un coleg de al lui a incuiat usa clasei cu toti copiii inautru, pentru a nu permite, nu stiu carui profesor accesul la ora. In sedinta cu parintii pe aceasta tema, nu s-a pus problema comportamentului copilului, ci a profesorului: nu cumva , si mai ales ce anume a facut , cum s-a comportat acesta de copilul nu l-a primit la ora! Trebuie sa existe un motiv bine intemeiat!!!
    Iata deci cum un biet parinte este prins la mijloc intre copil, psihologie si nevoia lui de a-si iubi copilul in mod corect. El, parintele, nu mai are niciun aplomb in fata copilului. Acesta are psiholog in scoala, are nr verde pentru situatia in care l-a certat mami si are protectia copilului. Parintele ce are????….O imensa neputinta.

  5. Mai intai,buna seara.Si mie imi place sa salut si consider asta o normalitate.Copiii?Eu ii numesc mici santajisti si daca in loc de atitudine imediata te duci la carti sa vezi ce.i de facut ,ai pierdut momentul !Ca sa nu mai spun ca in carti gasesti chestiuni care nu sunt universal valabile.Copiii au caractere diferite,nu.i poti pune in acelas tipar. De pilda eu am doi baieti .La cel mic era suficient sa ma supar pe el si sa.i intorc spatele si nu inceta sa.si ceara iertare .Nu l.am atins niciodata pentru ca chiar nu a fost nevoie.Cel mare in schimb ,il durea la bascheti de asa ceva. Pai cum sa.ti pastrezi calmul si sa nu.i aplici o corectie zdravana ,cand in clasa a Va fiind,te minte ca are scoala pe 1mai !!! ca au de recuperat nu stiu ce…. si el pleaca la pescuit?Sa vii de la serviciu ,sa nu.l gasesti acasa si sa afli ca nu au avut scoala,ca te.a mintit in halul asta si sa mori de griji,unde o fi ?,o fi patit ceva? Cand a venit cu undita pe spate,cu galetusa cu doi pestisori in ea si nu realiza ca facuse ceva extrem de grav ,cum sa nu rupi beldia aia pe curul lui ?Apoi la liceu sa te sune diriginta,:ce e cu elevul,e bolnav?Nu intelegeam, i s,a facut rau copilului la scoala si crede diriginta ca sufera de ceva?Ii spun:nu doamna ,era bine cand a plecat la scoala!Si afli ca el de trei zile nu s.a dus la scoala!Cand a venit acasa,i.am pus masa sa manance,m.am asezat ca de obicei la masa cu el si :cum a fost la scoala azi?- super!: ce ore ai avut?-aia,aia..va spun sincer fierbeam ! cum sa minta in halul asta? L.am rupt dupa ce a mancat! Taica.su s.a intors cu spatele,plangea de mila lui! dar nu s.a bagat ! Poate nu a fost o abordare corecta a situatiei,nu stiu ce ar fi spus in carte sa fac in cazul asta ,in schimb am avut ocazia sa aud chiar de la copilul meu, ca am procedat corect ! asta dupa vreo doi ani,cand taica.su enervat la culme de fataiala lui prin fata televizorului,i.a dat o zmetie peste fata ! n.a mai vorbit cu taica.su,saluta si atat.l.a abordat taica.su la vreo doua zile :bine ma Marinica,ma.ta te.a batut de te.a rupt si nu o urasti, eu ti.am dat doar o palma in toata viata ta,de ce ma dusmanesti? Raspunsul ?:da tata,dar cand m.a batut mama am stiut de ce,am meritat.o ! dar palma asta,,de ce? Va spun sincer,nici azi nu l.a iertat ! Si simt intre ei acea raceala care ma doare .
    Sotul si.a asumat greseala, si chiar daca relatiile sunt mai reci,e primul care sare in ajutorul lui ,
    Imi cer scuze daca v.am plictisit cu povestile mele! In ce priveste povestea din metrou cred ca pustiul dincolo de carenta de educatie,are o personalitate puternica pe care o mama trebuie sa stie sa o aplaneze in public , eu nu as fi lasat loc sa refuleze odrasla,as fi apelat persoana cu care voia sa vorbeasca iar acasa as fi avut foarte multe de vorbit cu el mai ales ca nesimtirea este o a doua@ calitate@ a lui…Intradevar,in cazul lui cred ca violenta nu ar face de loc bine! Cu asa caracter ,inainte de a iesi cu el pe strada,negociezi la sange!

  6. Am zis-o mereu și o repet: alintarea e mai gravă în educație decât bătaia. Un astfel de copil nu se va maturiza cu adevărat niciodată și are toate șansele să ajungă într-un centru de reeducare sau în pușcărie. Măcar acolo va vedea ce înseamnă disciplina, dar mă tem că va fi prea târziu.

  7. Priceless! Cred ca ce ai vazut tu acolo nu e semn de parenting modern, ci de parenting total eronat, pentru ca odorul este un mic agresor. Daca adult fiind, nu indrept violenta fizica sau verbala catre un copil, nu mi se pare constructiv nici sa o accept din partea lui. Nu am copii, dar cand nepoata mea a incercat sa imi testeze limitele cu diferite apelative (primul an la gradinita a fost fascinant), i-am explicat despre modalitatile de a discuta dintre oameni si ca voi reveni la dialog atunci cand se va exprima politicos.

  8. N-am copii, dar tu ai și modul în care ai scris acest articol m-a făcut să văd totul, să mă revolt și să mă intreb ce o fi cu modernismul ăsta. Am prieteni profesori, cand vin cu povestile de la școală, mă crucesc! Unii reușesc să-și stăpânească indignarea, dar eu n-aș reuși. Totul are o limită, dar uite că nu știm noi să impunem limite și repere. Dacă adultul nu reușește să stăpânească situațiile critice, copiii vor simți imediat fisura și vor profita. Ești o minune de om! Mulțumesc pentru textul tău!

  9. Eu când îţi spusăi, doamnă, că parentingul modern o să dea naştere unei generaţii de monştri…. 😀 Stai să vezi, că urmează generaţii şi mai şi ca astea. Doamna aia cred că a fost la prea multe cursuri de parenting dar a reţinut doar ce a vrut mintea ei să reţină. Că e ok să laşi uneori copilul să se desfăşoare, dar între nişte limite. Că aşa şi câinele turbat îl laşi să alerge, dar între nişte garduri, nu liber pe câmp…

  10. @Laura Frunza: am ras tare de s-au uitat colegii mei la mine.
    Nu era nicio diferenta intre un caine turbat si copchilul ala 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s