Micul meu pianist

Nu am scris niciodata pe blog despre faptul ca de un an si jumatate Kiki face pian.Nu a fost dorinta mea, nici macar ideea mea, desi mi se pare foarte chic ideea ca un tip sa stie sa cante misto la pian.

A fost ideea lui, s-a trezit intr-o dimineata si mi-a spus ca el de astazi se va apuca sa cante la pian cu mama.Eu, care mica am facut pian si stiu cat de greu este acest instrument, cata determinare iti trebuie sa poti sa studiezi acasa ceea ce inveti cu profesorul de pian, cata rabdare si cate ore pierzi cu studiul muzical, cunoscandu-l si pe Kiki cel fara stare nicio secunda, m-am uitat pe sub sprancene la el si am zambit.

Stia sa numere bine, stia sa-si coordoneze degetele, dorinta mare exista, astfel incat la 5 ani si 4 luni mama l-a asezat la pian.Initial am crezut ca va fi o lalaiala de cateva zile,el se va plictisi, mama va ceda nervos si-l va expedia cu tot cu pianul lui, eu cunsocand-o pe ea ca lucreaza foarte serios cu toti copiii ei si nu este genul acela de profesor care din 60 minute cat sta copilul la meditatie vreo 20 povestesc ce mai fac si ce mai e nou prin viata lor, amintindu-mi de cate ori am plans eu in copilaria mea pana cand am induplecat-o sa renuntam, am zis ca il las sa isi faca nebuneala si toata lumea va fi happy.

Numai ca el nu a cedat.Este atat de puternic incat nu a cedat nicio clipa.Au fost, desigur,momente grele, momente in care a plans si mi-a spus ca mamaie il cearta si pe el il supara ca il cearta, pentru ca este greu ceea ce canta, i-am explicat insa ca un instrument si nu numai, in general, in viata lucrurile grele sunt cu cele mai frumoase rezultate.

De fiecare data am intervenit pe langa maica-mea sa il lase mai moale, sa nu il mai certe, dar ea nu m- a luat in seama, ba m-a luat si pe mine la rost si mi-a spus clar ca un instrument nu se invata daca nu studiem si el merge vesnic fara sa repete.Caci da, noi nu repetam nimic intreaga saptamana fiindca eu ajungeam tarziu acasa, el nu facea nimic cu taica-su si uite asa ei stagnau, fara sa mearga mai departe pentru ca doar cu o ora pe saptamana nu se poate invata un instrument.

S-au certat de multe ori, insa Kiki, spre deosebire de mine, niciodata nu mi-a spus ca vrea sa renunte la pian.Eu am renuntat si imi pare rau ca nu am continuat.L-am intrebat de mai multe ori daca vrea sa renunte, ca pianul nu e obligatoriu si daca el crede ca nu poate sa invete acest instrument e ok.

Intotdeauna raspunsul lui a fost ca isi doreste mult de tot sa cante la acest instrument, ca nu se supara decat pe moment pe mamaie dar ca ei se iubesc si e ok sa continue.

Si au continuat exact in ritmul in care toti copiii cu care mama a facut pian de 35 de ani incoace au invatat sa cante, au luat premii pe la multe concursuri si unii au terminat azi Conservatorul.

Pe perioada verii cat a stat mama la noi au cantat doar o data pe saptamana, asigurandu-ma ca nu va uita cu siguranta nicio nota din nicio cheie,nicio gama si nici nu se va deconecta din ritm.

Odata cu septembrie cand a inceput scoala si zi de zi se vad, repeta zilnic la pian.Intre doua meditatii ale maica-mii, el canta cate jumatate de ora zilnic.Iar miercurea fac o ora intreaga. In aprilie l-a inscris la un concurs unde va merge sa cante doua piese, fara partituri in fata, doua piese stiute pe dinafara.

Astazi a reusit performanta ca dupa un an si jumatate sa cante pe dinafara piese destul de dificile, cu acorduri multe si in ambele chei, desigur.Asta la numai 6 ani si 9 luni.

Sunt mandra de el , sunt mandra de mama si astept cu mare bucurie concursul sa vedem cum va decurge prestatia lui Kiki.Desigur, mai este timp pana atunci sa repete, se va perfectiona si speram si rezultatele sa fie pe masura muncii lui.I-am explicat ca acolo mergem fix pentru a vedea cum si ce este si cum se desfasoara un concurs pentru pian, nu conteaza daca va lua sau nu vreun premiu.

Pana atunci va las sa va delectati cu C.Czerny si Beethoven, piesele pe care le va canta la concurs ( scuzati tinuta de scandal, insa nu am mai imbracat copilul cu tinuta speciala pentru filmat ).

 

Click to play this Smilebox slideshow
Create your own slideshow - Powered by Smilebox
This free photo slideshow generated with Smilebox

12 comentarii la “Micul meu pianist

  1. @zapadalbastra:azi, într-adevăr mi-a venit să plâng de emoții. Pentru ca eu am început pianul mult mai târziu decât el și nu am fost în stare să continui, iar el, un pui de om a ajuns sa cânte fără partitură.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ma bucur mult ca am apucat sa citesc articolul tau, am vazut și filmuletul. E induiosator sa vezi manutele alea mici și albe și fatuca aia concentrata. Va invidiez și va admir, va doresc numai bucurii și succese. Esti o mamă minunata cu un copil la fel! Felicitari!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s