Nu stiu daca multi oameni deveniti parinti isi doresc momentele lor de singuratate, momente in care sa se gandeasca numai si numai la ceea ce vor ei, fara grijile curente, fara nimic din cotidian, fara partener, fara copil, fara nimic.Ca o deconectare totala de la viata actuala.
Eu am foarte rar asemenea momente pentru mine, deoarece Ayan este un copil extrem de solicitant, un copil care are nevoie de atentia mea continuu din momentul in care intru pe usa pana ce adoarme seara in bratele mele.
In asemenea momente nu ma gandesc decat la visurile mele, la cum ar fi fost daca…, la cum ar fi aratat viata mea daca as fi luat anumite hotarari la un moment dat, la ceea ce as fi fost astazi daca actionam la un moment dat in alt fel…
Dar intotdeauna evadarea asta din cotidian se face cu muzica in surdina sau tare la casti, muzica care intotdeauna a existat in viata mea in momente importante din viata mea.
In seara asta este un astfel de moment de evadare, de ganduri, de intrebari.Azi ma intreb iar ( asta o sa fie unul din marile regrete ale vietii mele ca nu am avut curajul sa incerc ! ) , cum ar fi fost daca nu m-as fi uitat niciodata inapoi si as fi ramas in Grecia, cum ar fi aratat azi viata mea daca faceam la un moment dat o anumita alegere, unde as fi ajuns azi daca plecam cu contractul ce mi s-a oferit in Larnaca, as fi ales Cipru sau Grecia, ce s-ar fi ales de mine azi cu criza asta economica ?As fi avut o viata acolo sau tot aici m-as fi intors?
Intotdeauna mi-am dorit ca la batranete sa ma mut pe malul marii intr-un loc retras in iubita mea Ellada, sa traiesc linistita, departe de toti si de toate, iar la sfarsit de tot sa fiu pentru totdeauna acolo, sa nu plec niciodata din pamantul ala, sa dorm intotdeauna in miros de mare albastra si limpede si sub nisip alb si fin.
Daca tot ce visam ar putea deveni realitate ce fericire ar fi, nu?
Pana la batranete insa nu pot decat sa visez, uneori cu castile in urechi si muzica tare cantandu-mi in urechi, alteori ( ca acum ) cu muzica in surdina, cu melodii vechi pe care le ascultam in facultate, cu amintiri si oameni despre care azi ma intreb ce s-a ales, unde sunt, pe unde i-a purtat viata…
Va las cu o melodie pe care am iubit-o cu tot sufletul meu, pe care inca o stiu pe de rost de ani de zile, la care inca visez in momente d-astea de evadare si ale carei cuvinte exprima exact ceea ce mi-as dori in anumite clipe.
Ca naufragiatii – NINO
In orasul meu e nebunie
Dar tu, inima mea, razi
Uita tot ce a trecut
Tinandu-ne de mana
In aceasta vara
Mare, soare si o imbratisare
Ca naufragiatii, ca Robinsonii
Fara legi si reguli
Vei veni cu mine pe o insula
Care nici nu exista pe harta
Ca naufragiatii indragostiti
Pierduti in vise
Vei uita iubita mea trecutul
In orasul asta nebun
Vino in bratele mele
Nu te gandi la nimic acum,
In valuri sa ne ascundem
Sa ne nastem iar
Hai sa mergem cat este devreme !
Exact pe gustul meu această evadare a ta! Minunat!!
Evadezi si tu adesea Potecuto?
Cred ca sunt prea multe intrebari puse in vant. Nu ajuta cu nimic, doar rascolesc si atat. Eu cred ca trebuie sa ne bucuram de prezent si de alegerile noastre chiar daca n-au fost tot timpul cele mai bune. Atunci cand am ales au fost cele mai bune, deci asta e cararea vietii noastre. Eu prefer o evadare cu gandul in viitor
@Mami: viitorul nu il poate nimeni cunoaste, traim prezentul si ne retraim uneori trecutul.Eu am avut momente foarte frumoase pe care uneori mi-e tare drag si dor sa le retraiesc si sa le visez.Viitorul habar nu am ce imi va rezerva, niciodata nu m-am gandit spre viitor.Suntem diferiti si de aceea si starile si sentimentele noastre sunt la fel 🙂
Eu de-aia fac mereu numai prostii, ca să nu mă întreb dup-aia „ce-ar fi fost dacă…” :D. Glumesc, desigur, nu sunt toate prostii şi am ajuns cumva să nu îmi pară rău de nimic din ce a fost. Cât despre evadare – cu toţii avem nevoie, părinţi au ba 🙂
Ooooo , daaaaa…..eu sunt maestra evadarilor….!!! 😁
Frumoasa melodie si interesanta postare….Poate ca , atunci cand iesi la pensie si tara nu mai are fonduri sa te plateasca dupa o viata de muncit , vinzi casuta si te muti in Ellada….😉
@Ana: si in Grecia cine ma va plati? Daca aici unde am cotizat nu vor mai fi fonduri, la greci unde sunt toti ca vai de mama lor, cine sa imi dea mie bani? 🙂
Raman cu visarea, azi sunt mult mai realista 🙂
@anaisnotmyname: 🙂 am scris parinti ca noi suntem mai agresati nervos si psihic, cred, decat oamenii care nu au inca copii.
Regrete…am cateva, dar cum eu cred in destin, nu mai pot schimba nimic acum ! Astept pensia 🙂
Aia şi eu… pensia, zic 🙂
Pai din ce vinzi , in Grecia iti iei o casuta mai modesta si cu restul de banuti…traiesti. 😉
O astept pensia ca pe nu stiu ce.Sau un castig la loto.Ceva sa nu ma mai oblige sa merg zilnic la birou 🙂
@Ana: si cu Ayan ce fac ? Poate isi gaseste el vreo printesa si atunci nu mai trebuie sa ii las nici case, nici nimic :-))
Ayan o sa fie la casa lui , pe banii lui…sau te astepti sa stea cu voi? Copiii astia vor sa isi faca singuri rostul….ceea ce nu este rau…
Eu ma astept sa plec la bloc la batranete si sa il las pe el la casalaul asta, sa aiba el grija de curte si de toate cele.
Stiu ce zici. Eu ma uit la al meu , azi-maine face 20 si deja din a XII-a visa viata in alta lume , nici vorba de intors la Cta la ditai hardugaia….Poate Ayan va dori sa ramana asa cum zici tu , ar fi fain…
@Ana: sa fim sanatosi Ana, cine stie ce va fi si ce va vrea el cand va fi ca si Alex?
Visele sunt dorinte si doar de tine depinde sa se implineasca. Cred ca inca nu iti doresti atat de mult viata pe malul marii, altfel deja ai face planuri.
De câte ori se poate.
@Ivy: Visele sunt dorinte, visurile sunt aspiratii, eu am visuri :-).
Oricat de mult mi-as dori eu viata pe malul marii, prioritatea mea cea mai mare este copilul si mediul sau de dezvoltare.Nu-mi pot lua acum hamul si prastia si sa ma mut intr-o nesiguranta totala la malul unei mari.Din pacate, e mult mai complicata realitatea decat visurile 🙂